MacUser.ro a început o serie de interviuri referitoare la prezența Apple în România. Inaugurăm acest demers cu interviurile de mai jos, urmând să vină și altele.

Interviu cu Sorin Paliga
Cattus Thraex pe forum

Mai ții minte care a fost primul tău contact cu lumea Apple?

Da, ca ieri… Era prin vara lui 1990, probabil prin august, eram în grupul de start al săptămânalului Tinerama, pe canicula verii am fost chemat nu știu unde, prin Pantelimon parcă, să mi se arate primele „utilaje” cu care vom lucra. Erau două mac‑uri Classic, alea cu ecran de 8 inci. Nu vă vine să credeți astăzi, primele numere ale Tineramei, au fost create pe două mac‑uri cu ecran de opt inci! Imaginați‑vă cum e să paginezi 16 pagini A 3 (ulterior au fost 32 de pagini) pe un ecran de opt inci… Încercați cu un ecran de 12-15 inci, că de 8 inci e mai greu să faci rost acum. Ceva mai încolo, după primele numere, a apărut un mac mai mare, un Apple II cred, asta nu mai țin minte. Acele Classic‑uri din vara lui 1990 încă mai funcționau acum vreo doi ani.
Eu eram, pe vremurile alea, redactor de carte și mai scriam despre zona central‑europeană, despre lumea slavă mai ales, dar am început să pipăi timid mac‑urile din redacție, le întrebam pe colege cum se face asta, cum se face aia (da, aproape toate din secția mac‑uri era fete, era doar un flăcău acolo, Cristi, a plecat relativ repede, nu s‑a înțeles cu patronul). Prin 1995 mă puteam numi un soi de timid macuser, am plecat din redacție, prin 1996 mi-am luat primul PC acasă, nu era mac, era un second hand oarecare, nu mi-a plăcut. La circa un an, l-am schimbat cu o Performa din seria 6400. Felul cum am schimbat acel PC pe un mac este însă unic, nu știu însă dacă ar interesa pe cineva…

Ba da, ar fi interesant de știut cum se schimba un PC pe o Performa prin 1997–1998.

Da, numai că a fost ceva cu totul atipic. Într‑o bună zi, vine la mine la birou amicul Jimmy (nu‑i dau numele, nu știu dacă se dorește citat!), era însoțit de un flăcău, dăm mâna și mă întreabă dacă poate să‑mi lase ceva, un pachet mai mare… Eu fac ochii mari, devin curios și, în același timp, suspicios, eram primarului sectorului 3 pe vremea aia și erau tot soiul de ciudați care se perindau pe acolo… provocatori, informatori, mai știu eu…. Revine peste circa un minut cu 2-3 cutii, una mare, alta mai mică, parcă era și o a treia… Zice „bă, Sorine, am auzit că ai un jeg de pisiu; păi tu ești de pisiu? Uite, ți‑am adus un mac, o Performa. Eu am firmă de calculatoare, dă‑mi mie pisiu ăla, ți-l plasez eu, dă-mi și imprimanta, uite, ți-am adus și imprimantă, un Style Writer 2500 etc. etc.
Eu eram din ce în ce mai uluit, nu‑mi venea să cred, pur și simplu nu aveam glas. Am desfăcut Performa, am aranjat‑o pe birou… Cred că avea MAC OS 7.6.1 Romanian, primul și ultimul sistem de operare integral românesc, muncă ceva la el. Dupăamiază a venit la mine acasă, i-am dat pisiul, iar eu am rămas cu Performa aia. La ceva zile după asta, m‑am dus la IRIS, am cunoscut‑o pe Dora, aveau biroul undeva prin Floreasca, la etajul I al unui complex industrial din anii comunismului victorios la orașe și sate, mi se pare că am cumpărat, curios fiind, MAC OS 8, care tocmai apăruse. Am și acum acel CD. La circa un an după asta, m‑am întors din state cu MAC OS 9.1. Și pe ăsta îl mai am și acum. Am și MAC OS X 10.0, venit tot din America, la circa o săptămână după ce fusese lansat în State, asta era prin aprilie 2001, cred.
Să revin la Performa aia. După circa un an de utilizare, m-am dus cu ea la Transilvae (între timp îl cunoscusem și pe Bogdan Vasilescu), am dat‑o în regim sh și am plătit o diferență pentru un iBook G3 colorat, tocmai apăruseră și la noi. De atunci încoace, am mai schimbat câteva mac‑uri, am avut și PowerBook 3400 adus de undeva din Danemarca cred, l‑am vândut relativ repede; apoi am avut un iMac G3, iMac G5, macmini (vreo trei), PowerBook G4 de 15 inci (îl am și acum), PB de 12 inci (îl folosește fetița mea de 8 ani), soția are un MacBook alb… Recent, am revenit la una dintre primele pasiuni, am luat iarăși un PowerBook 3400. Soția zice că am devenit maniac… mi‑e teamă că are dreptate, va trebui să mă opresc, dar e greu.

De ce au „prins” așa de bine în tipografii, la fel ca în alte tari? De ce nu au ieșit din această nișă timp de mulți ani.

Păi în tipografii au prins peste tot în lume, așa a fost și la noi la începutul anilor ’90. Acasă la utilizator nu puteau prinde, pe vremea aia erau prea scumpe pentru buzunarul unui român, acum s‑au mai democratizat prețurile, la performanțe și la componente similare costă cât costă un calculator „de firmă”. Evident, sunt ceva mai scumpe decât în țări occidentale precum Germania ori Olanda, dar la fel de scumpe ca la noi sunt, de exemplu, și în Bulgaria și în Cehia, chiar am studiat prețurile zilele astea. Diferența asta de preț nu are niciun sens la prima vedere, de ce un ceh ar da, de exemplu, 230 euro în plus pe un MacBook Air, când îl poate cumpăra cu 230 în minus din Austria ori din Germania? Cred că aici un rol esențial îl joacă segmentul de piață, ai un preț într‑o țară unde mac‑urile reprezintă, să zicem, 15 % din numărul total de PC‑uri vândute și alt preț într‑o țară unde mac‑urile reprezintă 3 %, cum e lumea fostă comunistă. Sigur, nu ne place să facem asemenea analize, dar ele încă reflectă o dureroasă realitate a două lumi încă diferite. Timpul va vindeca însă și aceste răni…
Mac‑urile vor deveni „populare” pe măsură ce societatea românească se va maturiza, pe măsură ce utilizatorul va deveni mai educat, va avea mai multe opțiuni. Piața Apple a crescut simțitor și în România ultimilor 3 ani, chiar înainte de 1 ianuarie 2007. Nu este o piață spectaculoasă și nici prea atractivă pentru Apple, să fim sinceri, dar este în creștere. Să nu ne facem iluzii, nu calculatoarele Apple au condus la creșterea segmentului de piață, ci Ipod‑urile și, recent, iPhone‑urile, deși încă nu se vând în magazinele marilor furnizori de telefonie celulară.

Să revenim un pic la atmosfera și la piața anilor ’90. Care a fost primul „măr mușcat”?

Cum ziceam primul a fost un Classic cu monitor de 8 inci, la Tinerama. Pe astea m-am școlit. Acel Classic a fost, de altfel, primul calculator pe care l‑am atins și pe care, ulterior, am făcut primii pași în lumea calculatoarelor. Cu Windows am lucrat mult mai târziu, prin 1995 când am plecat de la Tinerama, apoi am revenit la Apple, cum arătam mai sus.
Eu cred că ceea ce s‑a întâmplat în România nu a fost nimic atipic, cam așa s‑a întâmplat în toate lumea fostă comunistă. Apple nu avea un segment important de piață nici în țări care nu au avut comunism la ei în ogradă, deci ar fi simplist să asociem situația numai politicului. Strategia companiei Apple a fost aparte de la bun început, să nu uităm că a fost la un pas de colaps la începutul anilor ’90, adică exact în perioada când mac‑urile începuseră să se răspândească și la noi. Acest fapt nu putea avea efecte pozitive. Sigur, România acelor ani avea o cu totul altă situație, nici acum nu se poate compara cu Japonia, unde mac‑urile ocupă circa jumătate din piața calculatoarelor, extraordinar succes au avut acolo.

Care au fost primii germeni ai comunității Apple în România? (liste de discuții, intâlniri, forum etc.)

Primul meu „grup restrâns” a fost când am ajuns la Florin Iaru, la Cațavencu, pe vremea aia aveau redacția pe la Izvorul Rece, m-am dus să-l întreb cum e cu fonturile, tocmai voiam să fac un font cu totul special, cu semnele și grafemele neolitice din sud‑estul european (Tăblițele de la Tărtăria). Mi-a arătat una-alta, apoi, pas cu pas, am învățat singur. Până la urmă, am creat și fontul ăla, după vreo doi ani de pritocit documentația. Dar mi‑a prins bine, am luat‑o sistematic și am priceput multe lucruri, cum e cu codarea caracterelor, cu Unicode…
Actuala formă de întruniri a apărut mult mai târziu și a mers paralel creșterii pieței produselor Apple. Prima întâlnire a fost pe 29 ianuarie 2005, ultima sâmbătă a lunii (a fost prima ninsoare adevărată în acel an!) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, în sala de consiliu. Nu mai țin minte cum am ajuns la forma aia de organizare, dar îl contactasem pe Alex Cioba și am convenit să o facem acolo, la mine la facultate. Un an mai târziu, am ales un loc aparte, la Muzeul Municipal din Palatul Șuțu, a treia oară (adică anul trecut), la Dora (de data asta, s‑a ocupat Alex Cioba), apoi ne‑am dus la un restaurant din zonă; ultima oară, ultima sâmbătă din ianuarie 2008, ca să respectăm tradiția – a prins propunerea mea – la Cluj, deja acolo există o comunitate importantă, iar Alex Cioba – unul dintre inimoșii promotori ai produselor Apple – să se bucure că macuserii vin la el acasă, nu merge numai el la București.
Nu au fost prea mulți bucureșteni acolo, nici eu nu am stat prea mult la acea întâlnire (venisem cu două zile mai devreme, cu alte treburi, nu prea mi‑au ieșit pasențele și pasiențele, așa că m‑am cam grăbit să ajung la tren). Oricum, cred că deja s‑a ajuns la o comunitate matură, în continuă creștere, adică tinde spre normalitate. Nu cred că Apple a sărit de pragul psihologic de 5 % (mă refer la calculatoare, nu la iPod‑uri, desigur) din piață, dar nu cred că va mai dura mult până atunci. Nu am date statistice…

Ai fost vreodată solicitat să contribui la dezvoltarea pieței Apple în România? Cum, dacă se poate spune?

