Sara buna Doamnelor si Domnilor,
Ready?
No tineti-va bine…
Arta sau expresie?
ma tot roade de o vreme
In jurul meu plin de artisti…
si asta e de bine
insa la un moment dat mi-am pus intrebarea cati dintre ei sunt artisti?
Ce inseamna artist?
Cine intra si cine nu in aceasta categorie…
nu o sa decid eu… bineinteles
nici nu este vorba despre asta
insa am o intrebare…
de ce arta si nu expresie ?
pentru ca asta mi se pare ca este.
Iar indemanarea, harnicia sau lenea fiecaruia, perfectiunea, neglijenta , creativitatea sau indiferenta au fost aproape intotdeauna cele ce au facut diferenta
incepand cu primele masti sau statuete modelate din lemn, piatra lut si asa mai departe si terminand cu minunatiile arhitecturale ale lui Gaudi sau Opera House din Sydney sau sediul bancii daneze din Copenhaga. Toate pot fi considerate arta…
So
cu 4 ani in urma la Museul Carlsberg din Copenhaga priveam la statuia Lui Degas… Micuta dansatoare ...cu doua zile inainte priveam la Louisiana (Humlebaek) o colectie de 4 picturi semnate Pablo Picasso.
Singurul lucru impresionant a fost ...
Cum s-a reusit evaluarea la acele sume derizorii????
Si sa va explic si de unde ideea asta…
Anu asta am avut parte de o experienta frumoasa vizitand Parisul…
Impreuna cu prietenii nostri am vizitat Musée du quai Branly si mai bine de 2 ore am stat printre masti sculptate de oameni de pe toate continentele planetei…
Colectie impresionanta de masti si statuete din toate colturile lumii expuse sub maxima securitate lucrari de arta evaluate la sume extraordinare….
oki…
A fost destul de obositor si nu am reusit sa asimilez foarte mult…
insa…
5 zile mai tarziu…
Les Puces de Saint-Ouen Porte de Clignancourt in Nordul Parisului ...
Lume multa.. agitatie oameni de pe tot globu.. deh.. brocante.. piata de vechituri.
Am gasit aici statuete si masti africane, sabii si cutite vechi de 200 de ani si puteai plati 10-200 de euro depinde cum te intelegeai…
Nah acu daca aveti toata povestea…
Imi explica si mie cineva de ce la museu.. masti cu aproape aceeasi vechime…
Sculptate aproape din acelasi material decorate sau nu…
erau evaluate la pret diferit?
Pentru ca privite critic…
ca material, finisare si nu in ultimul rand ca si semantica erau… pe aceeasi linie croite.
Sper sa nu va fi pierdut pe drum pe toti…
Spor la scris..
Imi explica si mie cineva de ce la museu.. masti cu aproape aceeasi vechime…
Sculptate aproape din acelasi material decorate sau nu…
erau evaluate la pret diferit?
Pentru ca privite critic…
ca material, finisare si nu in ultimul rand ca si semantica erau… pe aceeasi linie croite.
Sper sa nu va fi pierdut pe drum pe toti…
Spor la scris..
Păi aflarăm acum vreo lună că mari firme de evaluare din Statele Unite au fals evaluat, cică, niște mari firme care, de fapt, erau șmecherii de apartament, cum zicem noi. am mai aflat că, prin asemenea șmecherii, s-au ciordit vreo două mii de miliarde de dolari, unii zic că mult mai mult. Șmecherii, dragul meu, șmecherii… Lumea secolului 20 a intrat în panică atunci cînd aflat că genii ale sec. 19 muriseră necunoscute sau subevaluate, cum fusese Van Gogh. Atunci s-au gîndit că, din evaluările astea, se nasc bani frumoși și că, în general, e loc pt toată lumea și pt toate evaluările.
Shakespeare a fost „descoperit” de europeni datorită lui Voltaire, fascinat de condeiul marelui Will, probabil pe cînd trăise în Anglia, vreo 3 ani, între 1726 și 1729. Adică la peste un secol de la moartea geniului. Ei și, crezi că fără Voltaire și fără evaluarea lui ar fi fost mai mare sau mai mică valoarea lui Will?
Și J.S.Bach căzuse în uitare după moartea sa, dar a fost redescoperit 100 de ani mai tîrziu de către Mendelssohn-Bartoldy care a programat oratoriul Mattheus Passion la Gewandhaus din Leipzig, unde era dirijor. Succesul a fost atît de mare încît a trezit interesul publicului pentru acest compozitor necunoscut la vremea aceea (adică Bach). Astăzi nu putem înțelege cum s-a putut întîmpla ca cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor să nu se fi cîntat timp de 100 de ani.
În general, noi sîntem foarte sensibili la opinia “altora”. Ceea ce înseamnă că multe din plăcerile noastre nu sînt ale noastre, ci sînt ale mentalului colectiv, ale școlii, ale propagandei. Cum vă explicați că un tip e în stare să dea un milion de euro pe un tablou, să-l iubească, să-l adore, să-l păzească, să-l asigure… Iar cînd vin ăia de la asigurări și-i spun: “E un fals!”, să-l arunce… S-a schimbat o singiră linie, o singură tușă din tablou? Nu. Omul, însă, ca mulți dintre noi, iubește și prețuiește o valoare virtuală (o valoare de întrebuințare) și n-are, la urma urmei, nici o părere și nici o plăcere personale. Doar crede că le are.
Însă, din mulțimea de inși fără dăruire, apare cîteodată o conștiință puternică și capabilă să-și exprime PROPRIILE opinii și propriile plăceri. Brusc, lumea se ia după el. Și invers e valabil: meseria de prețăluitor e profitabilă, conduci lumea prin ea.
În vremea lui G. Călinescu, formatorii de opinii estetice erau alții: G. Bogdan Duică, Caracostea, Iorga (da, Iorga, celebru pentru totala lui lipsă de gust!).
[...]
În vremea lui G. Călinescu, formatorii de opinii estetice erau alții: G. Bogdan Duică, Caracostea, Iorga (da, Iorga, celebru pentru totala lui lipsă de gust!).
Da, da, așa e. Cine mai știe azi de ei? Cine oare îi va pomeni, peste 50 de ani, pe Turcescu ori pe CTP ca esențiali formatori de opinie? Nimeni, vă asigur.
cel care are audienta. cel care, printr-o metoda sau alta, are posibilitatea de a se adresa multimii si de a fi ascultat de multime. ca nu e suficient doar sa te poti adresa ei, trebuie sa si te asculte.
la tv, radio, ziar sau pe internet, daca reusesti sa oferi putin din ceea ce oamenii vor sa auda/vada, dupa aia poti decreta ce e bine si ce e rau, ce e urat si ce e frumos.
El de-abia azi cînd scrie proză
Se află în metamorfoză
Şi se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.
;D
Edit: eu unul tind să fiu de acord cu mediaconvertor. Frumosul este o realitate colectivă, iar la colectivul de la noi, mie nu mi se pare deloc de mirare că modelele societății noastre sunt alea care sunt.
