Pentru tiparul offset in coala existau pana in August 2008 , 3 standarde Fogra,standarde adoptate in zona europeana. Cele 3 standarde se refera la tiparul cu rastru AM pe hartie lucioasa,mata,offset. Incepand cu luna August 2008 au fost introduse 2 noi standarde referitoare la tiparul offset in coala cu rastru FM. Intrebarea pe care si-o pun multi dintre cei care realizeaza grafica pentru industria de print este ce fel de profiluri de culoare sa utilizeze si cum sa livreze documentul producatorului. Din fericire raspunsul e simplu. Pentru fiecare industrie (tipar rotativa, tipar offset,flexografie,serigrafie,etc) exista profile adoptate. Nu trebuiesc folosite profilele din programe (ex. Fogra 27) ca litera de lege. De ce? Pentru simplu motiv ca la data proiectarii lui CS3 acest standard era in vigoare. Intre timp el a fost modificat si setarile legate de TAC, Gray balance , GCR, dot gain nu mai sunt aceleasi. Folositi standardele producatorului (in cazul in care le detine si utilizeaza). Nu folositi profiluri proprii. Standardul de trimitere a documentului catre producator este ISO 15930-3:2002 PDF/X3:2002.
Din nefericire un grafician trebuie sa lucreze cu mai multe profile de culoare de monitor. Fiecare profil va fi activat pentru fiecare tip de hartie si tehnologie folosita. Spre exemplu ,dupa ce ati realizat grafica unui ad , se incarca profilul realizat pentru web offset glossy (pentru reviste) pentru a vizualiza cum vor arata culorile tiparite in ad-ul din revista. Culorile acelui ad vor arata diferit daca se tipareste offset pe o hartie mata,ca urmare trebuie activat un alt profil de culoare adecvat. Totul se vizualizeaza in CMYK mode.
Am deschis acest subiect din dorinta de a limpezi unele notiuni.Pentru cei care doresc detalii despre acest subiect(sau altele legate de industria de print) le stau la dispozitie pe forum.
initiativa ta e laudabila, bravo; e adevarat ceea ce ai spus. doar o mica rectificare am de facut, este “raster” si nu “rastru”, rastru este altceva, nu vreau sa creez polemici oricum multi termeni din tipar s-au schimbat odata cu folosirea mai des a limbii engleze, daca pana acum aveam numai “cuvinte nemtesti” (ca, deh, ei au perfectionat meseria asta) gen “faltuire”, acum avem “folduire” sac! prin agentii auzi tot felul de termeni si expresii
revenind la subiectul topicului, este destul de greu pentru mine spre exemplu sa aflu profilul producatorului; si nu atat greu cat test de rezistenta a nervilor, lucrand intr-o agentie si predand tiparul mai departe .... ?? sa incep sa lamuresc accountul de ce doresc EU sa aflu unde va tipari clientul “MacUser”, flyerul x, sa il intreb pe ce hartie, etc etc .... si sa cer profilul ....... e o treaba costisitoare ca timp si nu e nimeni dispus sa o faca.
Important este sa iti calibrezi monitorul pe standardele existente. Astfel, vei vizualiza documentul in functie de tehnologia folosita si tipul de hartie ales. Iti recomand pentru calibrare Grup Transilvae. Pozele pe care le prelucrezi nu trebuie sa aiba setat vreun profil de culoare.
Daca tipografia respectiva nu are tiparit pe coala de masina color strip standard UGRA/Fogra, sau macar System Brunner, care sa contina Slur, Trapping RGB, Gray Balance 50-70,Dot gain 20-50-80, si are doar niste patch-uri CMYK dispuse din 4 in 4,mi-e greu sa cred ca acolo standardele de culoare sunt cunoscute si folosite. Poti sa-i intrebi de exemplu daca C = 1,25D pentru offset coated e mult sau putin. E un reper daca folosesc masuratori de densitometrie sau fotometrie. La noi in tipografie se fac masuratori pentru fiecare lucrare,de exemplu. Pierdem ceva timp dar calitatea printului e cea corecta.
