problema e ca ii foarte greu sa trezesti poprul din lehamitea in care e cazut…poate ,asa cum spunea Asti odata,cu exceptii chiar si putine se mai poate ceva
Bai fratilor, nu ridic in slavi comunismul, da’ hai sa-i recunoastem si partile lui bune: ....
Dacă eşti serios, singura explicaţie pe care o văd acestei afirmaţii e că ai sub 30 de ani. Dacă e aşa, pot înţelege. Şi mie mi se părea la 10 ani că lumea e oarecum OK, deşi nu era. Eu am 48. Am crescut un copil în vremurile alea. Am lucrat, într-un mediu corupt şi bolnav… Cum ar veni ... “gimme a break…”
Asti, am cunoscut (în general în tren, locul de întîlnire a tuturor mentalităților și dezbatere a filozofiei de viață) oameni de toate vîrstele gîndind așa, că era mai bine pe vremea comunismului sau că a avut și părțile lui bune. Eu am sub 30 de ani și știu că din cauza comunismului părinții și bunicii mei nu au avut decît de suferit, deși eu am avut o copilărie fericită pe vremea aceea. Copilăria, cea mai frumoasă și lipsită de griji perioadă din viața mea…
Foarte serios. Parerea mea este ca acum ne trebuie un factor de decizie cu mana de fier. Cineva care sa spuna “vreau asta!” si sa i se dea. Cineva care, bineinteles, sa vada binele poporului ca pe al sau. Cineva care sa ia decizii corecte, juste si bune in numele poporului. De fapt, asta inseamna votul, nu? Prin votul tau dat unui candidat ii spui, direct, “Te deleg pe tine sa iei in numele meu cele mai bune decizii si cele mai juste actiuni”. Da, suna a dictatura, dar cui ii pasa ca traieste in dictatura atata timp cat ii este bine. Ete: traim in democratie. Cati oameni sunt bucurosi de democratia asta? Sa ridice (virtual) mana!
Si, da. Vorbesc serios cand spun ca (contrar asteptarilor) plaja este cam pierduta in negura. Si se vad niste stanci…
Steji, erai copil, da? Sa stii ca ea, copilaria, nu e cea mai buna unitate de masura. Copiii se joaca si in timp de razboi, te asigur. Banul era ban, spui? Atunci cum mama dracului nu puteai cumpara nimic cu el? Intreaba-i pe ai tai, daca voiau un… televizor color, cit trebuia sa astepte dupa ce dadeau banu’. Stii ca erau liste pe 4-7 ani? Si la amsinile de spalat, si la automobile. la tot. Mai stii ca nu puteai cumpara la alimentara ce voiai tu (cu banu’ ala, ban de ban)? Pai, nu. Nici la librarie. Ai auzit de vinzarea conditionata? Nu compara banii de atunci cu cei de acum. Daca am arunca pe fereastra tigarile, Coca-Cola, sucurile, delicatesele, excursiile, benzina nelimitata, cafeaua, calculatoarele si internetul, televizoarele, statiile audio, dvd-urile, discurile de muzica si filme, te asigur ca, acum, te-ai scalda in bani buni, cu care n-ai avea ce sa faci!
Romanii cheltuiesc acum de doua ori mai mult, pentru ca e de zeci de ori mai multa marfa!
Eu stiu numai ca in timp ce in alte tari aveau calculatoare serioase si retele de calculatoare, chiar internet, noi nu aveam decat clone pirat de Spectrum, un calculator foarte mic si foarte slab si nici un vis de internet. Si mai stiu ca nu aveai voie sa citesti multe carti.
Bai fratilor, nu ridic in slavi comunismul, da’ hai sa-i recunoastem si partile lui bune: ....
Dacă eşti serios, singura explicaţie pe care o văd acestei afirmaţii e că ai sub 30 de ani. Dacă e aşa, pot înţelege. Şi mie mi se părea la 10 ani că lumea e oarecum OK, deşi nu era. Eu am 48. Am crescut un copil în vremurile alea. Am lucrat, într-un mediu corupt şi bolnav… Cum ar veni ... “gimme a break…”
Asa e, Asti. Si eu am crescut un copil. Si eu am facut alta meserie pentru ca n-am acceptat sa fiu membru de partid. Si eu am fost anchetat in ‘84 pentru o prostie! Si eu am suferit de frig. Si eu am masurat cu rigla bucata de carne saptaminala pe care am luat-o, dupa cinci ore de bataie la coada, pentru trei oameni! Si mie mi-au interzis sa plec dincolo, unde eram invitat. Si mie mi-a fost frica, zi de zi.
Sa-ti spun un secret: cei care spun ca era bine inainte (oamenii maturi, nu pustii) nu aveau nici o meserie. Adunati de prin sate, erau bagati in orase, li se dadea un serviciu de tirit carucioare si incarcat marfa, apoi primeau casa etc. Lumpenproletariat. Cum sa nu fie bine? In lumea nostra, nu stiu sa faca nimic, n-au nici o calificare, s-au pensionat pe legi imbecile la 50 de ani! Iar eu ii duc in spinare, platind impozite!