A fost o vorbă acum circa trei ani, să contribui la localizarea sistemului de operare precum și a câtorva aplicații de bază. Discuțiile păreau destul de avansate, după care nu s‑a mai întâmplat nimic. Este drept că problema localizării sistemelor de operare și a aplicațiilor în limba română este deosebit de complexă și nu se referă doar la operația în sine, care poate fi mai mult sau mai puțin laborioasă, ci – mai ales – la problema terminologiei, ceea ce implică și reacția utilizatorului la o asemenea acțiune. Nu fără motiv, mulți resping folosirea aplicațiilor localizate în limba română (sunt câteva, foarte puține), deoarece li se par – mai degrabă – hazlii. Fără doar și poate, nu hazlii trebuie să fie! Undeva se petrece ceva ciudat. Utilizatorul român este atipic, psihologia noastră națională este net diferită de a altora, de exemplu de a ungurilor ori de a polonezilor, unde efortul localizării este mult mai închegat și mai coerent. Nu întâmplător, Leopard include localizarea în polonă pe DVD‑ul de instalare.
Părerea mea este că eforturile de localizare nu vor fi eficiente și nici nu vor avea rezultate notabile dacă nu va exista o concertare a eforturilor, în care un rol, fie și formal, ar trebui să‑l joace și Academia Română. Conform legislației noastre, este instituția care veghează asupra corectitudinii limbii române. E drept, nicăieri nu scrie expressis verbis că trebuie să se ocupe de localizarea sistemelor de operare și a aplicațiilor, dar este evident că așa trebuie să fie.

De ce ai ales, până la urmă, produsele Apple? Ești mulțumit? Regreți ceva?

Așa cum spuneam la început, primele calculatoare pe care le-am pipăit și le-am folosit au fost Apple, la Tinerama. Ulterior, când am plecat de acolo, aproximativ doi ani am folosit Windows, primul meu PC l‑am luat în 1996, prin 1997 am avut primul meu mac, acea Performa, apoi un PowerBook 3400… Mult mai târziu, prin 2004-2005, câteva luni am folosit la facultate diverse distribuții de linux, doream să le testez eficiența în mediu universitar. Așadar, am folosit toate cele trei sisteme de operare uzuale. MAC OS mi se pare, de departe, cel mai adecvat activității mele principale: studii lingvistice, studii umaniste în general. MAC OS este, clar, cel mai ușor de folosit în acest domeniu. Nu mai vorbesc de alte domenii unde, deși nu sunt expert, știu că MAC OS este cea mai bună soluție.

Ce deranjează la Apple, ca producător, ca politică...

Greu de spus. Strategia companiei este adesea ciudată și greu de înțeles, dar trebuie să o iei ca atare. Nu mă deranjează, în esență, nimic. Temerea mea este că, în ultimul timp, a început să aibă un comportament arogant, indus – probabil – de seria de succese de piață: iPod, iPhone, trecerea la Intel, nu mai vorbesc de ritmul alert de modernizare a sistemului de operare. Sper ca acest trend să fie corectat printr‑o apropiere „umană” de utilizator, nu prin a impune soluții arogante, nedorite de utilizatori. Nu intru în detalii, discuția poate deveni prea complicată.

Ce sfaturi ai da noilor utilizatori, mai ales celor care vin dinspre Windows sau dinspre Linux.

Cei care vin dinspre Linux au avantajul că s‑au obișnuit cu altceva decât Windows, ca atare se adaptează mai ușor la un sistem care, la urma urmei, este bazat tot pe Unix, cum este și Linux. Cei care vin dinspre Windows, în măsura în care nu sunt legați de jocuri neportate pe MAC OS, se vor adapta relativ repede, cu condiția să dorească acest lucru. Nu e obligatoriu însă să abandoneze Windows, dacă nu mă înșel, unii doresc că treacă la MAC OS deoarece „dă bine”! Asta e o prostie, snobismul nu trebuie să aibă nimic de‑a face cu adoptarea unui alt stil de lucru, dacă te simți bine, îl adopți, dacă nu, mai bine rămâi acolo unde te simți bine.
Altfel, nu dau sfaturi, nici chiar când mi se solicită...

Interviu IRIS
20 februarie 2008

partea 1:
Viorel Nastase - Direct Sales Manager
Catalin Patru - Video Business Developer Manager

CP:  Foarte mulţi au devenit useri de Mac anul trecut datorită iPhoanelor.
MacUser.ro: Ciudat
VN:  Nu e ciudat. Au pus mâna pe o bucată de tehnologie şi au zis “Nene, ce-i asta? Ia uite cum face, cum drege… Cine sunt ăştia?”. Cei care n-au fost technology addicted, acum au văzut, au auzit, a fost mai mult zgomot. Apple s-a ridicat foarte tare în ultimii 3-4 ani. Foarte tare!
MacUser.ro: De ce?
VN:  Păi a început să se vadă moştenirea pe care au avut-o. Jobs a revenit din ‘97, iar trendul ăsta extrem de ascendent a fost lansat de iMac: a fost primul produs care a rupt tot ce înseamnă tehnologie versus consumer standard în IT. Deci, atunci au făcut pasul către comsumer şi au zis “nene, asta e ce vrem noi să facem: să dăm design, să dăm tehnologie”. Ştii că atunci au făcut pasul şi nu au mai dat floppy disc. Au zis că asta e viitorul şi toată lumea a început să zbiere. Designul a fost iarăşi foarte important, integrarea asta all-in-one, adică are nevoie omul de A, B şi C, păi să-i dau A, B şi C, nu să-i dau A şi după aceea să-l punem să mai caute 5-6 lucruri pe care ar trebui el (consumatorul) să le integreze şi să-şi spargă el capul. Nu, îmi sparg eu capul, că eu sunt producătorul şi am inginerii, şi omului îi dau finalul: o sculă. Multă vreme, la începuturi, după ‘90, când a început să se ştie şi la noi, la nivel de user, ce înseamnă Personal Computer, toate lumea le privea ca device-uri în sine; adică, să ştii Windows era unul din marile obiective. Ştiai să muţi fişiere, să instalezi sistemul de operare şi ce? Nu te ajuta cu nimic în business, nu spunea nimic despre tine. Apple de la început a gândit că trebuie să te concentrezi la ce ai de făcut, nu să stai să-ţi baţi capul cu sistemul de operare, drivere şi alte prostii. Ai de făcut un tabel în Excel, îl faci, nu stai 3 ore cu sistemul de operare în braţe ca să-ţi dai seama cum trebuie făcută o chestie foarte simplă şi utilă pentru afacerea ta.
MacUser.ro: Deci zici că iMacul a fost cel care a declanşat toată povestea; bănuiesc că în Vest, că la noi mai puţin. Nu iPodul?
VN: Eu chiar am trăit chestiile astea. Sunt în business-ul Apple din ‘94. În ‘94 vorbeam mai mult de sisteme în piaţa de publishing (vorbesc acum de piaţa din România) şi cam atât, asta era Apple. Mai înainte a apărut în România şi datorită reprezentanţei care a lansat produsele, prin ‘91, cred. Existau două firme: RCS şi Delta Design care reprezentau Apple şi distribuiau, şi făceau promovare şi aşa mai departe. A fost extrem de exotic, cel puţin eu aşa l-am perceput, extrem de exotic ca produs pentru piaţa din România din acea vreme. Dar, tot în perioada aia au venit foarte mulţi din publishing din afară; era clar: departamentul de publishing avea Mac. Eu am văzut DTP pe Mac Classic la Tinerama in ‘92. Am lucrat în ‘92 pe Mac LC, erau nişte francezi care făceau grafica pentru firme luminoase, şi Franţa era cu Macul…
CP: Până să fie centrul Apple Europa în Londra, era la Paris…
VN:  A fost la Paris, dar francezii au fost dintotdeauna foarte aproape de Mac. Franţa a fost dintotdeauna una din pieţele cu cei mai mulţi utilizatori de Mac. Franţa şi Anglia. 
CP: În ‘90 și ceva aveau 6 reviste specializate în Mac.
VN:  În ‘91-‘92 la noi nu prea au venit englezi să investească, ăştia erau 2 francezi, aveau o firmă, făceam grafică pe Mac în Illustrator. Deci, nucleul de utilizatori a fost în departamentele de publishing al publicatiilor. Pentru că aşa au venit de afară. A propos de Mac Classic: pe un ecran de 9 inch să faci, să purici un ziar, mi se pare incredibil. Şi s-au făcut, aşa se lucra. Cine avea 15 inch atunci era… şef de departament; cu 17 inch erau cei care lucrau cu 20 de pagini odată.
  În ‘94 s-a lansat IRIS-ul ca reprezentanţă, pe filiera din Grecia. Reprezentanța din Grecia a stabilit un punct şi pentru reprezentarea în România. 
MacUser.ro: Șeful cel mare este un libanez?
CP: Da, un grup de firme al unui libanez, care trăiește la Londra.
VN:  Există un grup, MDS Holdings, se poate găsi pe net (http://www.mdsholdings.com/db/companieslist.php?cmd=reset), care are zeci sau o sută şi ceva de firme, pe diferite direcţii: tehnologie, servicii în tehnologie şi aşa mai departe. Una din componentele business-ului este distribuţia de Apple ţările din Europa de Est, dar şi în Orientul Mijlociu.

