1. Pozele se prelucreaza in RGB; orice corectie de culoare, daca vrei sa o faci bine, o faci in RGB si asta pentru simplul motiv ca in RGB gasim 255 de nuante fata de 100 in CMYK; cred ca nu e cazul sa intru in detalii. Multi se feresc sa faca corectii in RGB de teama ca nu stiu ce va rezulta la conversie, ca se vor pierde nuante etc. Nu te opreste nimeni sa lucrezi cu CMYK Preview (mai nou Proof Colors) si cu Gamut Warning activat ca sa vezi zonele care ies din spectrul CMYK.
Asta e valabil cand ai poze sursa in RGB, dar mie cel putin mi se intampla din ce in ce mai rar (din pacate)
In Illustrator nu e cazul de RGB, decat daca faci web design, Flash-uri chesti d-astea.
2. Odata facute corectiile de culoare, se converteste la CMYK de preferat in PS
Mai nou, a aparut o noua moda in domeniu, ca totul sa se lucreze in RGB, fara nici un ColorManagement si sa se lase conversia pe mana tiparului (care cica ar avea la dispozitie niste scule super performante, profile de culoare dedicate bla bla bla). Da nu la noi.
3. Setarea Color Management-ului in aplicatii - adica CS3 - trebuie sa fie identica, sincronizata din Bridge; asta implica bineinteles monitor calibrat, profile de CMYK, tot tacamul. Dar am vazut pe foarte multi facand greseala sa puna profilul rezultat in urma calibrarii monitorului in “WorkingSpace” RGB din Color Setings, in loc sa foloseasca un spatiu de lucru precum Adobe RGB (1998). Mare prostie. Profilul de monitor are un gamut mult mai mic decat Adobe RGB, eliminand din start un nr. mare de nuante de culoare in procesul de corectie. Bun, o sa spuna uni, da cu ce ma ajuta pe mine un profil cu gamut mai mare decat poate rada monitorul meu, oricum nu vad acele nuante? Dar spatiu de lucru Adobe RGB este folosit ca motor de conversie de la RGB la CMYK si o face mai bine decat un profil de monitor setat ca si spatiu de lucru. Defapt profilul monitorului nici nu are ce cauta in setarile de Color Settings. El are rolul de a-ti optimiza afisarea culorilor pe monior functie de performantele monitorului si atat.
Multa lume are o problema: cu ce profile CMYK sa lucreze. Ideal ar fi sa lucrezi cu un profil de output adica de tipar, special facut pentru tiparnita, culorile si tipul de hartie folosit. Am mai spus-o de cateva ori pana acum: cheia unui ColorManagement eficient este ca tiparul sa aiba profile de culoare special create, functie de masina, cerneluri si hartie. Rolul acelui profil este de a converti, de a ajusta valorile cu care vine un document (cu embed proifile) la specificul masinii. Adica daca ai un tif convertit la CMYK dupa un profil cu un gamut mai mare, bun pentru un tipar pe hartie offset glosy si vrei sa-l tiparesti pe hartie de ziar care are un gamut mult mai restrans, profilul de newspaper va reduce nr. de culori, optimizand fisierul pentru hartie cu un grad mare de absorbtie.
Evident ca tot lantul trebuie calibrat, dar degeaba am eu scanerul si monitorul calibrate si folosesc un profil CMYK generic gen ISO, Fogra etc daca la tipar se da discard la profilul cu care vin fisierele in loc sa se dea convert la profilul masinii.
Chiar ma intreb cate tipografii isi creaza profile de culoare pentru fiecare tip de hartie in parte. Chiar si cand se shimba paletul sau balotul de hartie trebuie facuta o recalibrate, ca poate hartia aia are alta nuanta, chiar insesizabila. Cati oare fac o recalibrare cand spala valturile sau schimba culorile. Cate tipografii au un fotospectometru cu care sa faca asta, sau apeleaza la o firma specializata. Sunt destui din prepress pe forum, poate in raspunde si mie cineva.