Si inca ceva: e bine ca un proof de culoare sa fie executat in tipografia in care se va executa si printul,mergand pe premiza ca multe tipografii folosesc acelasi RIP si pentru placi/filme si pentru proof. (cu contitia ca matchprintul sa fi fost calibrat cu masina de tipar folosita)
e bine ce spui tu, dar vorbesti de tipar
iar in fata lui, in pre-press, sunt foarte putine cazurile in care cel care munceste are acces la informatiile privind hirtia
de aceea prefer sa lucrez pe un sistem calibrat si sa folosesc un profil de culoare (chiar ala - fogra 27) si sa furnizez totul cu acel profil…
atunci cind tipografia/clientul ma va considera demn de a impartasi cu mine informatiile pretioase si secrete despre lucrarea sa, inainte ca ea sa inceapa la mine - in dtp, voi lucra in conditiile si dupa cerintele comunicate
pina atunci insa… va trece destul timp
apropo, voi la cite oferte de pret pe care le trimiteti clientilor, atasati si conditiile tehnice pentru tipar?
Standardele de culoare de care vorbesti nu trebuiesc “impartasite” sau livrate intr-o oferta de pret.Ele trebuiesc cumparate si folosite de catre cei care lucreaza in domeniu. Spre exemplu, suita “Altona test” pentru calibrari si profile de culoare. Nu e treba graficianului sa le cumpere ci ale firmei in care activeaza. Iar aici de obicei e sarcina fisei de post pentru un director de productie intr-o agentie sa le cunoasca. Standardele de culoare si conditiile tehnice nu “apartin” producatorului ci industriei respective.
Fogra 27 este un standard pentru 135/ 150 lpi (cand tiparesti la 175 lpi ce te faci? ),filme sau placi pozitive ,coated paper, 115 -150g/mp.Daca il vei folosi pentru reviste (web offset) printul va arata diferit fata de ceea ce te astepti. Oricum folosirea de catre tine a unui profil e inutila in majoritatea cazurilor. RIPurile folosesc default ca functie dezactivarea unui profil de culoare folosit intr-un document .
E bine de stiut : Fogra27 a fost inlocuit cu Fogra 39 care a amendat ISO 12647-2 cu ISO 12647-2:2006 DAM 1
I n conformitate cu ceea ce spui tu am demarat impreuna cu cativa furnizori de echipamente, materiale si producatori, constituirea Asociatiei Poligrafilor din Romania si s-o afiliam european. Romania e singura tara care nu are o asociatie profesionala acolo. Vrem sa introducem standardizarea si in Romania,pe tot lantul tehnologic, furnizori, servicii/agentii,producatori, clienti.
P.S. daca te intereseza sa iti setezi corect profilele de culoare te pot ajuta. de preferat nu aici ,ci eventual la un tel .
prevad din nou un topic din care vor iesi scantei. Asta pentru ca acest domeniu, color managemntul fiind un domeniu tratat superficial, insa “dorit” de multi. Daca s-ar lamuri care e treaba nu ar mai fi asa de fascinati.
“Daca tipografia respectiva nu are tiparit pe coala de masina color strip standard UGRA/Fogra, sau macar System Brunner, care sa contina Slur, Trapping RGB, Gray Balance 50-70,Dot gain 20-50-80, si are doar niste patch-uri CMYK dispuse din 4 in 4,mi-e greu sa cred ca acolo standardele de culoare sunt cunoscute si folosite”
Fogra este o autoritate in Europa, iar System Brunner au un mod foarte practici si sanatos de a trata problema. Asta nu inseamna ca oricine nu are merge pe Fogra/Brunner e cu pluta complet. Oricum, sa analizezi cu un densitometru ce ai scris mai sus e o manopera cronofaga la maximum, in opinia mea imposibil de realizat. Densitatile merg, insa mai mult foarte greu, asta pe langa ca nu are sens sa masori dot gainul la fiecare lucrare, e cat e si gata. Exista tipografii, care utilizeaza scale de culoare, cu densitometru in-line, spectrofotometru in-line (cu bucla feed-back) si chiar cu Image Control, un sistem de la Heidelberg destul de interesant si obscen de scump.