MacUser.ro: Dacă tot suntem aici, în zona asta: o întrebare care revine des pe forum, de câteva ori pe an, şi se lasă cu multe pagini de discuţii: de ce preturile din Romania sunt mai mari decât în Statele Unite (asta e simplu de explicat), dar şi de ce sunt mai mari decât în restul ţărilor Europene? Cum se face preţul?
VN: Sunt extrem de multe banduri în România care au preţuri mai mari aici decât pe pieţe din Occident. Referitor la preţurile în comparaţie cu cele din Statele Unite, este o întrebare: de ce preţurile din Germania sunt mai mari cu 46% decât cele din Statele Unite? Este politica lui Apple. Dacă nemţii nu fac nimic şi nu au făcut de atâta timp, probabil că nu se poate face nimic. Pe de altă parte, europeanul sau neamţul este plătit în Euro, americanul este plătit în dolari. Presupunând că vorbim de oameni care primesc aceeaşi sumă, europeanul are cu 46% mai mult; teoretic este capabil să ofere cu 46% mai mult. Şi atunci, eu, ca Apple, dacă pot să vând la preţul ăsta, de ce să n-o fac? Dar în principiu ţine de moneda din zonele respective. Apple are facilităţi de logistică în Europa. Are personal în Europa, care este plătit în Euro. Şi atunci, probabil ca aşa este din punct de vedere al business-ului: trebuie să le vândă în Euro. Ce se întâmplă în Europa, cred că ar fi mai uşor de explicat prin structura de distribuţie. Apple are câteva ţări în care este prezent direct, la nivel de reprezentantă. Asta înseamnă angajaţi ai lui Apple USA, subsidiara din Germania, subsidiara din Franţa şi aşa mai departe. Lanţul de distribuţie este subordonat acestei reprezentante Apple. Vorbind de 2008, vor fi magazine deţinute de Apple, unde politica de preţuri este stabilită de ei. De exemplu la Roma, în Anglia există câteva. E vorba de Apple Store, magazine deţinute de Apple, magazine ale prducatorului. Deci, în Europa Occidentală piaţa este, în principiu, sub umbrela Apple. După care urmează pieţele care ţin mai mult sau mai puţin de volum (volumul de vânzări). Pieţe în care Apple nu are prezenţă directă. Am senzaţia că în Rusia este o reprezentantă directă, dar e vorba de una-două persoane, care supervizează, nu au departament de suport, nu au chestii complexe. S-ar putea să mă înşel, dar aşa ştiu. În rest, foarte multe din ţările din Europa Cenrala şi de Est, din care facem şi noi parte, sunt gestionate de companii independente, cum este şi IRIS-ul. Apple probabil că aşteaptă o mărire a pieţei. Deci un volum de business de aşa natură încât să merite să fie aici. Multă lume din România nu înţelege că dacă îi vorbeşti unui producător, care vinde milioane de produse, de 30.000 de 50.000, nu stă foarte mult de vorbă cu tine, pentru că nu are ce să-ţi spună. Nu i se pare normal să se concentreze pe o piaţă care îi oferă o vânzare de 50.000 de produse, când el are o piaţă de 10 milioane de utilizatori la 5 ţări mai încolo. Dacă facem o comparaţie cu piaţa din Austria, sau cea din Germania, sunt câteva ordine de mărime diferenţă.
MacUser.ro: Și piața din Ungaria este mare.
VN: Da şi nu. Piaţa din Ungaria a început să se apropie de cea din România, care a început să cresca foarte rapid şi foarte mult. În ultimii câţiva ani a crescut cu 100% în fiecare an, ceea ce este extrem de mult, pe segmentul de IT.
Grupul din care face IRIS-ul parte este prezent în 5 ţări: Ungaria, Bulgaria, Cehia şi Slovenia (plus România). Îmi este greu să cred că găseşti produse Apple mai ieftine în Ungaria. Mai mult, acelaşi preţ este şi în Cehia. De exemplu, preţul în RON, la cursul BNR, este mai mic în România decât în Cehia, pentru iPod Shuffle.
Deci, preţul este mai mare decât în Germania. Ţine oarecum de volum. Apple are poziţia de genul următor: “îmi vorbeşti de volume semnificative pentru mine-pot să-ţi dau un preţ mai bun. Dar volume semnificative nu înseamnă cât crezi tu că înseamnă mult”. Nici un producător nu vine şi dă un discount de 70% ca să crească piaţa. Dacă mâine s-ar face face preţul cu 90% discount, de exemplu, piaţa n-ar creşte de 200 de ori, cât s-ar aştepta producătorul. Plus că nu poţi trece de anumite preţuri de producţie. Un Mac, de exemplu, este 1.000 Euro în Europa de Vest. Probabil costul lui este undeva, să zicem 5-10% mai puţin. Dacă dai sub preţul ăla, tu, ca producător, trebuie să dai bani.
Toate produsele de entertainment sunt mai scumpe aici decât afară. Ţine de volum.
MacUser.ro: Dar atunci cine face prețul? De exemplu, Macul ăsta: îl cumpăr din România cu 2000 Euro, de exemplu. Cine face prețul, și cât adăugați voi peste prețul ăsta?

VN: Orice companie trebuie să aibă profit. Ăsta-i capitalismul. Preţul este dat de: preţul de achizitie de la Apple, plus costuri de transport, taxe şi tot ce trebuie, plus profitul pe care doreşte firma respectivă să-l facă, plus TVA-ul. Ce nu înţelege o parte din utilizatori este următorul lucru: nu poţi să vii în România să faci profitul pe care îl vrei tu. Poate IRIS-ul şi-ar fi dorit să facă 50% profit. Atâta timp cât preţul la noi este deja mai mare decât în Europa de Vest, nu poţi să vii şi să pui încă nu-ştiu-cât peste preţul ăsta. Există o tendinţă de scădere a preţurilor, la nivel european. Dacă ne uităm la piaţa americană, vedem că preţurile competitorilor lui Apple se învârt în jurul preţurilor Apple. Comparând mere cu mere. Vinde Apple un laptop de 1.000 de dolari, uită-te ce concurent are acel laptop, cu aceleaşi facilităţi, caracteristici, şi beneficii pe care ţi le aduce, şi o să vezi că Dell, sau mai ştiu eu cine, are cam aceleaşi preţuri. Că e cu 3-4% mai mult sau mai puţin, este oarecum nerelevant. Exact lucrul ăsta se întâmplă şi în Europa. Şi în România se întâmplă la fel cu brandurile respective, pe acelaşi tip de produs. Părerea mea.
CP: Uite, poți să faci o comparație cu laptop-urile lui Sony, cu Vaio.
VN:  Utilizatorul compară intotdeuna cu produsele low-end, care nu sunt banduri, care nu au acelesi facilităţi. Ceea ce este oarecum de înţeles, pentru că suntem o ţară care e sensibilă la preţ, dar nu prea e normal; adică compari portocale cu mere. Eu cred că dacă se priveşte obiectiv, nu există în România o entitate care guvernează, care face lucruri, să zicem “nesimţite”. Adică să profiţi de un monopol şi să faci ce vrei pe piaţa asta. Din contra, întotdeauna a fost o preocupare pe preţ. Nu te lasă piaţa să vinzi. Toată lumea îşi doreşte să crească, să aibă volume, să aibă cotă de piaţă., să aibă cât mai mulţi utilizatori…
MacUser.ro: Dar e o limită undeva.
VN: Da, adică în 2008 nu mai putem vorbi de preţuri făcute la plesneală. Marginile de profit au tendinţa să scadă de la an la an. E adevatat: (preţurile) nu sunt ca în Vest, dar eu zic că suntem foarte aproape de Vest, păstrând proporţiile. Că suntem mai scumpi, din păcate nu e Apple singura firmă care e mai scumpă în România. Eu zic că ţine de volum. De fapt, ţine de preţul de achizitie. Eu, în momentul în care fac o afacere în România, nu pot să nu-mi pun profit, profitul ăla trebuie să se gândească şi la salariul angajatului meu, şi la dezvolatre, şi la infrastructură, la o grămadă de chestii. Nu pot să mă angajez să iau volume mari, în România.
MacUser.ro: Deci prețul de achiziție inițial este mai mare decât cel pe care îl plătește un distribuitor din Germania?
VN: Da! Deci tu vinzi 1.000 de Macuri pe zi. Și vin io, Viorel Nastase din România și zic: “dă și mie 10”. Faci aceeași muncă și pentru mine, că trebuie să mi le împachetezi, să-mi faci hârtii, să-l plătești pe ăla care face facturile și așa mai departe.
CP: Piața dictează.
VN: Volum mare înseamnă un preț mai mic și pentru cel de la care cumpăr eu. Vezi piața de memorii: toată lumea a început să-și pună RAM, a scăzut prețul. Acum 15 ani 2 GB de RAM era 1.000 de Euro. Acum îți iei 2 GB de RAM cu banii de pizza.
MacUser.ro: Ai idee căte Macuri sunt în România? Câți utilizatori de Macuri? Cât se vinde prin Noumax, IRIS, iStyle și cât se aduce din străinezia? E vreo estimare?
VN: Nu ştiu, pot doar să speculez. Crescând puterea de cumpărare şi intrând din ce în ce mai multă lume în contact cu produse Apple, cum zicea Cătălin despre iphone, vor din ce în ce mai mulţi să-şi cumpere. Dar îşi zic: “îmi cumpăr, dar vreau să am şi eu cu cine să discut. Şi atunci, hai să iau de la reprezentantă”. Ca şi cu maşinile: toată lumea poate să-şi ia maşini din Vest. Dar dacă ţi se întâmplă ceva, păţeşti ceva, una e să suni la unul din State, care poate doarme la ora aia, şi alta e să te duci la reprezentantă. E o chestie de suport local. Părerea mea e că cei care îşi iau de afară sunt cei care cunosc foarte bine produsul, sunt în stare să-şi poarte singuri de grijă. Dar sunt foarte mulţi utilizatori care nu sunt atât de tehnici ca să-şi poarte singuri de grijă în toate situaţiile, nu au atâta timp să stea să analizeze toate informaţiile de pe net care i-ar ajuta să facă chestiile astea; pentru acest tip de utilizator suntem noi prezenţi local. OK, sunt câteva sute, probabil, nu ştiu, care îşi aduc din Statele Unite. Dar ţi se arde o placă de bază, ce faci? E vorba de inginerie aici, a căzut ea şi naveta spaţială, darămite un computer. Nu zic că Apple are probleme la calitate, dar se mai întâmplă. Şi atunci ce faci? Te apuci să faci export, dai declaraţii peste declaraţii? Cel puţin înainte era o nebunie să faci un export de piese sau de calculator…
MacUser.ro: Plus că aici ai garanția de 2 ani, ceea ce pe mine mă liniștește mult.
VN: Da, e ca o asigurare Casco: când te lovește careva, atunci îți dai seama ce bine e că ai plătit-o. Nu cred ca diferența de preț e atât de mare încât să merite. OK, Statele Unite e altceva, din cauza raportului Euro-Dolar.

