muzica, muzica, muzica…
pentru putini, muzica e o cale de expresie, insa pentru cei mai multi este un loc de refugiu de intalnire cu dragostea cu ura cu furia, cu razvratirea cu haosul si cu misterul.
pentru cei putini care au creat muzica si incearca in continuare. respect.
pentru cei ce reusesc sa asculte muzica sa caute sa o inteleaga si sa isi infasoare viata in jurul ei ... la fel, respect si numai bine.
Mi se pare ca putin din cei daruiti cu talent au reusit sa duca destul de departe ce le-a fost dat…
Pentru multi darul sau talentul a fost si o povara, au incercat sa scape sau sa fuga de el in alcool si droguri,dorindu-si poate ca sa fie un ascultator de muzica sau sa cante doar pentru prieteni oriunde oricand fara programari si bilete, turnee de promovare, reclame, manageri si asistenti , producatori si contracte…
Nu cred ca putem avea pretentia sub nici o forma sa cerem cuiva sa traiasca si sa faca ce si cum vrem noi…. si nici nu putem prelungi viata cuiva…
putem sa il pastram in amintirea noastra si sa povestim despre darul lui de a descreti fruntile sau a inmuia inimile…
Am impresia ca talentul sau darul apasa intr-o anumita forma pe umerii artistului.. il sufoca…
Incerc sa inteleg ce ii impinge in situatii extreme pe multi dintre artisti…
Sunt o sumedenie de artisti ce au murit tineri sunt insa si o sumedenie contemporani ce traiesc pe muchie de cutit…insa, produc senzatii de la extrema de la care se afla… fac valuri cantand pe jumatate beti sau drogati, descriu clar emotii si te fac sa te infiori….sa razi sau sa plangi si sa poti sa fii intr-o clipa acolo unde doresti.
Trairile interioare constientizate, transpuse in culoare sunet sau forma….
emotii si ganduri…nu ar putea fi posibile fara ascultator.. pentru ca e nevoie de receptori si de mediu de transmitere…
Cred ca impreuna cu artistii suntem o masa uriasa vie, care simte muzica, inspira emotii expira ritmuri si trece de la o stare la alta in 3 minute.
va urma…..