La fiecare read sau write pe disk, UNIX face inca un write in inode-ul fisierului sau directorului respectiv, prin care noteaza intr-un log timpul de acces. E una din functiile aproape inutile din UNIX, care insa ii scade destul de serios din performanta.
Putem scapa de aceasta mica problema remontand sistemul de fisiere local (root - / -, dar nu numai) setand optiunea respectiva pe noatime (no access time).
Pt. a nu relua aceasta operatie la fiecare reboot, vom adauga comenzile de rigoare in /etc/rc.local, un fisier care nu mai e folosit in Leopard (care foloseste launchd in loc de /etc/rc), dar care ramane valabil, din ratiuni de compatibilitate (vezi man rc).
Editam deci scriptul cu setari locale:
vim /etc/rc.local
in care vom introduce (apasand pe i, pt. insert mode) urmatoarele:
#!/bin/sh
#Mount local drives with “no access time”
mount -vuw -o noatime /
mount -vuw -o noatime /dev/disk…
unde prima partitie reprezinta sistemul de operare, iar a doua o alta partitie locala pt. care dorim sa setam optiunea noatime, si pe care o vom specifica pornind de la informatiile din sistemul nostru (pe care le putem lista cu diskutil list sau df -h).
Apasam pe Esc, apoi tastam ZZ si am iesit din Vim salvand modificarile.
Daca rulam un ls -l /etc/rc.local, observam ca fisierul nu este executabil. E timpul sa ii schimbam permisiile:
chmod a+x /etc/rc.local
Dupa care il putem rula cu comanda:
bash /etc/rc.local
Mesajele printate pe ecran confirma remontarea partitiilor cu optiunea noatime.
Daca dorim sa verificam acest lucru la un reboot ulterior, putem arunca o privire in Console, cautand in campul de string setarea noatime.
Vom observa ca sistemele de fisiere specificate in script au fost montate asa cum am intentionat.