MacUser.ro: Despre iPhone și iTunes, aveți vreo părere…?
VN: Nu. Nu se ştie nimic oficial. De când a venit Steve Jobs s-a hotărât să nu mai dea informaţii despre ce fac. Pe de o parte mi s-a părut OK. Pe de altă, este destul de greu şi pentru mine ca distribuitor să afli odată cu toţi userii ce se întâmplă...
CP: Nu știi ce strategie să-ți faci…
VN: Însă din punct de vedere al concurenței, părerea mea e că este o strategie extraordinară de marketing.
MacUser.ro: Menține suspansul…
VN: Menţine supansul, pieţele sunt extrem de competitive la ora actuală, deci trebuie să faci ceva diferit. Exact cum zicea Apple la un moment dat: Think Different. Cu cât păstrezi mai bine secretul, cu atât poţi să surprinzi piaţa.
Eu văd legat iPhone de iTunes Store. Nu mi s-ar părea fair să îl introducă necodat, indiferent la ce preţ. Chiar dacă ar păstra preţul celui codat. Dacă dau 400, sau cât o fi, de ce peste 6 luni, când scoate Apple nu ştiu ce facilitate de soft eu să nu beneficiez? Sunt banii mei, vreau să beneficiez de produsul maxim!
MacUser.ro: Deci, nu pare să vină. Cel puțin nu în curând. Trebuie să fie iTunes.
VN: Dacă e să speculăm pe iTunes Store, eu am zis în felul următor: este o chestie iarăşi de piaţă. Au vândut 22 de milioane (de piese muzicale) în 2007 în ziua de Crăciun! Ce ai putea să le spui tu? Şi trebuie să ţinem cont că iTunes Store nu este o chestie extrem de profitabilă. Acolo este extrem de multă tehnologie, sunt bani extrem de mulţi, din cei 99 de cenţi, care merg la casele de discuri şi la producaorii de conţinut, care au o cotă parte extrem de mare. Deci nu din aia trăieşte Apple. Este un argument extrem de puternic de vânzare pentru ei. Poate nu pierd bani, dar în nici un caz nu este o sursă de câştig. Şi atunci, vând 22 de milioane de melodii de Crăciun, doar în Statele Unite parcă. Ce să-i spun eu din România? “Da mă, hai că-ţi cumpărăm şi noi 10.000 de melodii?” Sunt foarte multe probleme de copyright. Nu Apple deţine conţinutul.
CP: Investiţia pe termen lung pentru Apple constă în tehnologia pe care o include în device-uri. iPhone, de exemplu, nu este un telefon business, nici un smartphone. Este un multimedia phone. Ceva nou, pe care chiar ei l-au lansat. Multimedia înseamnă entertainment. La noi cele mai profitabile sunt companiile de advertising, care au cel mai mare conţinut pe mediile video.
Device-ul fără conţinut e worthless, nu? De exemplu, Apple TV, în România. Vorbim de varianta oficială. Te apuci tu să-ţi faci, să-ţi codezi… timp pierdut…, îţi iese, nu-ţi iese, stai să sincronizez… bătaie de cap. Ce se întâmplă în State, unde au conţinut şi au volum, piaţă? Apple nu câştigă la conţinut, ci la device. Mai era o companie în America, care făcea ceva similar cu Apple TV, nu mai ţin minte cum le zice; nu Tivo. Set-top-box-ul lor costa 600 de dolari. Cum a apărut Take 2, deci Apple TV 2, au scăzut preţul la sub jumătate.
VN: Deci, de ce să vină în România, unde nu există obișnuința de a consuma și plăti pentru așa ceva?
MacUser.ro: Bine, dar asta se și educă. În România nu poți să spui câți ar cumpăra, pentru că nu există magazinul de unde să cumpere.
VN: Ce nu ințelege o parte din utilizatorii din România e că nici o companie nu vine să facă experimente. Eu vorbesc din dublă ipostază: sunt și lucrător în reprzentanța Apple, dar întotdeauna încerc să vorbesc și din punctul de vedere al clientului.
MacUser.ro: Cercetare de piață...?
CP: Stai puțin.Tot la conținut se referă toată povestea asta. Sunt super telefoane pe piață; Balckberry, de exemplu. Câți iși cumpară Blackberry? Foarte mulți. De ce? Pentru ca românul e fudul. Îi place să aibă gadget-uri de ultimă generație, să și le pună pe masă...
MacUser.ro: ... mașini… de toate…
CP: Bun, au bani. Deci ar putea să cumpere (iPhone), ar avea clienți foarte mulți. Dar, în afara faptului că îl afișează și vorbște la el, nu are conținut, pentru că nu are iTunes Store. Hai să fim serioși, ce și-ar pune românul pe telefoane?
MacUser.ro: Și-ar pune manele, nu știu…
CP: Și atunci, ar fi interesat Apple de chestia asta?
VN: Am observat o chestie: în Austria, ce găsești pe iTunes Store, nu găsești în alte țări. Sau în Germania, la fel.

MacUser.ro: Păi da, sunt target-ate pe țări, sunt localizate.
VN: Sunt alte gusturi, alte comportamente de consum. Si atunci, de ce sa vina Apple, sa-si bage resurse ca sa vanda nu 10.000, ci 30.000 de melodii? Cand acolo vand 2 milioane sau 1 milion pe zi? Apple e companie cu resurse limitate, nu poate sa bage in orice. E ca si masina aia de 2.000 de dolari. Daca ar primi cei de la Tata din India comenzi de la toti care ar vrea, OK, si-ar mari productivitatea de la 50.000 de la 100.000 de masini, dar in nici un caz nu o sa poata face 2 milioane. Asa e si cu Apple. Noi suntem o insulita, o piata mica.
CP:  Îşi cheltuie foarte judicios toate resursele. A propos de asta, retragerea de la (expoziţia) NAB (National Association of Broadcasters-SUA) de anul ăsta. Am întrebat şi mi s-a răspuns că s-au retras pentru că nu consideră că e necesară prezenţa lor acolo. S-a comentat că deja s-a lansat Final Cut Studio 2 anul trecut, anul ăsta nu se lansează o versiune majoră. În schimb au un stand de consultanţă.
VN: A propos de iPhone, noi aici în IRIS am tot discutat între noi despre asta. Gândindu-ne că în februarie 2008 este prezent în 4 țări din lume, cum ar convinge cineva pe Apple să facă România a cincia țară?
MacUser.ro: Ei, asta e evident. Mă gândeam la o chestie europeană, în care să intrăm și noi, automat.
VN: Au pieţe de câteva ori mai mari în care trebuie să între şi nu au intrat, din diverse motive. Nu poţi să zici că suntem 22 de milioane, din care 11 milioane avem salarii mari şi vrem iPhone. Că dacă ar fi adevărat, Apple ar veni aici imediat şi ar face a 5a ţară. 11 milioane sunt importante. În Germania sunt numai 3 milioane. Dar nu e cazul. Noi vorbim de câteva zeci de mii, care sunt pregătiţi să plătească pentru produsul ăsta.
MacUser.ro: Zvonuri ar fi: că vine prin Orange…
VN: Oficial nu este nici o informaţie. Foarte bine putem să aflăm că într-o săptămâna vine, dar nu e nimic oficial. Discuţia a fost despre Orange pentru că Orange este cel mai aproape de Apple în momentul asta. Vând în Franţa, sunt o companie multinaţională, deci au mecanismele şi potenţialul cel mai mare să vândă şi în România. Eu acuma speculez, nu ştiu când ar putea să vină iPhone în România. Dar, din nou, e mai mult decât un device: trebuie să ai nişte servicii puse la punct. Apple îşi doreşte un control pentru iphone, pe care nu îl are în România. Îşi doreşte acest control pentru că este un telefon care îi aduce operatorului mai mult decât orice alt device. Este un telefon multimedia, cum spunea Cătălin, care deschide o nişă de piaţă şi îl face pe utilizator să îşi dorească mai mult decât device-ul în sine. În plus, este ceva nou şi pentru operatori: până acum ei şi-au făcut singuri strategia, oriunde în lume. Acum vine Apple şi le spune că uite, trebuie să schimbi asta, să împărţim veniturile.
MacUser.ro: ...trebuie să schimbi rețeaua…
VN: Nu neapărat asta, tehnologic nu este aşa de complex. Dar eu, operator de reţea, împart veniturile cu tine, şi ce? Aici Apple a venit şi a spus că uite, suntem o echipă, eu vin cu ceva deosebit, nu mai e nimeni ca noi. Ca să asiguri chestia asta, trebuie să blochezi cumva tehnologia şi să ai un oarecare control.
CP: Ai văzut, sunt legile astea europene, care zic că nu ai voie să vinzi numai telefoane blocate. Dar atunci pui un preț d-ăla prohibitiv pe cele deblocate și gata.
VN: Și asta este foarte legal. Nimeni nu a spus că iPhone trebuie să coste 400 și ceva de Euro. Costă 400 și ceva de Euro pentru că este subvenționat.
Deci, eu nu văd să vină prea repede iPhone în Romania, deși este foarte, foarte dorit. Este un produs care probabil că într-un an de zile va arăta diferit, cel puțin din punct de vedere al aplicațiilor; se poate construi foarte mult pe el.