Si acum o chestie care pe mine ma scoate din minti:
fac machete de presa pt un client si imi vine mediaplanul cu 30 de formate pentru tot atatea ziare; care credeti ca e formatul cerut de tipografii - tif sau jpg - nu stiu altceva, n-au auzit de pdf de exemplu.
pai in conditiile in care ad-ul de presa e facut in Illustrator sau orice app vectoriala, am text negru, uneori de 8-10 pct. si sunt nevoit sa-l export tif sau jpg cu profil embedat, cand se va face conversia la profilul tiparului, negru din text se face de policromie. (Iaru stie ce vorbesc, ca noi am mai avut odata discutia asta) N-am auzit pe careva sa ceara pdf, care stie preserve numbers si te scape de toate belelele. NU mai vorbesc ca un text de 8-10 rasterizat se vede ca dracu, cand in pdf se pastreaza vectorial. Uni mai cer eps da asta nu stie embed profile.
Bun venit in club.
Am ramas si io masca nu odata, la telefon cand dupa ce fac layout in Illustrator cu profil de culoare cu tot ce trebe, imi cere tiff…
da nu se termina aici povestea…
la tiparnita, ia tiff-ul si il duce in COREL….si io stau si ma minunez…
cum poate sa stea tipografu ala in fata clentului cu 40 de mii de afise si sa ii spuna, pai nu ii mergea la ilustrator bine monitoru de aia albastru e asa de violet..
:(
io cred ca nu se respecta standardele pentru care atat de multi au stat nopti la rand sa le conceapa… si daca nu le spunem oamenilor…
o sa ne roadem unghiurile…
dar sa ne intoarcem la profile de culoare…
noi, la Creative Group, am hotarat ca punem pe site profilele pentru media(pe care printam laser sau inkjet)ce le avem facute de noi, si o sa calibram gratuit monitoarele clientilor nostri(freelanceri sau agentii de publicitate cu care avem relatii vechi de colaborare.) iar cand vorbim despre culoare o facem cu sfiala, pentru ca e un domeniu atat de sensibil…
O sa incerc sa raspund din mult prea hulita tabara a muncitorilor (tiparnita).
Punctul cu profilele:
- profilul de culoare nu poate fi creat de la palet la palet, rola, balot sau cum vreti sa ii spuneti. Daca s-ar face asa, tipografiile ar tipari 50% din timp joburi si 50% profile. Daca am face asta si la fiecare spalare de cauciucuri/valuri, probabil proportia ar fi undeva la 1%-99%. 3 profile (coated gloss, coated matt, uncoated) facute odata la 6 luni ar fi beton.
- spectrofotometru au foarte putini, densitometre destui. Cand controlezi un tipar, daca nu ai o bucla feed-back automata lucrezi mult mai usor cu densitometru, cu spectrofotometru mai complicat.
- putini apeleaza la firmele specializate.
Ceea ce nu inteleg oamenii din DTP care nu au o legatura stransa cu tiparitul e ca nu se reduce totul la acele profile de culoare pe care cu bucurie le descoperim toti, mai devreme sau mai tarziu. Aceea e ultima dintre probleme, chiar ultima pe care o tipografie trebuie sa o rezolve. Inainte de acesta, daca reuseste sa aiba placi liniarizate decent, reuseste sa tipareasca in densitati si are o masina de dupa 2000 avem premisele ca totul sa fie ok penntru o mare parte din joburile din piata, ca sa nu zic 99,99%.
La punctul cu machetele tiff e evident de ce le cer asa. Daca le cer intr-un format decent (.eps sa spunem) atunci isi bat cuie’n talpa la greu (fonturi, culori rgb, pantone si alte tampenii). Eu personal, desi cer orice altceva decat TIFF imi vin fisiere tiff la foarte multe lucrari. Daca vin PDF-uri, cu foarte mici exceptii totul e facut cu fundul.
