Aș vrea să purtăm o discuție legată de workflow-ul pe care cei implicați în DTP/tipar îl adoptă, astfel încât să obțină culori predictibile la print. Mai exact, se dau următoarele puncte de pornire a discuției:
- Presupunem că avem de făcut o broșură, flyer sau orice altceva în care trebuie să combinăm text și imagini. Evident, fișierul va trebui tipărit cumva.
- Avem la dispoziție poze în format RGB, care vor trebui puse într-un layout făcut într-un soft de uz profesional (Indesign sau Quark XPress, hai să zicem și Illustrator).
- Cum pornim la drum? Lucrăm totul în RGB și la sfârșit convertim în CMYK? Pornim cu CMYK de la început?
- Cum vă setați modulul de Color Management din softul folosit?
- Trebuie să facem de la zero un desen în Illustrator (sau o poză în Photoshop) pe care să-l importăm în layout-ul nostru. Cum pregătim fișierul respectiv? Îl facem în RGB și-l convertim la final? Îl facem de la început în CMYK? Ce profil de culoare îi atribuim?
- Pozele RGB existente, le convertim la CMYK în Photoshop? Ce profile de culoare folosim la conversie?
- Dacă tipografia ne dă un profil de culoare, ce facem cu el? Cum îl folosim?
- Dacă tipografia nu ne dă nimic, cum pregătim fișierele astfel încât să iasă culorile OK?
Sunt curios care-s metodele voastre de lucru. Cine începe?
De regula… (dar nu e regula generala), lucrez dupa profilul de culoare dat de tipografie. CMYK-ul il fac de la inceput si nu am avut probleme. Altii cum fac?
De regula eu fac copii dupa pozele primite. Originalele le las RGB (just in case), copiile, dupa prelucrarile care le am de facut, le transform in final CMYK, sau Gray dupa caz si le salvez ca tiffuri. In orice caz, place-ul in ID il fac cu tiff-urile CMYK / Gray.
de la bun inceput lucrez in cmyk. imaginile rgb le transform in cmyk. lucrez la o tipografie asa ca in legatura cu alte profiluri de culoare nu am ce sa spun. dar sunt curios.
Subiectul este interesant si imi permit si eu sa ma bag in discutie. Incerc sa dau cateva indicatii, care in mod normal ar trebui sa aiba ca rezultat predarea unor fisiere Ok catre tipar (offset sau digital):
- ultimele manevre care se fac asupra unei imagini sunt unsharp si in final separatia in CMYK. In mod normal, dupa conversia in CMYK imaginea nu ar mai trebui sa suefre nici o modificare.
- profilele de culoare ajuta in principal (din punctul de vedere a celui care realizeaza macheta) la o separatie corecta si la anticiparea rezultatelor in tipar.
- daca tipografia furnizeaza profile (nu stiu cati au profile cu adevarat corecte si cati tiparesc in mod curent in conditii similare cu cele avute la realizarea profilelor) aceastea se introduc in Photoshop in sectiunea color management - CMYK, eventual si in alte aplicatii (Acrobat, etc). Daca nu furnizeaza profile, folosirea unui profil generic (vezi http://www.eci.org) ar trebui sa genereze rezultate foarte bune daca tipografia respecta cat de cat standardele (densitate la imprimare, dot gain, etc)
- daca se lucreaza vectorial recomand utilizarea cmyk de la inceput. Utilizarea RGB poate pacali intrucat o mare parte a gammutului din RGB e in afara CMYK.
In general, un color management competent este greu de obtinut in Romania. Motivul principal este ca este un proces care se obtine cu bani, timp si ceva know-how, resurse pe care de cele mai multe ori nimeni nu le asigura.
eu lucrez numai in cmyk
cind nu am profil de culoare rezultat in urma unei calibrari, folosesc la suita adobe standardul Europe Prepress 2 (ala cu fogra 27) pentru conversia rgb-cmyk
daca ai un profil de culoare de la tipar, atunci ii dai LOAD in setarile de la photoshop (edit - color setings)
tot ce lucrezi vectorial, fa numai in cmyk, daca dai la tipar
ar trebui să începem intâi cu calibrarea monitorului/monitoarelor celor/celui care lucră la proiectul respectiv. se face un profil de culoare pe RGB și dupa aceea pe profilul rezultat și pe cel dat de tipografie se incepe lucrul. cică în mod normal s-ar începe prelucrarea imaginilor în RGB si dupa ce arată “excelent” se face conversia la CMYK. la ăilalți , adică în străinătate tipografia îți dă un profil de CMYK, ceea ce nu se întâmplă și în Romanica noastră scumpă și dragă una din ele este Infopress care lucrează într-adevăr cu profil de culoare, celelalte, țărână!
ca programe Adobe rămân tari. eu folosesc bridge-ul ca să fac sincronizare între cele doă profile de culoare, plană și rotativă.