MacUser.ro: Nu știu cât timp mai avem și cât de familiarizat ești tu cu forumul nostru. Ca ultimă întrebare, ai avea sfaturi pentru noi? Ce să punem, ce e în plus, ce e în minus, chesti d-astea.
VN: Foarte multe despre conţinut nu ştiu. Însă cred că ar trebui să fie acea comunitate pe care a dezvoltat-o internetul acum 10-20-30 de ani. Internetul s-a dezvoltat de la armată la universităţi şi a generat transferul de informaţie. Asta cred că ar trebui să fie; sau, mai bine zis, asta mi-aş dori să fie.
Am văzut că sunt discuţii despre dealeri, despre IRIS. Noi încercam să facem lucrurile diferit, poate unori reuşim, alteori nu. Cu siguranţă nu suntem guvernaţi de spectrul banului. Însă există nişte pieţe în jurul nostru care nu te lasă; noi suntem cumva supervizati de legile pieţei. Din punctul ăsta de vedere, utilizatorii ar trebui să stea liniştiţi.
Eu, dacă aş fi utilizator nou, mi-ar plăcea să fiu ajutat, să mi se dea sfaturi când am probleme. Care până la urmă poate fi şi sub o formă comercială: să se facă nişte cursuri de către persoanele care au timp . Au existat nişte intenţii, de exemplu la IRIS, de organizare de training center-e. Nu văd de ce o chestie d-asta n-ar putea fi organizată de un grup de 2000 de oameni, care cotizeaza o sumă relativ modica pe an. Să-şi facă un sediu, unde utilizatorul poate să vină. Privind în viitor, why not să nu avem un Mac Club care să fie o replică a lui ADAC Auto din Germania? Why not?
MacUser.ro: Offf… Bănuiesc că asta nu o să apară în interviu. Noi ne-am tot gândit, eu şi cu ceilalţi 3 care avem şi administrăm MacUser-ul asta: să primim donaţii, să nu primim donaţii, să facem sau nu ceva comercial. Până la urmă a rămas că e non-profit, nu primim donaţii, plătim noi tot, hosting, soft, inclusiv Web designer-ul. Din mai multe motive: unul ar fi că asta ar însemna organizare juridică, ceea ce implică bani, poate nu aşa mulţi, dar timp. Şi noi facem totul în timpul liber. Între două mailuri pentru servici, mai arunci un ochi, pac mai banezi pe unul, mai scrii ceva. Şi pe vremea lui Tudor, eu i-am spus: hai să-ţi dăm bani. Nu trebuie să pui public, îţi dăm 10 lei pe luna prin poştă, de la 5-10 oameni, câţi or fi, tot se strâng şi îţi plăteşti ceva. Nu a vrut. Banii aduc discuţii, de obicei. Ori facem ceva ca lumea, cu organizare juridică cu tot, ori nu facem. Nici eu şi nici ceilalţi nu putem face treaba asta, nu avem timp.
În schimb, ziceai de ajutorul oferit. Eu nu ştiu decât engleză şi franceză, dar din toate forumurile pe care le-am vizitat, inclusiv apple.discussions, al nostru oferă cel mai rapid răspunsul la o problemă pusă. Timpul mediu în care cineva îşi primeşte un răspuns avizat şi corect este de cam o zi. Uneori, câteva ore. Este un form mic, dar sunt câţiva care sunt activi, sub 50, care răspund.
CP: Îmi permit să te contrazic un pic: nu întotdeauna sunt cele mai avizate. Marea majoritate sunt OK, dar sunt și informatii greșite. Iar un nou venit nu știe pe cine să asculte și poate face ce a zis unul în mod greșit.
VN: Asta depinde şi de cultura fiecăruia. Eu am fost pe parte tehnică mai demult, acum sunt pe parte business, şi nu am mai ţinut legătura. Dar mi se pare extraordinar că un user nou să aibă un loc unde să poată întreba şi să primească răspuns. Plătit sau neplătit. Dar nu văd de ce X poate să-şi facă un blog şi să câştige nişte bani, blog care până la urmă este asemănător cu activitatea benevola pe care o faceţi voi, şi voi nu. Why not?
CP: Da, și eu cred că ar trebui organizat ceva.
VN: Este într-adevăr o problemă cu banii. Când apar banii deja ești mânat de alte motive, ai alte motoare.
MacUser.ro: Eu unul, dacă aș fi plătit pentru chestia asta, păi m-aș gândi de 10 ori înainte să răspund. Băi frate, dacă nu sunt sigur pe o chestie, păi n-o mai spun, că sunt platit!
VN: Poate să fie vorba de niște sume minime care să fie strânse. Ca la bloc. Dai banii pentru femeia de servici…
CP: Să nu fie vorba de o suma mare, sa nu fie 100 de Euro…
VN: Adică de ce să beneficieze 2000 de oameni de un forum care să fie hostat şi plătit de 4? De ce să nu accepţi donaţii? Poate eu, care sunt avocat, mi-am luat un laptop de 5.000 de Euro şi tu m-ai scos într-o oră dintr-o chestie care m-ar fi făcut să pierd nu ştiu cât. Şi poate zic: “ia să dau şi eu 100 de Euro”. Ar trebui găsită o formulă, poate chiar abonament, nu ştiu, un fel de cotizaţie, care să asigure serviciile. Chiar dacă se mai spun prostii pe forum, dom’le, asta e părerea mea, nu ţi-am spus să faci că mine. Ţi-am spus cum să decodezi iPhone-ul, dar n-am venit la ţine şi ţi l-am luat din mână şi ţi l-am stricat.
Mie mi se pare super OK că s-au adunat atâţia oameni, că se discută.
MacUser.ro: Acum un an, când am preluat noi jucăria, erau 1.000 de utilizatori. Acum sunt 2.700. Bănuiesc că simțiți și voi în vânzări, mi se pare că a crescut foarte mult. Încă o dată, din aștia 2.700, 2.000 poate intra doar o data, sau intră doar la vânzări.
VN: Organizat sau nu, din ce am văzut eu, aveţi link şi pe Apple. Aveţi link pe situl oficial al distribuitorului, aveţi link pe la dealeri; lucru care încet-încet, va duce utilizatorii către această comunitate.
Poate că IRIS-ul n-o să vină să-şi facă publicitate la voi, că zice că e cunoscut, sau n-are bani, sau zice că utilizatorii respectivi sunt deja câştigaţi. Dar foarte bine ar putea să facă publicitate la voi un distribuitor de periferice. Care ştie foarte bine ce înseamnă loialiatea utilizatorilor de Mac.

