Cine este autorul unei piese muzicale?
In sensul Legii drepturilor de autor, Autorul unei piese muzicale este compozitorul acesteia. Daca piesa are text, atunci sunt autori ai piesei muzicale: compozitorul si textierul piesei.
Compozitorul unei piese muzicale este persoana care a creat linia melodica, armonia si ritmul compozitiei muzicale.
Textierul unei piese muzicale este persoana care a creat versurile piesei.
Legea romana a drepturilor de autor recunoaşte Compozitorului si/sau Textierului drepturi morale şi drepturi patrimoniale asupra compoziţiei muzicale, respectiv asupra textului unei piese muzicale.
Drepturile morale sunt legate strict de persoana compozitorului/textierului şi permit acestuia să se opună oricărei utilizări lipsite de respect a operei sale.
Asupra operei sale, Compozitorul/Textierul are următoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
b) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţă publică;
d) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputaţia sa;
e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciaţi prin exercitarea retractării.
Compozitorul/Textierul se bucură de aceste drepturi chiar dacă a cesionat cu titlu exclusiv drepturile patrimoniale.
Încă de la originile dreptului de autor, industria muzicală s-a dezvoltat în jurul drepturilor patrimoniale de autor ale compozitorului.
Compozitorul/Textierul are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când va fi utilizată compoziţia muzicală, inclusiv de a consimţi la utilizarea ei de către alte persoane.
Utilizarea unei compoziţii muzicale dă naştere la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
a) reproducerea compoziţiei muzicale;
b) distribuirea compoziţiei muzicale;
c) importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor realizate, cu consimţământul autorului, după compoziţia muzicală;
d) închirierea compoziţiei muzicale;
e) împrumutul compoziţiei muzicale;
f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual, de către public;
g) radiodifuzarea compoziţiei muzicale;
h) retransmiterea prin cablu a compoziţiei muzicale;
i) realizarea de opere derivate.
Drepturile patrimoniale pot fi cedate prin contract altor persoane, de regula, in schimbul unei remuneratii.
Compozitorii profesionişti caută să-şi exploateze cât mai bine drepturile patrimoniale de autor, fiind conştienţi că acestea reprezintă sursa lor de venit.
Prin urmare, acestia cauta sa incheie contract de editare (publishing) cu marile case de editura: EMI, UNIVERSAL, WARNER, etc care ar putea sa le asigure o exploatare cat mai complexa a drepturilor de autor.
