Aaaaarghhhhhh…
multa vreme a trecut de cand am vazut un film care sa imi placa..
acu, or fi argumente pro si contra, indiferenti si ignoranti pe lumea asta…
Omeni de film literatura si arta, presa media si alte celea…
insa filmul in general , orice film de este o adresare personala pentru fiecare dintre cei ce il vizioneaza
capata viata si prinde contur in imaginatia fiecaruia dintre noi…
insa unde vreu sa ajung este ca…
... e cel mai prost film,
cel mai bun film
cel mai cel…

sunt doar reactii personale.
parerea mea
am redescoperit odata cu acest film ca sunt inca un copil…
am 32 de ani si privesc inca filmele cu ochi de copil naiv
asa cum priveam benzile desenate cu Rahaan si Fanfan la Tulipe acu mai bine de 20 de ani…
unde fiecare amanunt din revista trezea in mintea mea povesti si nastea eroi, distrugea monstri si salva sate de la distrugere si animale de la pieire.
IRON MAN
un film deosebit pentru unii si o prostie “cat casa” pentru altii
Acu nu o sa adun argumente pro si contra
Discutia aceasta se refera strict la individ, pentru cei ce au vazut filmul…
sau macar reclama
Acu fie ca ai fost la film cu prietenii si tot timpul spectacolului erai cu gandu la teza de luni sau cu ochii dupa fetele din sala…
filmul, parerea mea este o forma simpla de spectacol al situatiilor si al sentimentelor ce te apuca de dupa ceafa si te face sa te sui pe scaun de bucurie cand favoritul tau castiga o bataie in film… lucru care nu se intampla daca nu iei parte la spectacol adica nu interactionezi sau cel putin sa te lasi atras in povestire…

Pe scurt Emotiile
Aceasta este adevarata arta domnilor, manipularea emotiilor…
Creionarea unui erou care prinde viata mai apoi in mintea fiecaruia…
Emotiile sunt cele care ne conving de cele mai multe ori…
Emotiile sunt cele care ne indeamna sa amanam lucruri sau sa le facem in graba..
Emotiile… jobul catorva oameni care la la orice varsta chiar si la 50-80 de ani sunt inca copii..
Oameni care viseaza pentru noi vise marete sau distructive, vicioase si bolnavicioase…
pline de adrenalina, imbarbatare sau descurajante…
Mesaje trasmise cu fiecare imagine .. ce ne fac sa visam zile, luni sau doar cateva minute…
huh…
am sa va las sa continuati…
nu recomand doar IRON MAN
recomand orice film care credeti ca ar putea sa va faca sa visati din nou…
enjoy life

De acordeon. Si eu sunt un cinefil impatimit (ma rog, nu ma dau la alte critici decat “super”, “mi-a placut”, “sucks” si alte variatiuni d-al destea) si incerc sa fiu la curent cu noile productii (nord americane, normal ).
Dar (un mare “dar”) prefer cartea, desi n-am mai citit o carte de vreo cativa ani (deh, viatza asta: familie, copil, servici, indatoriri casnice si parintesti). Spre deosebire de film, cartea ma lasa sa-mi imaginez eroi, decor, trairi asa cum vreau eu. La film nu-ti poti imagina mai nimic. Regizorul isi impune viziunea lui asupra tuturor iar actorii isi imprumuta chipul eroilor (vezi “Agentul 007” care, pentru mine, este o nebuloasa, nu-mi pot imagina chipul lui). Si nu de putine ori am vazut ecranizari ale unui roman care m-au lasat rece, desi cartea am devorat-o.
Exista, normal, si exceptii: o ecranizare a unei nuvele de Ray Bradbury (S.F. - imi scapa numele acum) care m-a tinut lipit de televizor. Dar nuvela avea cateva pagini, plus ca S.F.-ul implica si efecte vizuale, altele decat cele pe care ti le-ai imaginat cand ai citit. In fine, este vorba despre o firma care organiza calatorii in timp pentru un safari dinozaurian, unul din calatori calca pe un fluture si, astfel, schimba istoria. Mi-a placut, mult mai mult decat nuvela de cateva pagini. Si exemple mai sunt. Multe.

Steji, e vorba de Fahrenheit 451º și nu e o povestioară, ci un roman. Și filmul e celebru, făcut de François Truffaut.
În schimb, Solaris rămîne o carte formidabilă (una din primele zece ale secolului XX) și atît, în pofida lui Tarkovski sau Soderbergh. Autorul (Stanisław Lem) a și protestat împotriva interpretării rusului.
Acum, despre Iron Man: man, e un filmuleț (și atît).