PS Este inadmisibil pentru cel care executa prepressul (placi dupa fisierele clientului) sa nu trimita mai departe totul in conditii optime, functie de limitari (textul vector, elemente nerasterizate, etc)
Atît STef cît şi gollum ştiu ce vorbesc. Problema e următoarea: dacă ai un pdf greşit, singura soluţie e pitstop în Acrobat. Apoi Illustrator.
Tiffurile sînt OK, numai că nu mai poţi face nimic dacă ai negru composite sau knockout. Iar dacă ai scris mic, s-a dus dracului!
CDR-urile vin cu cele mai mari probleme, tocmai pentru că toată lumea “ştie” Corel. Apoi, dacă un tiff vine cu 400% Inklimit, dracu’ te-a luat! Şi mai e ceva, fişiere tiff care vin cu profil generic devin la conversie simplă CMYK/CMYK imposibil de văzut. Poate am să descriu altundeva cum fac (unori e o echilibristică periculoasă între s-ar putea şi nu se poate).
Cel mia simplu, dar în 90% din cauzuri imposibil, ar fi ca DTP-ul să înţeleagă ce face. Dar nu vrea! Pentru că e hrănit cu prejudecata: tiparul face, tiparul trage!
Pentru STef: cînd faci din vectorial un export eps către tiff, nu embeda culori decît pentru imaginile conţinute, adică nu embeda nimic. Dar respectă pentru fiecare document în parte inklimitul şi, eventual, Swop sau Euro. Dacă lucrezi cu culori predefinite, n-ai să ai probleme. Oricum, cînd deschideţi un tiff, păstraţi profilul cu care a fenit şi abia apoi intraţi în el!
comunicarea e cheia - ca toti românii, suntem inventivi si comozi, ne vine greu sa respectam (si intelegem) strictetea germana a tiparului
cind informatia esentiala trece de la tipograf, pe la omul de vinzari, pe la client, pe la client service….prin telefonul fara fir, pina la dtp - se pierd multe elemente interesante
cind omul care pregateste un document are contact direct cu cel care tipareste, totul este (aproape) snur
de aceea un om din agentii poate pregati un document perfect pentru tiparire in turcia, ungaria, taiwan, dar trimite tiffuri pentru tipografiile din romania
revenind la ce vrea tudor sa stie
da, imaginile se prelucreaza in modul rgb (suporta si mai multe filtre in photoshop in acest mod) - dar acuma depinde si de unde primesti imaginile respective
in ultima vreme, fotografii sau bancile de imagini strica de cele mai multe ori imaginile
esential pentru tine, la ce vrei tu sa faci, este sa folosesti acelsi profil de culoare in suita adobe, si sa fii sigur ca ce vezi pe monitor este cit mai aproape de adevar
sau macar sa avem ca subiect de discutie
ce zici dacule, Iaru ne faci onoarea ca n-ai mai fost de mult
Iaru: ma refeream la eps ca nu suporta embed profile in cazul in care ti se cer la tipografie, eu am renuntat de mult sa-l folosesc. PDF e sfant. si nu inteleg ce naiba e asa greu sa generezi un pdf. mai ales din CS.
daca-ti vin tiff-uri cu 400% Inklimit iti dai seama ca masina aia n-a fost calibrata in veci !!!
PS. vezi ca saptamana viitoare am niste machete pt tine
gollum: nimeni n-a hulit tiparul, numai ca voi aveti o mare responsabilitate de care, din pacate, multi nu sunt constienti. Inafara de Infopres n-am auzit de vre-o tipografie care sa vorbeasca de Color Management. In mod cert Infopres nu e singura, dar nici eu nu lucrez cu toate.
Decat sa ceri tif ca sa scapi de batai de cap, mai bine returneaza documentele pana cand iti vin asa cum trebuie
Ce misto ar fi daca cineva ar face o prezentare despre chestii d-astea la o intalnire!
Discuția asta e atât de vastă, încât ar trebui să dureze câteva ore. Teoretic lucrurile pot părea la un moment dat simple, dar pe parcursul procesului apar mai multe variabile și lucrurile se ramifică.