“apropo, voi la cite oferte de pret pe care le trimiteti clientilor, atasati si conditiile tehnice pentru tipar?”
Nenea, copacii trebuie sa traiasca, daca o tipografie oferteaza cu conditiile tehnice atasate si se merge cu oferta la sefu’ cade o padure. In opinia mea nu exista conditii tehnice particulare, cel mult un ICC. Restul ar trebui sa fie general valabile.
Partea frumoasa a lucrurilor a meseriei astea este ca daca totul e OK, in final ai un rezultat predictibil si corect. Mai pe romaneste, am primit proofuri calibrate 12647-2 si au fost scoase incredibil de aproape fara eforturi majore. fara sa aiba profilul meu, fara s aam profile ICC de masina, fara alte minuni. Este vorba doar de placi corect executate si tipar corect. Hartia a fost carton CG1 si dublu cretata, cu diferente invizibile de output. Hartia, gradul de alb si alte caracteristici nu sunt cruciale, atata timp cat este incadrata cum trebuie (coated, uncoated, web, etc).
Am uitat sa precizez ceva important: pentru cei care tiparesc cu raster FM(non periodic screening), offset in coala, au aparut standardele Fogra 43 si Fogra 44.
Sunt de acord cu Gollum. Va mai trece ceva vreme pana cand vor fi si in Romania ierarhizate ofertele producatorilor. Deocamdata ca “stai” la 2 stele sau la 4 stele cu calitatea printului, nu exista o diferenta de tarif.
Eu nu sunt de acord cu tine, dar deloc. Toata lumea vrea 5, nu 4 stele si iti vara sub nas preturi de 1 stea pentru materiale realizate pe ultimele tomberoane. Insa asta nu tine de CM si zic sa nu dam motive adminilor sa ne scalpeze.
aia cu copacii era bună pe vremea faxului andrei, nu a mailului…
ideea e că dacă ai ouă stricate, degeaba ai cuptor profesional și bucătar de clasa - prajitura e ratată...
știm majoritatea ce jpeguri vin pe post de imagini sau cum afli la șfârșitul jobului că se doresc culori speciale sau finisări de care nu ai habar…
să nu mai pomenim cazurile în care ți se cere un fisier de 1 x 2 metri, tiff la 720 dpi - pe mail, dacă se poate…
mi-aș dori atunci cind aud de o tipografie, să găsesc pe site-ul lor și o pagină cu cerințele tehnice
dar tentația de a fura clienții, de a găsi metode de a cere bani în plus pentru procesare, nu a disparut din românia
reiau o observație mai veche: in turcia, franța, filipine, ungaria etc pot trimite pdf-uri și, culmea, ok
tot eu, în țara asta, sunt prost… nu reușesc un procent de 50% din prima…
da’ de ce?
E o problema pe care mi-e mai greu sa o explic. O lista de ce trebuie si cum, e imposibil de facut in mod exhausitv. Ca atare, un Corelian te va surprinde intotdeauna cu o minune si iti va spune “da nu scria sa nu fac asta” . Balariile si proasta calificare e in standard, asa ca nu cred ca e cazul sa ne mai plangem si nici sa ne minunam, eu le iau ca atare ...
Modul in care se transmit documentele este standardizat. Cei de la BVDM (German Printing & Media Industries’ Federation), care sunt si membri ECI, au contribuit la crearea standardului in care un document se transmite catre un producator:ISO 15930-3:2002 PDF/X3:2002. Alt tip de fisier (cdr., tiff, ai,etc ) nu exista standardizat.Incepand cu 2007 pdf a fost incorporat in noul tip de fisier JDF. Dupa Drupa 2008,majoritatea tipografiilor au adoptat ca forma de comunicare a documentelor JDF.
