Personal, Debian mi se pare una din cele mai bune distributii Linux. Pot spune ca l-am testat pe PPC si se misca mai bine decat orice altceva.
Unlike Fedora, poti alege intre un simple text/graphic installer, si un expert installer - care iti permite sa il configurezi in detaliu, pana ii ies ochii din cap.
N-am sa intru in acest prim post in prea multe detalii, dar poti alege intre mai multe configuratii prestabilite, ca sa il folosesti ca server, desktop sau standard.
Eu unul prefer sa debifez tot, fac o instalare minimala (kernel, gnu utilities etc.), dupa care intru in aptitude si instalez tot ce am nevoie (xorg, gdm, gnome etc.)
Ideea e ca in final ai un sistem bine “impachetat” si foarte performant.
Nu pot decat sa il recomand calduros amatorilor de Linux pe PPC.
Acum l-am pus si eu la tras, varianta DVD pentru un iMac G4. Sunt curios cum este. Am incercat ieri sa instalez openSUSE 11.1 pe acelasi iMac insa se blocheaza la boot, ciudat. O sa vad cu asta cum merge.
- pentru instalare Debian nu ai nevoie de DVD, sau de toate CDurile listate acolo; e suficient primul CD. Celelalte contin toate celelalte softuri care se pot instala, dar nu ai de ce sa le tii pe DVD sau CD - le tragi de pe net dupa instalare. (Sunt utile doar daca nu ai conexiune la net.)
- legat de openSuSE (si alte instalari in general), e bine sa verifici integritatea imaginii ISO inainte de a o copia/arde pe disc (SHA1, MD5SUM), iar cand arzi imaginea pe disc sa nu ai alte aplicatii deschise, oricat de buna ar fi scula; de asemenea, ar fi de preferat sa arzi la viteza mica (4x).
Unul din marile avantaje pe care le ofera Debian fata de alte distributii Linux (precum RedHat/Fedora) sau alte sisteme de operare (Windows, Mac OS, Solaris, FreeBSD etc.) e faptul ca putem folosi de la bun inceput o serie intreaga de filesystems excelente, optimizate pentru un task sau altul - nu suntem restrictionati la HFS, NTFS, UFS etc..
Printre acestea se numara cele specifice Linux (Ext2/3, ReiserFS) sau cele portate de pe Unix (JFS de pe AIX, XFS de pe IRIX).
De ce e util acest lucru? Pentru ca aceste filesystems au fost gandite pt scopuri diferite, si la nivel de performanta se comporta diferit in raport cu tipurile/dimensiunile fisierelor pe care le stocam pe ele.
Spre exemplu, ReiserFS este foarte eficient cu fisiere mici (
<5MB), JFS cu fisiere medii (5 MB – 500 MB, cu aproximatie), iar XFS cu fisiere mari (>
500MB).
Acest lucru ne permite sa optimizam sistemul in asa fel incat sa obtinem o perfomanta maxima de la bun inceput.
Ar trebui sa precizam ca nu e indicat sa folosim Reiser-, J- sau X-FS pt partitii de genul /boot sau /etc, pt ca aici avem de a face cu fisiere precum /boot/grub/menu.list sau /etc/fstab, care se cer modificate uneori, iar daca ceva nu decurge firesc, sistemul s-ar putea sa nu mai buteze.
In acest caz, e necesar sa butam un sistem virtual de pe un live CD, pt a modifica fisierele respective, iar acele partitii nu vor putea fi montate in acel mediu virtual decat daca sunt formatate ext2/3 – de unde rezerva de mai sus.
Daca folosim insa o baza de date care stim ca va ajunge la cativa giga in size, putem creea o partitie separata /var, pe care o putem formata XFS.
Alt amanunt insemnat e faptul ca Linux lucreaza cu o partitie swap dedicata (nu cu un fisier, ca pe Win sau Mac OS), ceea ce imbunatateste odata in plus performanta. La un RAM
<2GB, se recomanda un swap size de 2xram, iar la un ram>
2GB, swapul poate fi de aceeasi dimensiune ca si RAMul.
Daca avem un hard IDE, care nu permite mai mult de 4 partitii primare, putem folosi o partite extinsa pe care sa cream mai multe volume logice – alt avantaj fata de alte sisteme, pe care aceasta optiune nu exista.
Alta setare recomandata de la bun inceput, pe care o putem face alegand expert installer, este cea legata de optiunile asociate diferitelor partitii in fstab (un esential config file - acronim de la filesystem table). Una din ele ar fi noatime, pe orice partitie in afara de swap (optiunea de “access time”, care noteaza intr-un log fiecare read/write pe disc, este rareori necesara, dar reduce din performanta), iar in plus pe ReiserFS putem bifa si optiunea notail, care reduce la randu-i putin performanta (regrupand asanumitele “tails” / “cozi” ale fisierelor pe disc, pt a economisi spatiu).
Pe linux nu “trebuie” decat cativa MB de swap acolo pentru diverse aplicatii vechi care se mira ca nu exista.