Am pornit acest topic pentru că eram curios să văd cum lucrează profesioniștii de la noi și pentru că recent am purtat o discuție oarecum contradictorie pe tema asta cu cineva. Hai să povestesc și eu câte ceva despre modul meu de lucru. Menționez că eu nu lucrez “sub aripa” vreunei tipografii. Fișierele pe care le fac își iau zborul spre diverse locuri în care sunt tipărite offset, laser color, digital offset sau Dummnezeu știe cum. Deci nu lucrez într-un sistem perfect controlabil.
În general încerc să stau în RGB cât mai mult posibil (cu mici excepții) și să fac conversia la CMYK cât mai spre final. De ce: mi s-a întâmplat de câteva ori ca același document să fie tipărit în două locuri diferite. Eu aveam deja toate imaginile făcute CMYK pentru prima tipografie, așa că a trebuit să iau din nou imaginile RGB și să le convertesc după profilul celei de-a doua tipografii. Bineînțeles, conversiile CMYK -> CMYK sunt de evitat (s-a mai zis mai sus: te trezești cu negru convertit din 100% K în policromie).
Pozele RGB. Le deschid în Photoshop, iar dacă au cumva vreun profil de culoare de tip “device” (cameră foto, scanner, monitor) le convertesc la Adobe RGB sau sRGB. Le aplic corecțiile necesare dacă e cazul, am grijă să verific soft proof-ul CMYK făcut de Photoshop, în conformitate cu profilul CMYK pe care trebuie să-l folosesc. Apoi le salvez RGB, obligatoriu cu profil embeduit. Niciodată nu editez pozele într-un spațiu de culoare “device”: au un gamut mult mai mic decât Adobe RGB sau sRGB.
După ce am terminat de bibilit pozele RGB, le bag în Indesign așa cum sunt, fără conversie la CMYK (cu excepția cazurilor în care am neapărat nevoie de o anume combinație CMYK, cum ar fi 100% K pentru text, sau vreo culoare din poză trebuie să fie identică cu o culoare din Indesign). Sună a erezie RGB-ul ăsta în layout, dar cum am zis mai sus, în unele cazuri este mai bine.
Compoziții CMYK făcute de mine în Photoshop: pe parcursul editării am grijă să le tăguiesc cu profilul CMYK care trebuie (cel de la tipar sau cel generic dacă tiparul nu dă nimic). La final salvez o versiune cu profilul embeduit pentru referință ulterioară, și o versiune fără profil, care vine inclusă în Indesign.
În Illustrator (mă refer acum numai la fișierele AI care urmează a fi puse în Indesign) lucrez în general în CMYK, cu excepția cazurilor în care chiar nu am constrângeri de culoare, și atunci o mai dau în RGB pentru a beneficia de gama maximă de culori în fișierul original, apoi conversia o face la final Indesign, ca la pozele RGB, în funcție de profilul specific acelui job.
Dacă tot layoutul final îl fac chiar în Illustrator, și nu folosesc deloc Indesign, atunci evident fișierul AI este CMYK.
La final export PDF din Indesign având grijă ca ceea ce trebuie convertit la CMYK (pozele alea RGB diabolice ) să se convertească după profilul care trebuie. Am avut până acum norocul ca aproape toate tipografiile cu care am lucrat să accepte PDF și lucrurile au mers șnur de fiecare dată (hint: tipăriturile nu s-au făcut în România). Dacă în trecut exportul PDF direct din aplicațiile Adobe lăsa de dorit, de la CS2 în sus nu am mai avut probleme, și acum nu mai folosesc PS + Distiller decât în cazuri speciale.