Faptul ca in Romania se mai transmit documente in forma nativa de constructie, explica lipsa institutionalizata a acestui domeniu.
Recomand celor care nu folosesc inca pdf, sa descarce GRATUIT de pe site-ul BVDM standardul si conditiile de realizare ale unui pdf pentru print.
Documentul grafic poate fi lucrat in orice program profesional. Forma finala este insa PDF/X3.
Mi-a fost pusa urmatoarea intrebare: cum imi pot da seama ,fara a avea la dispozitie instrumente de masura , daca o policromie este tiparita corect?
Raspuns: primul element pe care il caut in color bar este Gray Balance-ul. De ce este asa important? Reproducerea unei imagini tridimensionale(cele din natura) se realizeaza in tipar (2D) cu ajutorul shadow-ului,nu? Shadow-urile sunt nuante de gri. Griul poate fi obtinut in tipar din procente de K(true gray) sau procente de CMY (chromatic gray). De exemplu pentru GB 30, definit K30 C27 M19 Y20 cele doua nuante de gri au aceleasi coordonate in sistemul CIELAB. Cu alte cuvinte ochiul nu distinge diferente intre griul format doar din K sau griul format din CMY.
Daca pe coala de tipar ochiul nu inregistreza diferente semnificative intre patch-urile de gri tiparite inseamna ca policromia tiparita este corecta. Doua patch-uri de gri sunt egale colorimetric cand densitatile si dot gain-ul lor sunt corecte.
Gray Balance-ul este unul din instrumentele imediate pe care il recomand pentru evaluarea rapida a unei policromii.
Un standard de tip PDFX3 este bun pentru oameni care stiu oricum despre ce este vorba. Nici un standard nu te trage de ureche cand ai text rasterizat, text din 4 rastere, text la 0,5 mm de finit, bleed alb sau mai stiu eu ce minuni, ori noi tocmai aici avem probleme.
“daca pe coala de tipar ochiul nu inregistreza diferente semnificative intre patch-urile de gri tiparite inseamna ca policromia tiparita este corecta. Doua patch-uri de gri sunt egale colorimetric cand densitatile si dot gain-ul lor sunt corecte. “
Opinia mea este ca fraza este falsa aproape in totalitate. un grey balance corect nu inseamna un tipar corect ci oarecum echilibrat. In jurul conceptului de greybalance se invart cei de la system brunner dupa cum bine stii, idee de altfel isteata care si mie mi-a placut. Pe de alta parte, a spune ca tiparul offset se reduce la DG si densitate este o greseala si da, recunosc, asta e prima tentatie. Conceptul de densitate corecta e un element relativ cu care noi, tiparitorii ne facem treaba, insa un elitist din domeniu iti va da cu flit cand ii vei vorbi de densitate (si pe buna dreptate, nu ca un dtp-ist neaos care vrea color management in Corel dar pe Eizo).
Discutiile de mai sus sunt in general fineturi in contextul actual si felicit MMK ca el controleaza densitometric fiecare lucrare. EU nici nu imi propun sa fac acest lucru la marea majoritate a tirajelor. Am un sistem care imi asigura un tipar bunicel si cam atat. O masina performanta e intr-un echilibru oarecare in 1-200 de coli, stabila in 500 de coli. Vezi care sunt tirajele din Romania. Sau poate vrem color management la afise electorale, pliante telefonie fixa si mobila, pliante de tigari, asigurari de viata sau mai stiu eu ce materiale de 2 lei care ne umplu timpul.
. Balariile si proasta calificare e in standard, asa ca nu cred ca e cazul sa ne mai plangem si nici sa ne minunam, eu le iau ca atare ...