CP: Pot să-ţi împărtăşesc din experienţa mea proprie: am avut PC iniţial, după care am mirosit Macul, am văzut despre ce e vorba, în ‘95-‘96, când am avut Quadra 950. Macul ăla a fost foarte scump, o parte l-am plătit, o parte am muncit pentru el. L-am luat de la un studio, care îl avea de la un ziar care dăduse faliment, îl folosiseră ca server. La acel studio au vrut să pună Avid pe el. Avid a fost prima platformă de editare video non-liniară (non-distructivă), editare video profesională pe computer, care rula evident pe Mac. Apoi cei de la studio au vrut să pună ceva mai ieftin, Video Vision Telecast, a unei companii care făcea numai pentru Mac, Radius. Ar fi trebuit să pună o placă în Mac, dar nu mergea pe Quadra 950, ci numai pe 850 AV. 950 era server; chiar îmi aduc aminte că scria pe el că era testat aerospaţial. La vremea aia costa 6.000 de dolari, când îţi puteai luă un PC bun cu 1.500.
Deci, l-am luat eu şi am lucrat o perioadă pe el: Photoshop, Illustrator, Freehand, After Effects, care era Mac only. Compania se numea Coza, nu era cumpărată încă de Adobe. Era cel mai accesibil soft de compozitare 2D pe o platformă tip personal computer; nu mă refer la Silicoane şi alte nebunii. Am lucrat şi pe Silicoane, acolo m-am cunoscut cu Viorel. Cât îl vezi tu business, marketing nu-ştiu-ce, a fost grafician 3D la o televiziune, noi de acolo ne ştim. Şi lucra pe echipamente de sute de mii de dolari.
Ei, deci am luat eu Macul ăsta, am găsit şi un monitor de 21 de inch Ikigami, care mi-a îndoit biroul de greu ce era, nu puteai să-l cari singur. La un moment dat, din lipsa softurilor şi a banilor, că nu aveam atunci mulţi bani, am renunţat. Şi din cauza jocurilor, că mă mai şi jucăm pe atunci, am revenit pe PC. M-am întors la Mac odată cu acel produs pe care Viorel l-a menţionat mai devreme: iMac-ul. Am făcut o mică cercetare pe net în 2000, să văd ce soluţii am pentru studioul meu: Avid, Canopus sau Apple, care tocmai introdusese atunci Final Cut 1. Şi mi s-a părut de departe cel mai accesibil Final Cut-ul. Am fost la Viorel, care lucra la un dealer, am văzut despre ce e vorba, mi-a plăcut foarte tare şi l-am luat (iMac-ul). Care iMac a făcut la vremea respectivă în jur de 40 de videoclipuri dintre cele mai bine cotate de pe piaţă. Deci, cu o sculă de casă, iMac-ul nu e ceva profesional. De asemenea, lucrul cu Final Cut-ul m-a făcut să lucrez mult mai bine, nu mai trebuia să pendulez între diverse aplicaţii. Înainte făceam editarea în Avid, exportăm în After Effects, iar importam în Avid.
VN: Și vorbim de perioada când videoclipuri se făceau la studiouri (profesionale). Cătălin a avut curajul să investească și să învețe.
CP: Eu am lucrat cu foarte multe soluții, dar Final Cut mi se pare cea mai bună. Și dacă ne uităm la Adobe Premiere Pro, cel putin interfața e copiată la greu din Final Cut, care s-a lansat pe OS 9, înainte de X.
MacUser.ro: Deci tu zici că pentru editare video profesională, pentru un utilizator sau studio mic, este un Mac cu Final Cut Studio, nu?
CP: Da.
VN: E mai mult decât atât. Tu trebuie să fi doar creativ…
CP: Da. Exact.
VN: Sunt oameni care au idei, pot să împrumute o camera video profesională, știu ce să facă cu ea, cu un sistem de genul ăsta, care e relativ accesibil, pot produce un material care să spună o poveste, să fie un film de prezentare pentru o companie, să fie eventual un film pentru un student. Nu mai trebuie să te duci să închiriezi studiouri.
CP: Pot să-l citez aici pe Walter Murch, care e dintre primii trei editori de film din lume, şi e un guru al Final Cut-ului, a lucrat cu Copolla, a montat Cold Mountain, de exemplu, în România. A fost la un seminar la Facultatea de Film şi un student i-a pus întrebarea “de ce ai trecut de pe Avid pe Final Cut?”. El a răspuns: “din raţiuni economice”. Chiar şi un film de buget mare, cum a fost Cold Mountain, are bugete limitate pe fiecare departament. Şi de ce să aduc 2 sisteme Avid, care să presupună să stau unul în spatele altuia să văd ce se întâmplă, când pot să fiu creativ şi să cumpăr many portabile Apple pe care să pun Final Cut? Copiez materialul pe hardul fiecăruia şi îi spun omului: du-te la mare, la munte, doar să-mi vii cu treaba făcută într-o săptămână”. Deci îţi oferă flexibilitate mai mare, ceea ce duce la creativitate. Pui mâna şi faci, nu doar te gândeşti cum ai face şi stai să termine colegul ca să ai şi tu loc la maşină.
Tot vorbind de creativitate, Apple este printre primii care au oferit în pachete biblioteci cu materiale royality free. Ca să ai cu ce să faci. Altfel ai softul, dar nu ai nimic altceva; te apuci să te duci cu microfonul prin pădure să-ţi înregistrezi ciripele, sau să cumperi, că sunt companii care vând aşa ceva. Apple îţi dă toate astea în pachet; şi grafica şi sunete.

partea 2:
Cristian Teodorescu - Business Manager
Zsolt Kadar - Product Manager

CT: Uite o fază haioasă: eu lucrez la Apple din ‘99 și prin 2000 am avut un PowerBook din acela negru. L-am scăpat odată pe jos și mi-a apărut o linie pe ecran. Am vrut să-l dau la reparat, pe vremea aia trebuia să faci comandă la Apple, îți trimiteau o cutie, puneai macul în ea și o trimiteai la ei. Ăsta era service-ul la portabile. Mi-a venit cutia după o lună și ceva, am pus laptop-ul în cutie și am mai asteptat, să mai strâng ceva piese. Dupa vreo doua luni și ceva am avut nevoie de laptop, trebuia sa plec undeva, l-am scos din cutie, i-am dat drumul și nu mai avea linia aia. S-a speriat de cutie… (râde)
MacUser.ro: Bun. Ai primit mailul de la mine, ai vazut despre ce e vorba, dar să-ți spun pe scurt și tie Zsolt: suntem 2700 utilizatori, cu 2,8 milioane hit-uri pe lună...
ZK: Da, de aici se vede foarte bine o caracteristică a utilizatorilor de Mac: lumea se tot întoarce. Probabil că foarte mulți, când ajung dimineața la birou, deschid Realitatea.net și Macuser.ro.
MacUser.ro: Apropo de asta, am observat de foarte multe ori că, de exemplu, sunt 20 de useri logați și 53 de vizitatori. Tot timpul sunt mai mulți, de cele mai multe ori de două ori mai mulți vizitatori decât utilizatori logați.
Alte date: 45% vin de pe Windows…
CT: Ceea ce e chiar interesant!
MacUser.ro: Într-adevăr. Astea sunt log-uri automate, le face situl singur.
Toată povestea asta e non-profit, o facem pe barba noastră. Utilizatori sunt din ce în ce mai mulți, anul ăsta a crescut numărul cu 170%. Activi sunt cam 50, cam ei sunt cei care au cele mai multe posturi. Poate că sunt puțini cei activi, dar sunt de bază.
CT: Ai văzut probabil situl MDS, sunt 84 de companii din 40 de țări, 1800 de angajați, cifra de afaceri în 2007 a fost un miliard și ceva de dolari. Se ocupă de IT în general, în Orientul Mijlociu au și Microsoft, Dell și altele, în Europa Centrală și de Est cea mai mare parte e Apple. În Romania, cam 95% e Apple, restul e Adobe.
MacUser.ro: E profitabilă afacerea asta in Romania?
CT: Noi avem un contract cu Apple, se cheamă IMC (Independent Marketing Company). Ne susținem marketingul din surse proprii, deci Apple ne dă zero pentru asta. Se duc o gramadă de bani pe marketing, chiar dacă Apple nu este prea vizibil ca brand în Romania; noi facem imagine lui Apple pe banii noștri.
MacUser.ro: Doar voi faceți? iStyle, Noumax?
CT: Au și ei resursele lor de marketing. Profitabil? Iți dai seama, nu poți face o afacere dacă nu ai și un mic profit, că nu vii cu bani de acasă.
MacUser.ro: Nu, în sensul că dacă e ceea ce v-ați propus, ceea ce v-ați dorit?
CT: E din ce în ce mai greu. Apple reduce margin-urile din ce în ce mai mult și ne împinge să facem vânzări directe. Așa se întâmplă la nivel global.
ZK: În America au 295 de magazine proprii, Apple Store.
MacUser.ro: Și în Europa sunt câteva, în Anglia…
ZK: Șase.
MacUser.ro: Și unul la Roma. Și o să mai fie cel de la Paris, curând.
ZK: Din ce am văzut confirmate de ei (de Apple), au în Geneva, Zürich și München, pe care vor să le deschidă. Au listate job-urile pe situl lor. Mai multe detalii sunt pe infoapplestore.com. Băieții sunt super informați, se duc să caute informații, fac poze la locații…
MacUser.ro: Da, am mai vorbit și înainte, secretomania asta a lui Apple dezvolta toată zvonistica asta, ceea ce ajută, zic eu.