Ideal este sa ai destul ram astfel incat sa nu “te atingi” niciodata de swap.
Daca un sistem foloseste activ mai mult de 500Mb de swap atunci trebuie sa îi pui mai mult RAM deoarece este deja neutilizabil
In concluzie - nu puneti mai mult de 1Gb de RAM ca e degeaba.
Multam pt precizare - am observat si eu ca sistemul nu foloseste niciodata prea mult swap, daca are suficient RAM (de la 2GB in sus, sa zicem), dar am preferat sa dau recomandarea “old school”, dupa manual.
Am si eu o erata la commul tau, o scapare neglijabila de altfel - Gb stands for Gigabit, GB for gigabyte. As we all know, 8 bits make a byte
Asa cum spunea Ian Murdock (programatorul care a demarat proiectul Debian in anii ’90, si care in prezent se ocupa de OpenSolaris, la Sun Microsystems) la un moment dat pe blogul lui, una din cele mai importante elemente intr-un sistem Linux este partea de software management.
E o componenta care asigura „seamless integration” intre aplicatii si sistemul propriu-zis (care se rezuma la kernel, core utilities, xorg si desktop environment). In Debian exista un soft numit APT (advanced packaging tool), care permite instalarea aplicatiilor de care utilizatorul are nevoie in mod facil.
Voi descrie mai jos cateva modalitati in care se pot instala softuri pe Debian, pornind de la pachete binare (precompilate).
1. O prima comanda pe care o putem folosi in terminal este apt-get:
apt-get install vlc
Asta e tot ce trebuie sa facem daca vrem sa instalam un player audio/video precum vlc.
Pentru stergere, avem comanda:
apt-get remove vlc
2. O alta comanda, ceva mai complexa prin natura ei, dar la fel de usor de folosit, este aptitude; pt instalarea unui soft precum htop (o versiune imbunatatita a comenzii top), vom folosi comanda:
aptitude install htop
La fel ca in cazul anterior, pt stergere vom folosi remove in loc de install:
aptitude remove htop
De ce este aptitude superior fata de apt-get? Pt. ca, daca la instalare un soft necesita instalarea unor pachete suplimentare, pe care atat apt-get cat si aptitude le vor instala, la dezinstalare apt-get nu va stii sa le stearga si pe acestea (ele raman in sistem ca orphaned-packages), pe cand aptitude face curat in urma lui, stergand orice pachete suplimentare de care avea nevoie aplicatia respectiva pt a functiona.
Pt detalii, exista man pages (man aptitude etc.)
3. Softurile se pot instala si din interfata grafica, cu programe precum Synaptic. Aici nu trebuie decat sa dam un search dupa softul cautat (sa zicem dcpp, cunoscutul share client DC++) si sa il instalam marcandul si dand clic pe „apply”.
4. Alta modalitate se refera la comanda dpkg –i, in cazul in care am descarcat un pachet deb de pe net si vrem sa il instalam (sa zicem ca in indexul folosit de versiunea stabila de Debian avem o versiune mai veche si tinem mortis sa o folosim pe cea noua, desi e mai putin testata/sigura). Atunci vom descarca aplicatia de pe net, si o vom instala ca root sau prin sudo cu comanda amintita:
dpkg -i numele_aplicatiei.deb
5. O alta varianta o constituie interfata text pt aptitude. Daca vom tasta aptitude in terminal si apasam pe enter, vom intra in aceasta interfata text (care seamana cu MidnightCommander, sau editorul de texte Emacs, ca mod de operare), iar pe ecran vom avea o serie de “keybinds” cu care putem lucra: tasta u actualizeaza indexul cu softuri, tasta + marcheaza un soft pt instalare, g proceseaza instalarea etc.
Dupa cum se poate vedea, asa cum spunea candva Richard Stallman, celebrul Unix hacker care se afla la originea proiectului GNU (un acronim recursiv – Gnu’s Not Unix) si FSF (Free Software Foundation), sistemul GNU/Linux nu este mai greu de folosit decat altele, it’s just… different.
[ Modificat: 19 Mai 2009 02:05 AM de daniel forga ]
Multam pt precizare - am observat si eu ca sistemul nu foloseste niciodata prea mult swap, daca are suficient RAM (de la 2GB in sus, sa zicem), dar am preferat sa dau recomandarea “old school”, dupa manual.
Am si eu o erata la commul tau, o scapare neglijabila de altfel - Gb stands for Gigabit, GB for gigabyte. As we all know, 8 bits make a byte
Mda, totuși, cum fac să-mi porneaxă X pe un PPC sub Debian 5. Mie-mi plac interfețele grafice…
Si mie imi plac interfetele grafice, dar e bine sa ne amintim ca in spatele lor se afla tot comenzi, shelluri si linii de cod. Uneori avem nevoie de ele tocmai pt a rezolva probleme cu interfata grafica, cum ar fi un server X care nu porneste.
Revenind la intrebare, nu am inteles prea bine daca ai sistemul instalat si Xorg nu porneste, sau vrei sa stii in principiu cum se petrec lucrurile. Neavand alte detalii, am sa raportez la cazul din urma.
