http://cdimage.ubuntu.com/ports/releases/8.04/release/ 
sau direct: http://cdimage.ubuntu.com/ports/releases/8.04/release/ubuntu-8.04.1-desktop-powerpc.iso .
Ca să nu pic ca din lună, ideea e aşa: atunci când Apple a anunțat că trece pe x86, Canonical a anunțat că versiunea PPC nu va mai primi suport oficial. În ce mă priveşte, decizia mi se pare relativ nefastă—nu ştiu cine naiba şi-ar lua un Mac Pro sau un iMac ca să ruleze Linux, iar în condițiile în care Apple o să retragă, la un moment dat, orice formă de suport pentru PPC, nişa se vede din satelit.
Nu ştiu cum o fi fost Ubuntu mai înainte (n-am încercat niciodată să-l instalez pe Power Mac-urile sau iMac-ul G3 pe care le-am avut), însă ultima versiune are exact aceleaşi blele ca şi pe x86: cred că de patru versiuni încoace laudă progresele remarcabile în autodetectarea hardware-ului, dar mie nu mi-a detectat cum trebuie nimica. Problema e că, mai nou, dacă vrei să explici sistemului cum stă treaba, te-ai fript—te loveşti de tot felul de excepții, de instrumente automate care suprascriu ce configurezi tu, de instrumente neautomate care nu mai sunt deloc şi de localizări non-standard ale fişierelor.
Edit: 8.04 a avut la mine următoarele probleme:
1. N-a detectat nicicum setările corecte pentru monitor şi placa grafică bootând de pe live CD, şi cum versiunea desktop nu oferă posibilitatea instalării în modul text, am peticit vreo juma’ de oră xorg.conf ca să-l fac să afişeze totuşi ceva inteliibil.
2. Odată instalat, evident, Xorg avea aceleaşi probleme ca în varianta live CD. Până la urmă i-am dat de cap, dar pentru asta a trebuit să scriu xorg.conf de mână, ceea ce n-a mai trebuit să fac de nici nu-mi mai aduc aminte când. Numai asta a luat vreo 40 de minute, până am găsit setările corecte, şi nici nu vreau să mă gândesc de cât timp ar avea nevoie cineva care află prima oară ce-i Xorg.
3. Gnome este configurat fără niciun fel de cap; autodetecția hardware-ului nu funcționează când vine vorba de hardware-ul prezent, dar măcar de ăla absent ar putea spune ceva—dovadă că încarcă modulele Bluetooth pe un sistem fără Bluetooth. Sigur, modulele Bluetooth se pot descărca. Applet-ul Bluetooth din Gnome se poate opri, dar pe urmă Gnome nu mai porneşte, dintr-un motiv sau altul.
4. Implicit, click-dreapta are binding pe butonul F12; vine cu pbuttonsd, dar nu şi cu powerprefs, care nici nu ştiu dacă e măcar între pachete, aşa încât dacă vrei să schimbi setarea asta (şi nu ştii de powerprefs, de parcă ar fi ceva ce ține de cultura generală...) te-ai fript. Ironic e că nici restul comunității Ubuntu nu pare a ştii de powerprefs—că primele rezultat la un search pe Google a fost mutarea prin Xmodmap pe Cmd (de parcă acum vreau ca, în loc de Cmd, să apăs F12…).
Stresant e faptul că Ubuntu e pe post de portdrapel în privința desktop-ului Linux, deşi meritele exacte pe care le are mi se par relativ îndoielnice (singurul lucru meritoriu e numărul mare de pachete—de fapt de-asta m-am şi gândit să-l încerc; bine, şi integrarea cu ASDF, dar nu cred că asta interesează pe cineva.)
