din cauza crizei, oamenii cu experiență (și cu salarii mai mari) au plecat primii de prin tipografii
și cum noul val nu știe prea multe, PDF-urile sunt lucruri prea greu de înțeles pentru ei
nu-i vorbă, că multe ‘tipografii’ nici nu au prea multe softuri înafară de cornel

Dacule, prima parte e corectă. A doua, nu. Tipografiile au softuri, dar nou veniţii NU ŞTIU altceva decît Corel. O veche, trainică şi ortodoxă tradiţie românească!

poate că TIPOGRAFIILE au
dar alte ‘tipografii’ n-au…
au așa am zis

broblema e - așa văz io lucrurile- că dacă iei pagini aurii sînt vreo 400 și ceva de tipografii.
Alea care “știu” sînt vreo 10-20.
Da’ costă...
Și-atunci, pt. că piața nu e structurată corect (clientu’ nu se duce să-și ia blugi Arnani sau Verzace din IDM sau să-și ia flotă de Logan că-s mai ieftine….da’ cîn’ e vorba de tipărituri, se duce la colțu’ blocului) apar tooooaaateeee situațiile astea:
“am găsit noi unii mai ieftini”; “zici că-mi tipărești in 2 zile… nu pot, mă grăbesc, am găsit io pe unii care fac într-o zi..”

Acum fiecare tipografie are partile bune si rele. Nu poti tipari ceva complex intr-un garaj pe o masina in 1 culoare si nici lega la lumina lumanarii. Depinde de client, nevoi si posibilitati.

mai rau e ca asta se intampla si la case foarte mari
faceam candva etichete pt o bautura racoritoare foarte cunoscuta
predam lucrarea in 6 exemplare, se duceau cu ele la 6 tiparnite si ghici cine castiga?
al mai ieftin (a se citi “prost”)
si uite asa, cand te duceai in supermarket si te uitai la rafturi, nu puteai sa nu remarci proasta calitate a ambalajului (care vorba aceea e “sufletul comertului”), comparataiv cu concurenta
si pe bune daca nu-mi faceam procese de constiinta; oare atat de prost le-am lucrat?

dar, hai ca suntem off topic