Cit despre constructii… Aceiasi lauda comunismul pentru ca a construit. Sa-mi arate si mie o tara (capitalista) care n-a construit.
Cit despre constructii… Aceiasi lauda comunismul pentru ca a construit. Sa-mi arate si mie o tara (capitalista) care n-a construit.
Dar ce și cum a construit comunismul? Blocuri sinistre urîte și prost făcute, care arată mai degrabă a crematorii în care am fost înghesuiți cu de-a sila, construite pe locul monumentelor arhitecturale și bisericilor dărîmate.
Steji, imaginează-ți că ai avea o casă pe care ți-ai cumpărat-o cu banii munciți o viață și în care ai locui cu familia și copiii. Și într-o zi, cînd ți-e lumea mai dragă, eu comunismul, aș veni, te-aș da afară din ea, eventual te-aș băga și la închisoare că bănuiesc că ai avea ceva de comentat deoarece te revoltă ce se întîmplă, apoi ți-aș dărîma casa și aș construi o stradă care ar trece prin acel loc.
Ce s-ar putea spune despre mine? Că am făcut bine? Conform judecății tale am făcut un lucru bun, doar am construit o stradă pentru toată lumea. Sau de ce nu, am construit un bloc în care să locuiască mai multe persoane. Asta ar fi o faptă și mai demnă de laudă.
Eu nu înţeleg asta cu ne-mersul la vot. Sigur că sunt o mulţime de candidaţi pătaţi; bine că-i ştim. Dar nu toţi. Există mereu grade. Dacă votăm chiar şi mai puţin răul în faţa răului creăm un curent spre mai bine. Abandonul ăsta e de-a dreptul iresponsabil. Eu, unul, cred că democraţia e un mecanism imperfect, mai ales la noi, dar o democraţie în care numai prostimea votează pentru că oamenii instruiţi sunt scârbiţi superior e un dezastru total. Şi e o non-soluţie să înlocuieşti ceva prost cu nimic. Cineva spunea că e dreptul lui să nu meargă la vot. Sunt ţări în lume, nu puţine şi foarte democratice (Australia, de exemplu) în care participarea la vot e obligatorie. Asta e ceva ce cred că ne-ar ajuta şi pe noi.
Asti, spune-mi tu care-s ăia nepătați și care merită votul meu, căci eu nu-i știu. Am încredere în preferințele tale și mă voi inspira din ele. Altfel, n-am mai votat de cîțiva ani.
Păi, nu ştiu unde votezi ca să ţi-i zic. Dar există Coaliţia pentru o Românie Curată şi există Lista Caţavencu. După ce-i excluzi pe ăia dai peste cei care fie sunt mai curaţi, fie n-au apucat să se mânjească. Nu sunt perfecţi, dar sunt pasabili. Eu locuiesc într-un loc extrem de defavorizat cel puţin din punct de vedere electoral, colegiul 6 la Cameră (şi 3 la Senat). Tot pot găsi ceva. M-am interesat (cu greu, e adevărat) despre CV-urile şi vieţile candidaţilor eligibili de la mine din colegiu. A durat ceva, dar nu îngrozitor. Pe urmă m-am decis cât de cât.
Am să votez puţin diferit de preferinţa mea ideologică, care e pentru PNL, pentru că în colegiul meu are candidaţi ne-votabili şi cred că partidul trebuie să-şi asume asta. E un colegiu roşu, deci am să mă duc la vot fie şi doar pentru a bloca PSD şi ca atare votez PD-L care are candidaţi mediocri dar pasabili. Nu-mi place Băsescu şi nu susţin populismul absurd al partidului, dar la mine în colegiu, dacă câştigă ei, e bine. Ăsta e avantajul uni-nominalului, poţi vota tactic. Sigur că aş vrea să candideze I.C. Brătianu la mine-n sector, sau măcar Mircea Diaconu, dar în lipsa lor aleg din ce am.
Dacă noi cei instruiţi nu votăm, persoanele oneste şi capabile nu vor avea niciodată nici o şansă. Faptul că votăm înseamnă ceva. Înseamnă ceva în statistica electorală, în calculele de strategie ale partidelor existente sau noi, în marketingul politic. Dacă nu votăm nu avem chip, voce sau identitate. Suntem nimeni. Nişte nimeni care ne plângem… Eu nu vreau să fiu în poziţia asta.
Nu spun că sistemul e perfect, după cum ştii, dar spun că e perfectibil şi că drumul spre bine trece prin mai bine, nu prin abandon.
Si eu am facut alta meserie pentru ca n-am acceptat sa fiu membru de partid. Si eu am fost anchetat in ‘84 pentru o prostie! Si eu am suferit de frig. .....
Eu nu am fost dizident. Eu am fost integrat. Eram membru de partid, aveam biroul la Hotelul Bucureşti, cu aer condiţionat, aveam o meserie frumoasă şi care-mi plăcea. În Decembrie 1989 eram în stradă, puneam garoafe în ţevile AKM-urilor soldaţilor care înconjuraseră CC-ul, şi în 1990 părăseam toate astea ca să-mi fac o firmă. Împreună cu mine, şi în stradă şi în noua firmă, au plecat încă 20 de colegi de ai mei, deşi şi ei erau la fel de integraţi şi o duceau relativ bine. Pentru că nu contează dacă noi trăiam mai bine decât media. Sistemul era strâmb şi putred şi corupt şi sufoca orice fel de individualitate şi pervertea orice fel de noţiune de valoare. Brrrr…..