Ce-ar mai fi de zis: toată discuția asta nu-și are rostul dacă monitorul nu este calibrat cum trebuie. Apoi, setările de Color Management. Cum bine a zis Stef, e o greșeală să pui la RGB Working Space un profil de monitor. Acele Working Spaces (RGB, CMYK) sunt profilele pe care aplicația le aplică automat pentru fișierele nou create sau pentru fișierele deschise care nu au nici un profil embeduit. Multă vreme nici eu nu am înțeles lucrul ăsta cum trebuie, și trebuie să recunosc că nu o dată am pus și eu un profil de monitor acolo
Din: Sufrajeria lu' Firea (fost maidan al lui Oprescu)
Macuser din: 06.12.05
Tudor - 06 Aprilie 2008 01:31 AM
Pozele RGB. Le deschid în Photoshop, iar dacă au cumva vreun profil de culoare de tip “device” (cameră foto, scanner, monitor) le convertesc la Adobe RGB sau sRGB. ....... au un gamut mult mai mic decât Adobe RGB sau sRGB.
Tudore, cu tot respectul dar faci o mare greseala cu sRGB….
Photoshop 2.5 era o scula pt. profesionisti… la fel si 3 ... Nu retin exact de la ce versiune dar la un moment dat Adobe a facut marea prostie sa incerce sa se adreseze si masei mari de utilizatori de imagine. Aia care fac si niscai dizain web si au un monitor de 17’ mai “no-name”...
Ca atare au introdus profilul sRGB DAR CEA MAI NASOALA CHESTIE E CA L-AU PUS DEFAULT!!!
aici se gasesc date despre acest profil si scrie clar:
The sRGB color space is well-specified, and is designed to match typical home and office viewing conditions, rather than the darker environment typically used for commercial color matching.
si ceva mai jos:
As the recommended color space for the Internet, sRGB should be used for editing and saving all images intended for publication to the WWW; however, due to sRGB’s somewhat limited gamut, images intended for professional printing via a fully color-managed workflow, e.g., prepress output, should choose another color space such as Adobe RGB (1998), which allows for a wider gamut.
Ai dreptate, Adobe RGB are gamut-ul ceva mai mare și teoretic este mai potrivit pentru editare RGB pe 8 biți. De altfel, dacă creez eu de la zero o compoziție de imagine, folosesc Adobe RGB. Dar marea majoritate a imaginilor stock RGB, a pozelor făcute cu camerele foto uzuale, sau a imaginilor RGB care n-au nici un profil sunt sRGB. În aceste condiții o conversie în Adobe RGB nu mi-ar ajuta la nimic.
Ai dreptate, Adobe RGB are gamut-ul ceva mai mare și teoretic este mai potrivit pentru editare RGB pe 8 biți. De altfel, dacă creez eu de la zero o compoziție de imagine, folosesc Adobe RGB. Dar marea majoritate a imaginilor stock RGB, a pozelor făcute cu camerele foto uzuale, sau a imaginilor RGB care n-au nici un profil sunt sRGB. În aceste condiții o conversie în Adobe RGB nu mi-ar ajuta la nimic.
Ba da ajută. Dar cu un mic amendament. Nu se face o conversie la Adobe RGB în primă instanță ci se deschide cu profilul cu care a venit poza, în speță sRGB, apoi se dă Assign Profile Adobe RGB. O conversie la Adobe RGB în momentul deschideri pozei când apare dialogul privind profilele de culoare diferite într-adevăr nu ajută.
Deși… acum stau să mă gândesc că poate ai dreptate… Dacă poza este brută, scoasă direct din cameră cu sRGB, merge. Dacă este însă prelucrată ulterior de cineva si apoi salvată și livrată in sRGB atunci nu mai ai ce să-i faci.
Nu retin exact de la ce versiune dar la un moment dat Adobe a facut marea prostie sa incerce sa se adreseze si masei mari de utilizatori de imagine. Aia care fac si niscai dizain web si au un monitor de 17’ mai “no-name”...
Ca atare au introdus profilul sRGB DAR CEA MAI NASOALA CHESTIE E CA L-AU PUS DEFAULT!!!