P.S.: ca o tipografie să aibă rezultate excelente și ca ceea ce vezi pe monitor să apară si pe hârtie ar trebui să fie mai ceva ca o sală de operație. știu, poate o să vi se pară tras de păr ceea ce spun dar dacă nu se mențin o serie de factori tehnici și umani (temperatură constantă, umiditate, calitatea hârtiei, calibrarea rotativei sau mașinii plane, reviziile care trebuie să fie cât de dese este necesar, mașiniștii sa fie treji ) nu prea avem șanse să iasă acceptabil calitativ.
Eu la un moment dat am facut o oarecare analiza a profilelor europene (fogra, eci, eurostandard), iar diferentele mi s-au parut infime. Cu siguranta diferenta de la palet la palet de hartie si de la cutie la cutie (cerneala) este mai mare decat cea intre profile, deci nu va ambalati in zona aceasta.
P.S.: ca o tipografie să aibă rezultate excelente și ca ceea ce vezi pe monitor să apară si pe hârtie ar trebui să fie mai ceva ca o sală de operație. știu, poate o să vi se pară tras de păr ceea ce spun dar dacă nu se mențin o serie de factori tehnici și umani (temperatură constantă, umiditate, calitatea hârtiei, calibrarea rotativei sau mașinii plane, reviziile care trebuie să fie cât de dese este necesar, mașiniștii sa fie treji ) nu prea avem șanse să iasă acceptabil calitativ.
Temperatura si umditatea nu afecteaza in principal ceea ce vede utilizatorul ci mai degraba productictivitatea. Evident, daca tiparesti in coala, ai in hala 27-28 de grade si iti vine hartia de la 5 grade (depozitele de hartie din RO nu au nici un fel de incalzire) evident ca te arunci pe geam, eu experimentez acest lucru de cateva ori pe zi. Calitatea hartiei nu o simti iarasi ca beneficiar, dar ca producator te ustura tare. Nici aici nu avem de ce sa ne impacientam, caci pe langa o cantitatea oarecare de hartie acceptabila la noi ajunge o bun aparte din hartia rebutata produsa de fabricile europene si nu numai (China).
O masina de tipar nu ai cum sa o calibrezi, ea saraca tipareste si ca operator nu controlezi decat alimentarea, cerneluirea, registru, presiunea si eliminarea. Nu stiu ce intelegi prin calibrare, insa dupa parerea mea acest lucru se numeste liniarizare si nu isi are locul aici.
vectorial numai CMYK si mi le aduc in PS, cu profilul de culoare dat de tipografie. In cazul in care nu primesc profil de culoare, las optiunea fara management al culorii.
Pozele le lucrez CMYK, primesc formate RAW, de cele mai multe ori. In cazul in care primesc RGB-uri, le aduc in CMYK, le tiparesc si primesc bunul de tipar pe poza respectiva. Apoi asamblajul final.
Cumva pe aproape ce a zis dacul, daca nu am profil din calibrare dau cu Fogra 27 din cate am citit se vrea un standard da suntem departe.
Pozele bagate in Photoshop RGB facuta corectia de culoare in RGB dupa care o trak in CMYK salvez EPS (pozele sursa le las acolo frumusel fara sa salvez peste).
Vectorial numai CMYK salvez .ai si EPS.
In InDesign ma chinui pe cat posibil sa bag numa CMYK asa din obisnuinta pentru ca nu ar fi o problema. Inainte sa printez .ps (niciodata nu trimit pdf cu setarile implicite ale INDD de press quality ) fac package-ul si acolo-mi zice de bube de rgb/cmyk fonturi lipsa linkuri aiurea.
Inainte de asta deschid separation preview -> ink limit sa nu am concentratii de peste 280% (aici mai depinde si pe ce hartie o sa se realizeze lucrarea), verificam pantonele sa nu fie daca nu trebuie sa fie. Verificarile de rigoare (overprint knock-out etc) un scurt preview al lucrarii in ansamblu dupa care printare .ps cu niste setari de la infopress, distilare PDF deschidere PDF verificarea documentului sa nu se fi busit ceva dupa care up and go pe FTP la tipografie.
