Pe scurt:
- 99% din aparatele care filmează astăzi folosesc MPEG2 (DV, HDV) sau MPEG4 (h.264, AVCHD).
- MPEG-LA, proprietarul patentelor MPEG, oferă gratuit doar o licență de folosire personală, non-comercială. Această licență expiră în 2015.
- Absolut orice aparat care poate filma MPEG are scris în cărțulie că poate fi folosit doar “personal use and non-commercial”. Chiar și aparatele așa-zis profesionale de mii de euro.
- Dacă filmezi un film în MPEG, indiferent dacă îl transformi după aia în alt format, dacă câștigi bani de pe urma lui, trebuie să plătești o taxă la MPEG-LA.
- Din cauza asta BBC și-au creat propriul format de compresie Video: Dirac - a fost mai ieftin să plătească câțiva programatori ani de zile decât să dea milioane la MPEG-LA.
- Să trăiască aparatul meu foto Canon vechi care filmează în M-JPEG/AVI care nu are duda asta - sunt salvat cât timp nu convertesc filmul pe parcurs la h.264 sau alt format MPEG.
1. Durere-n paispe. Solutia logica, din moment ce clauzele respective nu sunt inforceable. Dupa care impqchetezi in alt format si papapa.
2. Pay the licence, not that big of a deal, cum ar zice Steve.
3. Filmezi RAW si gata, ma doare-n cinspe ce patente utilizeaza algoritmul, nu am fost informat, nu am semnat nimic.
4. Te muti dracului din america, face bine sanatatii, atat fizice cat si mentale.
5. Astepti sa le expire patentele la aia inainte sa lansezi ceva major. Daca nu te-ai apicat inca de film, you’re safe, oricum nu termini in timp util cat sa te pui in pericol…
6. Faci un codec open source (INTOTDEAUNA se poate si alfel).
7. Cumperi o camera din alealalte 1%. vei face filme mai proaste dar mai eftine. Felicitari
MPEG LA is neither patent owner nor patent user. Our goal is to provide a service that brings all parties together so that technical innovations can be made widely available at a reasonable price. Utilizing our collaborative approach, we help make markets for intellectual property that maximize profits for intellectual property owners and make utilization of intellectual property affordable for manufacturers, consumers and other users.
Acuma hai sa vedem cum arata unul dintre pool-urile cele mai interesante, de exemplu .H264 si sa vedem cine sunt, de fapt proprietarii patentelor (adicatelea cei care incaseaza bani pentru utilizarea .H264:
MPEG-LA nu face altceva decat sa faca managementul drepturilor de autor. Cum functioneaza MPEG-LA? Cam in felul urmator: daca de pilda Cattus si cu mine patentam o chestie prin care se poate decoda sunetul mai eficient pe nu-stiu-ce-platforma, iar Sergiu dezvolta un codec mai rapid pentru video, putem sa cream un asa zis “patent pool” si sa construim un nou standard de decodare audio-video. In sensul asta, MPEG-LA este entitatea care va oferi licentele de utilizare a standardului nou creat (care se bazeaza pe multimple patente, unul pentru audio si unul pentru video), va incasa banuti de la utilizatori si ne va plati pe noi, probabil retinand o parte din venituri (doh).
Principiul many-to-many asigura faptul ca multiple patente pot fi impachetate intr-un mod coerent astfel incat sa se creeze standarde unitare, distribuibile pe scara larga, la care sa aiba acces cat mai multa lume. Evident, acelasi principiu asigura si faptul ca cei care au dezvoltat tehnologia (in ziua de azi nu mai poate fi vorba de o entitate, de regula sunt foarte multi actori implicati) receptioneaza un venit “echitabil”.
Desigur, in ce directie bate balanta “echitabilului” este discutabil. Teoretic putem arunca cu pietre in “marile corboratii, care subjughe oamenii marunti, cinstiti si nevinovati”, probabil ca, din cand in cand, vor incerca la modul foarte serios sa faca exact asta. Deocamdata insa eu sunt destul de relaxat, MPEG e free, nu am auzit pe nici un super-profesionist sa se planga ca il ingroapa costurile de licentiere MPEG, iar web-ul este cu siguranta mult mai compatibil, performand si deschis decat in urma cu cativa ani.
Rmember GIF? Totul fain frumos până în ziua când Unisys s-a decis să capitalizeze un patent.
Iar ideea (cea mai) nasoală este că nici nu știi dacă ai călcat pe un patent. Ca în exemplul tău, se apucă oamenii să facă de la zero un codec, apoi vine Apple și zice: “Ba pardon, asta e tehnologie patentată de mine, ia scoateți voi banul!”