Te inseli. Profilul sRGB a fost creat de Miscrosoft si HP. Asta e prima mare prostie. A doua e ca l-au si standardizat daca nu ma insel apare ca optiune standard doar in PS de PC
eu mi-am creat un droplet de PS cu care sa scot profilul sRGB din pozele facute cu camera digitale si le asignez Adobe RGB inainte sa le import in Aperture
Ai dreptate, Adobe RGB are gamut-ul ceva mai mare și teoretic este mai potrivit pentru editare RGB pe 8 biți. De altfel, dacă creez eu de la zero o compoziție de imagine, folosesc Adobe RGB. Dar marea majoritate a imaginilor stock RGB, a pozelor făcute cu camerele foto uzuale, sau a imaginilor RGB care n-au nici un profil sunt sRGB. În aceste condiții o conversie în Adobe RGB nu mi-ar ajuta la nimic.
Ba da ajută. Dar cu un mic amendament. Nu se face o conversie la Adobe RGB în primă instanță ci se deschide cu profilul cu care a venit poza, în speță sRGB, apoi se dă Assign Profile Adobe RGB. O conversie la Adobe RGB în momentul deschideri pozei când apare dialogul privind profilele de culoare diferite într-adevăr nu ajută.
Deși… acum stau să mă gândesc că poate ai dreptate… Dacă poza este brută, scoasă direct din cameră cu sRGB, merge. Dacă este însă prelucrată ulterior de cineva si apoi salvată și livrată in sRGB atunci nu mai ai ce să-i faci.
Din: Sufrajeria lu' Firea (fost maidan al lui Oprescu)
Macuser din: 06.12.05
STef… - 06 Aprilie 2008 02:24 PM
MaC® - 06 Aprilie 2008 02:43 AM
Nu retin exact de la ce versiune dar la un moment dat Adobe a facut marea prostie sa incerce sa se adreseze si masei mari de utilizatori de imagine. Aia care fac si niscai dizain web si au un monitor de 17’ mai “no-name”...
Ca atare au introdus profilul sRGB DAR CEA MAI NASOALA CHESTIE E CA L-AU PUS DEFAULT!!!
Te inseli. Profilul sRGB a fost creat de Miscrosoft si HP. Asta e prima mare prostie. A doua e ca l-au si standardizat daca nu ma insel apare ca optiune standard doar in PS de PC
eu mi-am creat un droplet de PS cu care sa scot profilul sRGB din pozele facute cu camera digitale si le asignez Adobe RGB inainte sa le import in Aperture
departe de a crea un flame… eu n-am sustinut ca a fost creat de adobe.
Am zis ca incepind cu o anumita versiune l-au introdus si, mai rau, l-au pus default…
La orice instalare noua, se pune pe “North America General Purpose” cu sRGB deafult.
Multi utilizatori care habar n-au, nici nu umbla acolo….
Mi-am adus aminte, Photoshop 5 se instaleaza cu Adobe RGB Default.
De la versiunea 6 incolo e asa cum am mentionat….
Dați căutare pe Google după “Adobe RGB vs. sRGB” și o să găsiți opinii asemănătoare cu cele “Mac vs. PC”
Mai demult am văzut o prezentare în care cineva înfiera sRGB-ul de parcă ar fi fost creat de diavol. Ieri am văzut alta despre color management în care tipul sugera sRGB ca fiind mai practic; Adobe RGB cică ar pune niște probleme în unele cazuri, destul de rare; concluzia finală fiind că ambele sunt cam la fel de bune pentru marea majoritate a workflow-urilor uzuale.
Din experiența mea tind și eu să afirm că diferențele între ele sunt suficient de mici ca să nu conteze în mod decisiv la print. Dacă-mi pică în computer o imagine sRGB nu mă apuc s-o convertesc la Adobe RGB.
) să se convertească după profilul care trebuie. Am avut până acum norocul ca aproape toate tipografiile cu care am lucrat să accepte PDF și lucrurile au mers șnur de fiecare dată (hint: tipăriturile nu s-au făcut în România). Dacă în trecut exportul PDF direct din aplicațiile Adobe lăsa de dorit, de la CS2 în sus nu am mai avut probleme, și acum nu mai folosesc PS + Distiller decât în cazuri speciale. 
daca nu ma insel apare ca optiune standard doar in PS de PC