Cam tot ce s-a spus aici e corect. Dar eu lucrez cu pozele în format RGB, 16 biţi, pentru că orice transformare în CMYK sărăceşte imaginea. Totodată, pun preview de CMYK, ca să n-o iau prin porumb. Abia cînd clientul e mulţumit fac modificarea. Nu las NICIODATĂ Quarkul sau InDesignul să facă management sau convertire de culoare. Verific culorile alese în Quark cu Photoshopul.
Pregătirea e tipografie diferă numai în funcţie de setările ripului. Dacă au postscript 2 sau 3. Nu comprim niciodată JPEG. Pun (sau nu pun) ZIP, full resolution output. Nu las nici aici managementul de culoare activ. Încerc să nu măresc sau să nu reduc fotografiile în programul de paginare, orice acţiune de felul ăsta ducînd la o pierdere de şarf.
Nu fac pdf din aplicaţii. Lucrez cu postscript file şi cu distilare. Prietenii de la Adobe ştiu de ce.
P.S. pentru Tudor: dacă e posibil, lucrez cu profilul tipografiei. Dacă nu au (ceea e nu e chiar atît de rar), mă orientez în funcţie de hîrtia şi coloranţii folosiţi. Am grijă ca “Total ink limit” să nu depăşească 320 (pentru glossy) sau 270 (pentru hîrtie de ziar).
Ah, era să uit! De aia, la Caţavencu ies, de regula, cele mai bune reclame, că îmi bag nasul în tot ce vine. Dar uneori, o mai ia şi tipografia prin porumb, cînd toarnă roşu (de carne) şi negru (de contrast).
Eu personal sunt de acord cu ceea ce spune Iaru, nu ca asta ar fi mare lucru . La ziar cred ca ai putea merge si sub 270%, eu unul am tiparit in coala pe neabsorbante cu un profil creat de mine ce reducea la 230% inklimitul, iar clientul a fost foarte multumit (initial fisierul avea 340%, iar eu tipaream pe neabsorbant).
In ceea ce priveste situatia cand tiparul o ia pe aratura, se intampla, iar la ziar nu ar trebui sa te mire deloc . In general cerneluirea se face “la ochi” din diverse motive (cel mai des pe care il am eu este lipsa spatiului pe coala, intrucat romanul invata repede sa utilizeze si ultimul mm din coala, iar distribuitorii de hartie nu aduc decat 64x88 sa spunem si nu 65x90 ca in tarile civilizate.
Ai dreptate. Nu e mare lucru. În general, înveţi din mers şi-i mai întrebi şi pe alţii.
Cred ca majoritatea celor care facem DTP in Romania am invatat “din mers” nu cred ca exista scoala pentru asa ceva pe plaiurile noastre. Si aici nu ma refer la un curs amarat de DTP de 3 zile de unde intrii bata si iesi liana, ma refer la o scolarizare serioasa de DTP cu aplicatii in digital si offset, notiuni de pre press de care un DTP-ist trebuie sa aiba habar…
Pai se pare ca cu mici diferente lucram toti cam in acelasi mod…
@iaru: eu am riscat un 300% ca urma sa se traga pe 200 g, clientul s-a razgandit in ultimu moment fara sa ma anunte si s-a tras pe 120 si nu mi-a placut cum a inceput sa balteasca cerneala si cum au inceput sa se amestece de capul lor pe acolo. Era vorba de interioare care nu a mai vrut sa le faca pe groase ci subtiri. De atunci 280% e sfant pentru mine.
[ Modificat: 04 Aprilie 2008 11:26 PM de grEEnlighter ]
...Dar eu lucrez cu pozele în format RGB, 16 biţi, ....
singura diferenta notabila care am vazut-o lucrand in 16 biti, pentru niste printuri, a fost la o lucrare cu foarte multe linii punctate si un stroke extrem de thin, pentru un raport anual. Acolo, da. In rest, eu nu am observat diferente…
, adică în străinătate tipografia îți dă un profil de CMYK, ceea ce nu se întâmplă și în Romanica noastră scumpă și dragă 
una din ele este Infopress care lucrează într-adevăr cu profil de culoare, celelalte, țărână!
știu, poate o să vi se pară tras de păr ceea ce spun dar dacă nu se mențin o serie de factori tehnici și umani (temperatură constantă, umiditate, calitatea hârtiei, calibrarea rotativei sau mașinii plane, reviziile care trebuie să fie cât de dese este necesar, mașiniștii sa fie treji 
) nu prea avem șanse să iasă acceptabil calitativ.