Lucrurile sunt foarte simple. Debian are si un installer grafic foarte usor de utilizat, pe langa cel descris mai sus, ceva mai complex (raspunzi la cateva intrebari elementare - locatie, tastatura, configurare retea etc. - si dai next; pana si partitionarea se poate face automat, daca asta vrei).
La un moment dat in instalare, esti intrebat ce softuri vrei sa instalezi (ceea ce bifezi va fi instalat, ce nu, nu): Apache, MySQL, PHP etc. Daca nu folosesti sistemul ca server, trebuie sa bifezi doar rubricile - Standard, Desktop, Laptop… daca e vorba de un laptop.
In pachetul Desktop este inclus xserver-xorg, gdm, gnome… tot ce ai nevoie pt partea grafica. La final, dai reboot si sistemul va buta in runlevel 5, adica la nivel multiuser, grafic etc.
O precizare pt cei care doresc un dual boot cu Mac OS X: cel mai bine e sa instalezi Mac OS inainte - introduci discul de instalare, creezi partitia pt Mac OS (eu mai fac de regula inca o partitie HFS+ nejurnalizat, pt date pe care le voi accesa de pe ambele sisteme), aloci un spatiu neformatat pt Linux si apoi continui cu instalarea Mac OS (e de preferat sa instalezi toate update-urile inainte de a trece la instalarea Linux).
Dupa care, daca preferi o instalare simpla, introduci discul de instalare Debian si spui installerului, atunci cand te intreaba cum vrei sa partitionezi hardul, sa o faca el cum stie mai bine (poti alege intre doua trei variante - 1. doua partitii, pt / si swap, 2. trei partitii, adica una separata pt /home si 3. o varianta, cu mai multe partitii separate pt /boot, /usr etc.). Aici poti alege lejer prima sau a doua varianta, si sistemul isi va creea singur partitiile de care are nevoie (inclusiv acel bootstrap new world partition, necesar pe PPC).
La reboot un mic meniu te va intreba ce vrei sa folosesti - Mac OS, Linux, CD boot sau netboot; pt Mac OS apesi pe X in primele cateva secunde; daca vrei Linux, il poti lasa sa plece singur.
[ Modificat: 19 Mai 2009 04:25 AM de daniel forga ]
Daca tot vorbim de interfete grafice - iata cam cum poate arata desktopul dupa instalare (spun poate, pt ca aproape orice detaliu din imagine poate fi personalizat, deci la fiecare va arata exact cum vrea muschiul lui).
P.S. Am micsorat putin imaginea, ca sa o pot atasa. Originalul e mai clar, aici a iesit mai blurred.
Mulțumesc de lungul răspuns. Deci, am bifat tot ce trebuie, desktop etc. ,repornesc și văd mesajul că X nu poate porni și că să-l repar. Cum fac? Deci, în fraze scurte, cum repar X astfel ca să pornească.
In primul rand, ne-ar trebui mai multe detalii. Nu stiu clar nici ce ai instalat, nici pe ce configuratie (sistem, placa video etc.). Personal, nu mi s-a intamplat niciodata sa instalez Debian si sa nu porneasca serverul X (nici pe PPC, nici pe alte arhitecturi - i386, AMD64). In fine, presupunand ca instalarea a decurs fara probleme, si in loc de login screen primesti acel mesaj de eroare, va trebui sa rezolvi problema din linia de comanda. Asta inseamna ca trebuie sa accesezi una din consolele virtuale (Ctrl+Alt+[F1 - F6]), iar de acolo te loghezi ca root, si poti incerca o reconfigurare automata a serverului X:
dpkg-reconfigure xserver-xorg
Alternativ, poti edita fisierul pt xorg:
vi /etc/X11/xorg.conf
In care trebuie sa cauti paragraful legat de display, rezolutie etc. si sa introduci exact ce folosesti.
And by the way, nu uita sa faci upate la sistem inainte de orice alte manevre, in caz ca ai instalat de pe CD si nu ai folosit un ftp mirror in timpul instalarii, pt actualizarea softurilor.
Asta se poate face (printre altele) din terminal cu:
And by the way, nu uita sa faci upate la sistem inainte de orice alte manevre, in caz ca ai instalat de pe CD si nu ai folosit un ftp mirror in timpul instalarii, pt actualizarea softurilor.
Asta se poate face (printre altele) din terminal cu:
aptitude update
aptitude safe-upgrade
aptitude full-upgrade
Dupa care poti incerca cele de mai sus…
Voi încerca, azi-mîine nu am timp… E un PB de 12 inci.
Note: UseFBDev means that the graphic driver won’t do things like resolution switching directly by programming the appropriate gpu registers, but instead use the X’s fb driver (which will use the kernel fb device driver afaik) to do it. This would be quite a nice thing in theory, however fbdev doesn’t know jack about things like dual-head, color tiling and so on, the api is simple enough to be useless for X imho.
[ Modificat: 19 Mai 2009 08:09 PM de daniel forga ]