Steji, ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple…
Păi, nu ştiu unde votezi ca să ţi-i zic. Dar există Coaliţia pentru o Românie Curată şi există Lista Caţavencu. După ce-i excluzi pe ăia dai peste cei care fie sunt mai curaţi, fie n-au apucat să se mânjească. Nu sunt perfecţi, dar sunt pasabili. Eu locuiesc într-un loc extrem de defavorizat cel puţin din punct de vedere electoral, colegiul 6 la Cameră (şi 3 la Senat). Tot pot găsi ceva. M-am interesat (cu greu, e adevărat) despre CV-urile şi vieţile candidaţilor eligibili de la mine din colegiu. A durat ceva, dar nu îngrozitor. Pe urmă m-am decis cât de cât.
Am să votez puţin diferit de preferinţa mea ideologică, care e pentru PNL, pentru că în colegiul meu are candidaţi ne-votabili şi cred că partidul trebuie să-şi asume asta. E un colegiu roşu, deci am să mă duc la vot fie şi doar pentru a bloca PSD şi ca atare votez PD-L care are candidaţi mediocri dar pasabili. Nu-mi place Băsescu şi nu susţin populismul absurd al partidului, dar la mine în colegiu, dacă câştigă ei, e bine. Ăsta e avantajul uni-nominalului, poţi vota tactic. Sigur că aş vrea să candideze I.C. Brătianu la mine-n sector, sau măcar Mircea Diaconu, dar în lipsa lor aleg din ce am.
Dacă noi cei instruiţi nu votăm, persoanele oneste şi capabile nu vor avea niciodată nici o şansă. Faptul că votăm înseamnă ceva. Înseamnă ceva în statistica electorală, în calculele de strategie ale partidelor existente sau noi, în marketingul politic. Dacă nu votăm nu avem chip, voce sau identitate. Suntem nimeni. Nişte nimeni care ne plângem… Eu nu vreau să fiu în poziţia asta.
Nu spun că sistemul e perfect, după cum ştii, dar spun că e perfectibil şi că drumul spre bine trece prin mai bine, nu prin abandon.
Te rog frumos să-mi explici și mie ce e cu colegiile astea că, deși am terminat și eu o școală, nu am înțeles nimic. Eu stau în sectorul 2. Am citit lista Cațavencu, dar e atît de lungă încît va trebui să o iau cu mine la vot, altfel nu-i țin minte pe toți borfașii ăia.
Chestia cu “toţi candidaţii sunt la fel de corupţi, etc.”: dom’le poate aşa o fi, poate aşa ni se par nouă, dar:
1. Dacă stăm să-l aşteptăm pe Iisus Hristos preacuratul să candideze, atunci nu o să rezolvăm în veci nimic, şi
2. Chiar dacă ar candida Iisus Hristos, tot s-ar găsi mulţi care să-l conteste şi să-l bage într-aceeaşi oală cu ceilalţi.
Colegiile sunt o organizare electorală care a apărut odată cu votul uni-nominal şi înseamnă, în esenţă, că electorii din acea zonă geografică aleg un singur om în Parlament. Sunt, evident, mai multe colegii de Cameră decât de Senat. Sistemul e, de fapt, mai complicat, pentru că dacă un candidat nu întruneşte majoritatea absolută, atunci voturile se redistribuie pe o listă de partid, adică până la urmă, nu se aleg doar candidaţii uninominali ci şi unii la grămadă, dacă ei în particular au ieşit aşa-şi-aşa dar aprtidul a ieşit bine. Asta, pe scurt.
Acum, tu eşti într-un colegiu la Cameră şi în altul la Senat. Trebuie să gugăleşti puţin ca să afli. Acolo partidele prezintă câte un candidat şi numai unul. Deci trebuie să-ţi faci temele despre maximum 6 candidaţi, că bănuiesc că ai partide pe care nu le votezi din principiu, indiferent pe cine pun. Chiar dacă nu ai, nu sunt mai mult de 10-12 candidaţi cu toţii. La ăştia trebuie să te uiţi. Restul nu contează.
Asociaţia Pro Democraţia (APD) aduce în atenţia opiniei publice faptul că, prin Legea 35/2008, a fost introdus “votul alb” cunoscut ca şi „vot de protest”, care le permite cetăţenilor să îşi exprime nemulţumirea faţă de candidaţii propuşi în colegiul lor.
“Astfel, la alegerile de duminică, 30 noiembrie, este suficient ca cetăţenii să lase buletinul de vot neştampilat pentru ca votul lor să fie înregistrat separat de voturile nule, transmiţând, astfel, un mesaj de nemulţumire faţă de oferta de candidaţi din colegiul lor”, se arată într-un comunicat de presă al APD.