CT: Revenind un pic la profitabilitate și la marketing: în trecut, mai făceam reclame prin reviste, ziare. La TV am avut doar o chestie punctuală pe MTV, care, mă rog, n-a ieșit cum trebuie. Dar, în 2007, ne-am decis că, în loc să băgăm banii în presă, pentru că – neavând suficienți bani nici imaginea nu se face cum trebuie – am zis că mai bine îi susținem pe partenerii locali să deschidă puncte de vânzare și să vadă lumea produsele. Una e să vezi în ziar, alta e să vezi în magazin și să lucrezi la el. O mare parte din bugetul nostru se duce pentru a sprijini chirii și fonduri de marketing pentru partenerii nostri.
MacUser.ro: Cum ar fi ce s-a deschis la Timișoara, la Iași…
CT: Timișoara, Cluj, Iași, Oradea, Galați, Constanța… deci mergem în orașele mari, unde potențialul e mai mare. E greu. Cel puțin Iașiul a avut investiții destul de mari pentru a prelua spațiul și nu prea merge bine. Din ce în ce se reduc margin-ile. 
MacUser.ro: Dar creșterea de volum nu compensează...?
CT: Creșterea de volum compensează, într-adevăr, dar creșterea de volum se duce pe mai multe zone, nu doar pe un anumit oraș.
MacUser.ro: Am vorbit mai înainte și de iPhone, am înțeles că nu e nici o șansă...
CT: Surprinzător, am avut chiar acum vreo două zile o întâlnire cu vicepreședintele Apple, Pascal Cagny, care e șeful Apple Europe. Era o întâlnire cu toți managerii din Europa de Est și ne-a intrebat ce părere am avea dacă ar da drumul la iPhone și la liber, fără operatori. Îți dai seama ce ochi mari s-au făcut! Deci au în intenție și treaba asta, dar părerea mea e că e greu de făcut, pentru că au deja contracte de exclusivitate cu anumiți operatori și astea-s pe doi ani. Nu au cum să le dea la liber.
MacUser.ro: Dar iPhone, chiar la liber, merge fără iTunes?
ZK: Nu, activarea se face tot prin iTunes. În Germania, unde au fost forțați de Vodafone, cumperi iPhone din magazin, este blocat, te duci acasă, te conectezi la iTunes, îți faci un cont și ți-l deblochează prin intermediul iTunes. Așa se face activarea.
MacUser.ro: Și e vreun zvon legat de vreun iTunes european, în care să intrăm deci și noi?
ZK: Zvonul ăsta a plecat de la anunțul lor de la începutul lui ianuarie, când, presați de Comunitatea Europeană, au fost obligați în 6 luni să facă un preț unic. Au fost obligați să reducă prețurile la melodii în Anglia…
CT: Deși sunt taxe diferite…
ZK: Să fie un preț unic. Și asta a alimentat gândurile unora că se va face un iTunes european. Oricum, este un pas înainte.
CT: Pe noi ne-ar bucura! Însă nici noi nu aflăm decât dacă apare ceva.
MacUser.ro: Da, dar uite, mai afli câte ceva de la Directorul European…
CT: El doar a intrebat „ce ar fi dacă?”; nu a zis nimic. De exemplu, despre reducerea prețului la Shuffle am aflat și noi ieri… Se reduce prețul și la noi, normal. Așteptăm acum să vedem ce protecție de preț ne acordă (Apple), dacă ne acordă; avem stoc la prețul vechi. Dacă nu ne acordă protecție, pierderea e a noastră.
MacUser.ro: Apropo de jucăriile astea noi, Air-ul când va fi la vânzare?
CT: Air-ul, în martie. După mijlocul lui martie. Mâine am un training la Omnilogic, o să începem o colaborare și cu ei; patronul de la UniLogic a fost în Franța săptămâna trecută și a căutat MBA în vreo 5 magazine diferite și nu l-a găsit. M-a sunat azi să mă întrebe dacă îl avem noi și, întâmplător, azi l-a adus un partener din UK. Deci, nici în State nu e disponibil. Sunt convins că o să vindem o grămadă de unități; e o chestie revoluționară, pană la urmă.

MacUser.ro: Da, și eu zic că e o nouă nișă.
Ziceai că din ’99 lucrezi aici. Pentru tine este și o pasiune sau doar un loc de muncă.
CT: Și pasiune. Orice utilizator care lucrează cu un Mac o săptămână, nu cred că se va întoarce pe Windows; decât poate nevoit.
MacUser.ro: De ce zici tu că e mai bun un Mac?
CT: Păi, e mult mai ușor de utilizat, mult mai stabil. Eu lucrez de 9 ani și cred că de 3-4 ori mi-a crăpat sistemul; și asta datorită unor aplicații făcute prost. De când are UNIX la bază, e mult mai stabil.
MacUser.ro: E ceva ce nu poți face pe Mac și mai deschizi Windowsul?
CT: Nu am instalat Windows. (către Zsolt) Tu ai Windows, nu?
ZK: Da, eu am Windows, doar pentru on-line banking de la Alfa Bank , care au un serviciu exclusiv pe Internet Explorer, mă rog…
CT: Eu personal nu am utilizat Windows din ’99. Decât așa, mergând pe la prieteni, mă mai uit și eu să văd ce mai e pe acolo. De când au pus Intel pe sisteme, se vede creșterea ca număr de utilizatori. Mulți vor să-și pună și Windows, mai sunt aplicații care nu merg pe Mac.
MacUser.ro: Din câte știu eu, un Mac e singura sculă pe care pot rula nativ MAC OS, Windows și Linux.
ZK: Exact. Mai mult, poți să le ai în același timp.
Treaba asta cu Windowsul e o mișcare foarte bună din partea lui Apple. Am simțit-o și eu; eu sunt destul de nou în lumea Apple, de un an și ceva. Am vrut să-mi iau un Mac, dar îmi era frică, ziceam că dacă nu mă descurc? Lucram la o agenție de publicitate. În momentul în care am aflat că pot să-mi pun și Windows, m-am liniștit. Dar, cum spuneam, mai folosesc Windows doar forțat. Am intrat în Windows doar de vreo 3 ori, pentru bankingul ala.
MacUser.ro: Cum vedeți viitorul Apple în Romania? Se va lărgi doar baza de utilizatori iPod / iPhone, sau preconizați și creșterea celei de utilizatori de computere?
CT: Cifrele oficiale spun că de 2 ori și jumătate crește numărul de unități vândute anual; computere. La iPod este doar o dată și un pic, pentru că este gray market, iși mai aduc în buzunar din State, din Europa, dar și acolo probabil că se dublează sau chiar se triplează de la an la an. De când s-a introdus iPhone, cred că sunt zeci de mii de utilizatori în Romania. Mulți din cei care folosesc iPod și iPhone evident că sunt interesați și de Mac și când ajung să-l și vadă, să-l și folosească, eu zic că își vor și cumpăra. Deci, cu siguranță o să crească foarte mult.
MacUser.ro: Ai idee, o estimare a numărului total de Macuri din Romania?
CT: Nici cea mai mică idee.
MacUser.ro: De ordinul 10.000, 20.000, 50.000?
CT: Eu cred că e vorba de peste 50.000.
MacUser.ro: Ce vă deranjează la Apple, ca produse, ca firmă?
CT: Ca produse – nimic, sunt foarte fiabile. Failure rate [procentul de defecte] e sub 1%. În ultimul timp am avut ceva probleme cu DoA (Dead on Arrival). Nu or fi testate, nu știu. Le scoți din cutie și nu merg. Nu merg din prima, adică nu se defectează după o zi sau după o lună. Vizavi de Apple ce ne deranjează? Când sunt pe val, sunt aroganți. Înainte, când mergea foarte greu și noi am susținut, cu banii noștri am dezvoltat piața, ca să zic asa, altfel se comportau. Acum, când vânzările explodează, mai avem ceva probleme.
MacUser.ro: Apropo de „failure rate”: e mai mare de când a trecut la Intel?
CT: Nu.
ZK: Probabil ca număr de unități, dar nu ca procent.
CT: Probabil că sunt anumite nostalgii, de genul că Intel era „dușmanul” înainte sau că de ce au renunțat la mouse-ul cu un singur buton…
MacUser.ro: Da, e bine când ai un grup fidel de utilizatori, dar tot ei pot fi și rezistenți la schimbare.
CT: Da, ca o religie.

MacUser.ro: Am mai vorbit înainte despre cum se formează prețul, în „zona Iris”, a celor 5 țări…
CT: Sunt 11 acum, de când și-a proclamat independența și Kosovo. În afară de Polonia și Rusia, peste tot aici e Iris.
Da, ințeleg întrebarea, e mai scump. Ideea e că noi am cumpărat de la Apple în dolari până prin anul 2002 sau 2003, moment în care Euro scădea, dolarul creștea. După care am inceput să cumpărăm în Euro. În schimb, dacă în momentul ăsta rata Euro / dolar e 1,5, la Apple, când face lista de prețuri, e cam 1,37, înghețată de acum nu știu câte luni. Indiferent dacă crește sau scade, noi la paritatea asta luăm dolarul.
MacUser.ro: Bun, asta legat de curs. Dar de ce în Romania, Ungaria etc. e mai scump decât în Austria?
CT: Pentru că în Austria există reprezentanță Apple și cumpără la prețuri în dolari, bănuiesc. Am discutat treaba asta cu vicepreședintele Apple și a spus că, de acum încolo, toate prețurile produselor se vor actualiza odată cu rata de schimb. De exemplu, când o să vină noul MacBook Pro, care o să se lanseze nu știu când, o să-l luăm la rata 1,5, nu la 1,37. Chiar și el a zis, „uite, aveți prețuri mai mari ca în Germania”; și a spus că o să ajustăm prețurile. Deci, tot de la Apple vine. Nu e ca să facem noi bani grămezi. Până la urmă, datele (noastre) financiare sunt publice, se poate vedea ce marjă de profit avem, ce cifră de afaceri. Dacă eram țepari din ăia să punem 100%, se vedeau și în profitabilitate. Deci, odată vine de acolo. Mai sunt 2,5 % pe care le punem pentru al doilea an de garanție. În Europa e un singur an, noi avem doi ani de garanție. Și mai există un anumit procent pentru transport.
MacUser.ro: De unde vin? Din Ungaria?
CT: Din Olanda, prin Ungaria, unde e un depozit central, de unde se distribuie în toate țările.
MacUser.ro: Eu nu mă pricep la marketing și la afaceri, dar îmi pot închipui că dacă scazi prețul vei avea un volum mai mare de vânzări.
CT: Așa ar fi, dar pe ei (Apple) nu îi interesează. Au aceleași prețuri.
ZK: Să zicem că noi creăm cererea aici, în țară și cumpărătorul se duce în Austria să-și cumpere, că e mai mic prețul acolo. Banii în final tot la Apple ajung!
MacUser.ro: E adevărat, de oriunde cumperi, tot Steve ia banii până la urmă.
ZK: Ultimele studii avizate din Statele Unite legate de iPhone arătau că vreo 400.000 de iPhone-uri s-au întors în China; fabricate în China, cumpărate din State și au ajuns înapoi în China. Din cele 4 milioane vândute, 1,3 milioane sunt vândute la negru. Pe New York Times am văzut asta, acum vreo 2 zile.
CT: Și noi avem constant cerere de iPhone. Întreabă lumea tot timpul.
MacUser.ro: Poți să-mi spui câte macuri se vând la firme și câte la persoane fizice?
CT: Vânzările noastre on-line, majoritatea către persoane fizice, sunt undeva sub 8% din cifra de afaceri. Dacă ar fi să fac o estimare generală, maxim 25% din vânzări sunt către persoane fizice, restul către firme.
MacUser.ro: Firme înseamnă tipografii…
CT: Firme înseamnă și firme de o persoană, care face grafică, DTP…
MacUser.ro: Din piața profesională, care ar fi…?
CT: Firme de publicitate, edituri…
MacUser.ro: Televiziuni?
CT: Televiziuni, da, am vândut foarte bine. Majoritatea televiziunilor mari comută dinspre Avid către Final Cut.
MacUser.ro: Și ultima întrebare, că e târziu: dacă aveți vreun sfat pentru noi, pentru forum?
CT: Sincer, eu am intrat de maxim 10 ori, nu prea sunt la curent. Zsolt știu că a mai intrat.
ZK: Da, am văzut feed-back-uri la evenimente, cum a fost cel organizat la World Trade Center. Mi-a plăcut foarte mult că sunt mulți care, chiar dacă nu au putut participa, au fost interesați să ia filmul, să vadă poze, să afle reacția celor care au fost acolo. Se vede că lumea e interesată.
CT: Ai filmat în sală?
MacUser.ro: Da, de fiecare dată filmez.

MacUser.ro: Bun, mersi frumos!

Interviu cu Tudor Vedeanu
Tudor pe forum

Cum și de ce ai ajuns să lucrezi pe computere Apple?

Primul meu “contact” cu brandul Apple a avut loc prin 1991, când eram student în Iași. Mai toate autobuzele și taxiurile aveau reclame mari cu mărul colorat și cu sloganul “The Power to Be Your Best”. La vremea aia nu știam mai nimic despre calculatoare, dar îmi imaginam că orice computer serios trebuie musai să fie marca Apple. Șase luni mai târziu la facultate s-au adus primele calculatoare IBM PS/2 și așa am uitat aproape complet de Apple, devenind MS-DOS-user și mai apoi Windows-user.

Prin 1998 lucram ca designer grafic - pe Windows - la o firmă româno-austriacă și am început să iau contact prin Internet cu comunitățile de designeri din lumea întreagă, cum ar fi k10k.com sau Dreamless.org (un forum extrem de interesant pe vremea aia, acum defunct). Evident, 90% dintre designerii de afară lucrau pe Mac iar eu nu înțelegeam de ce. Dar mă fascinau toate screenshot-urile în care vedeam interfața grafică a sistemului Mac OS 9. Eu lucram pe un Windows NT 4.0 care mi se părea urât ca naiba în comparație cu ce vedeam pe Mac. Și așa am ajuns să-mi doresc să lucrez pe un Mac, pur și simplu din rațiuni estetice! Chiar și astăzi îmi place foarte mult look-ul vechilor sisteme de operare “Clasice”, cu ferestrele și iconițele alea desenate cu precizie de pixel.

Din păcate aventura mea adevărată în lumea Mac întârzia să apară pentru că, deși mai schimbasem între timp vreo două-trei job-uri în domeniul designului/DTP, nicăieri în Iași nu se foloseau Mac-uri. Am avut conexiuni cu cele mai importante ziare și tipografii de la mijlocul anilor ‘90 din Iași și nicăieri nu se foloseau Mac-uri. Doar la Polirom la tipografie aveau un Mac vechi a cărui singură utilitate era să preia fișierele Mac primite de la clienți și să le trimită mai departe într-un format compatibil către PC-urile pe care făceau toată producția. Și tot la Polirom, la editură, primiseră ceva mai târziu un PowerMac G3 care zăcea nefolosit. Oricum, orice lucru care însemna Apple și Macintosh îmi trezea atenția imediat și încercam mereu să aflu cât mai multe despre aceste calculatoare frumoase.

Abia în 2004 am reușit să strâng suficienți bani ca să-mi pot cumpăra primul meu Mac: un PowerMac G5, 2 x 1,8 GHz, care era atunci vicecampionul computerelor Apple. În ciuda vârstei sale “înaintate” este și acum principalul meu computer și nu am nici un motiv serios să-l schimb atâta timp cât în munca de zi cu zi nu simt absolut nici o nevoie pentru ceva mai rapid. Între timp s-au mai adunat prin casă un iMac G5 și un iBook G4. Și pentru că am ratat epoca clasică a Mac-urilor, în timpul liber mai experimentez Mac OS 7.6.1, Mac OS 8.6 și Mac OS 9.2.2 pe un iBook G3 și pe un PowerMac 6100.

Apropo de discuția cu tipografiile: de ce au prins Mac-urile așa de bine în domeniul design/DTP/tipar?

Răspunsul e simplu: pentru că industria DTP s-a născut pe Mac. Desktop publishing-ul a început în 1985 odată cu lansarea programului Aldus PageMaker (soft pentru paginare, disponibil la început numai pe Mac) și a primei imprimante Postscript: Apple LaserWriter (da, a fost o vreme când Apple făcea și imprimante). Să poți crea un layout într-un mediu complet vizual, să vezi fonturile pe ecran așa cum apar ele în realitate pe hârtie, și la sfârșit totul să arate bine la imprimantă -  pe PC nici nu puteai visa la așa ceva! În anii ce au urmat toate programele pentru DTP și-au început existența pe Mac: Quark XPress, Adobe Illustrator, Aldus Freehand, Photoshop… Mac-ul era o unealtă indispensabilă pentru DTP. PC-ul nu a devenit o alternativă viabilă în acest domeniu decât pe la începutul anilor ‘90. Dar mulți ani Mac-ul a rămas liderul incontestabil, fie doar și din cauză că este dificil (sau chiar nepractic) să schimbi o platformă cu care te-ai obișnuit și care merge cu alta pe care n-o cunoști deloc.

În România lucrurile au stat pe dos. Noi am adoptat computerele (în general) abia după 1990 și am mers în direcția cea mai convenabilă ca preț, indiferent de performanțe: PC-urile compatibile IBM și bineînțeles MS-DOS și/sau Windows. Așa se explică și faptul că în România CorelDraw este la putere. CorelDraw a fost întotdeauna o aplicație Windows, existența lui pe Mac fiind efemeră.

Ce avantaje are Mac-ul față de celelalte platforme?

Dacă ne referim la hardware… Dincolo de marketingul Apple din anii trecuți, nu cred că multă lume la noi cunoaște faptul că a fost o vreme când Mac-urile efectiv dădeau de pământ cu PC-urile, în ceea ce privește performanțele. Primele procesoare PowerPC, apărute începând cu 1994, erau semnificativ mai rapide decât procesoarele Intel echivalente ca frecvență de funcționare. Diferența era vizibilă. Ziceam că am un PowerMac 6100: are un procesor PowerPC 601 (primul model) la numai 60 MHz. Se mișcă mult mai bine decât mi-am închipuit eu că poate funcționa un computer la 60 de MHz. Mac OS 7.6.1 bootează și se închide mai rapid decât X pe un Mac modern! Este încă un computer folosibil pentru lucruri ca editare de text sau paginare într-un Quark Xpress 3.32

În prezent diferențele hardware între Mac-uri și PC-uri s-au redus doar la cele estetice sau de design, deci diferența de performanță  o poate face acum numai software-ul. Pentru mine Mac OS X este sistemul de operare în care mă simt cel mai confortabil. De ce? Păi în primul rând îmi place cum arată. Da, poate părea un criteriu superficial, dar în condițiile în care interacționez cu un computer peste 10 ore pe zi, am pretenția ca experiența vizuală să fie una plăcută. Apoi, există destule alte avantaje pe care le are Mac OS X față de Windows: diverse facilități de care mă folosesc zilnic, o fiabilitate mai mare, lipsa virușilor… Și un alt mare plus: cel puțin în ceea ce mă interesează pe mine, software-ul disponibil pe Mac este de mai bună calitate decât oferta de pe Windows. Normal, pe Windows există mai mult software, dar multe dintre programe sunt de proastă calitate.

Totuși, nu consider că Mac OS X ar fi un sistem potrivit pentru toată lumea. Există persoane care s-ar simți mult mai confortabil și și-ar face treaba mai ușor sau mai bine folosind Windows sau Linux. Noroc că avem de unde alege! Din acest punct de vedere, disputele Mac vs. PC mi se par inutile dacă sunt purtate la un nivel general.

Ce te deranjează la Apple (produse, companie)?

Nu-mi place Apple atunci când ignoră piața din afara SUA. Să ne uităm la produsele recente: iPhone, iPod Touch, Apple TV. Un număr mai mare sau mai mic dintre facilitățile lor sunt inutile (sau greu de utilizat) în afara SUA, mai ales într-o țară ca România, în care nu dispunem de iTunes Store. Înțeleg anumite strategii legate de eficiență și profit, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi și convină rezultatul lor. Am senzația că uneori strategiile Apple sunt extrem de benefice pentru companie, dar vin în dauna utilizatorilor.

Nu-mi place faptul că Apple nu are o prezență oficială în România, cu suport tehnic la fel ca în SUA și Europa de Vest. Din păcate nu cred că se va schimba curând această situație.

Nu-mi place încăpățânarea Apple de a nu scoate pe piață un Mac Midi, adică un computer fără monitor, mai slab decât Mac Pro dar mai tare decât Mac Mini.