Și ca să vă dați seama până unde merge patentabilitatea, citiți și aici: http://www.fourmilab.ch/autofile/www/chapter2_105.html
Pentru cine îi e lene să dea click pe link (doar text-ul fără link-uri)
Razboiul codec-urilor
27 MAI 2010
1 COMMENTS
Posted by Dragos Salageanu
In urma cu putini ani, formatul Blu-Ray s-a incoronat ca si castigator al formatului video de inalta definitie pe discuri, zdrobind HD-DVD-ul lui Toshiba. Euforia victoriei a fost de scurta durata, deoarece nu au mai prea ramas multi cumparatori prin magazine care sa si dea bani pe continut video in acest format. Motivul era simplu (cel principal in special): erau prea ocupati sa consume continut video acolo unde, in prezent, se poarta adevaratul razboi al formatelor: pe internet.
Pe internet, situatia s-a cam incins in ultimele cateva luni. Spre deosebire insa de razboiul formatelor pe suporturi fizice (Blu-ray vs HD, laserele rosii vs albastre, VHS vs Beta), razboiul codecurilor este usor mai complicat. Sunt multi actori, multe fronturi si o increngatura de interese, toate cu impact major asupra modului in care va arata internet-ul si chiar industria de entertainment peste cativa ani.
In primul rand, desigur, este Flash-ul, stapanul (aproape) necontestat al video-ului online. Aparut ca si raspuns la limitarile HTML si exploatat eficient de catre Adobe, care a reusit sa il impuna sub forma unei tehnologii proprietare ca industry stadard de facto. Pana anul acesta. Cu totii ati citit si urmarit razboiul greu si foarte public dintre Apple si Adobe pe tema Flash-ului (urmare, e drept, a unei relatii complicate dintre cele doua companii), razboi urmat de multe reactii interesante, in special din partea Microsoft. Primul clash este simplu: dominatia Flash-ului se inchieie mai repede decat se anticipase, iar lumea se indreapta catre un nou standard al industriei (.H264/MPEG-4 prin HTML5), sub tutela monstruoasei coalitii Google - Apple - Microsoft, chit ca pozitia Google a fost mai moale in vorbe dar foarte drastica in fapte. Faptul ca nu am adus Silverlight in discutie este pentru ca nimeni nu o face: este o componenta la fel de muribunda ca si restul Microsoft-ului. Click aici pentru varianta fun a razboiului codec-urilor Good guyz win.
Apropo de coalitii monstruoase, in urma cu ceva timp s-a declansat o mica isterie legata de standardul MPEG, precum si de arhitectura institutionala din spatele mecanismului de licentiere. Din nou, sunt convins ca ati participat la aceasta discutie. Daca nu, situatia e simpla: un nene trage semnalul de alarma asupra faptului ca tot ce inseamna camera video de pe planeta (la fel ca si Blu-ray-uri, codecuri .H264, etc, etc) este dependent de standardul MPEG. Nu numai ca este dependent de standard, dar este dependent si de licenta MPEG, care (ipotetic) poate guverna cu o mana de fier accesul si distributia de continut video la nivel planetar. Intrebandu-ne, ca tot omul “cine sunt baietii astia rai de la MPEG-LA, care au aceasta putere imensa?”, descoperim, nu fara surprize, suspectii de serviciu: Apple, Microsoft, Sony, Samsung, Hitachi, Fujitsu, etc, etc. Si cine sunt fraierii care cumpara licente de la ei? Iarasi vedem nume cunoscute: Apple, Adobe, Google, Microsoft , etc. Good guyz?
Problema este ca razboiul efectiv nu se duce de catre MPEG-LA impotriva industriei, sau de catre niste “good guyz” impotriva unor “bad guyz” (sau? poate totusi?). MPEG-LA este un organism ciudat de management al drepturilor de autor, care permit licentierea tip many-to-many a unor pachete de patente (patent pools), care impreuna formeaza un standard unitar, scalabil, replicabil si, foarte important: vandabil. MPEG-LA nu are interese proprii, urmareste doar interesele clientilor. Iar clientii sai, practic toate corporatiile cu greutate de la intersectia dintre media, IT si internet, poarta in acest moment una din cele mai importante lupte. Si nu, nu este impotriva unei tehnologii mai vechi sau a unei politici proprietare. Ei lupta impotriva ideii de internet deschis. Hai sa va spun si de ce:
Lumea are nevoie de un nou internet. Cel vechi este obsolete, sufocant si nu prea mai reuseste sa tina pasul cu nevoile consumatorilor, zic unii. O fi, nu zic, dar cel mai important: internetul vechi are la baza prea multe tehnologii proprietare, detinute de catre companii care in prezent nu isi mai pot apara pozitia. Unele din ele (cum este Microsoft), sar in cealalta barca, multumindu-se cu o bucatica mai mica dintr-o placinta mai mare. Altele, cum este Adobe, se lupta cu morile de vant, storcand ultimele picaturi de seva din modelul lor de business. Altele, cum este Google, isi folosesc la maxim parghiile existente pentru a-si negocia o pozitie dominanta in “urmatorul internet”. Sigur, mai exista si unele companii care se opun marelui trend: la inceputul anului, Mozilla aunta ca nu va suporta codec-ul .H264, din motive ce tin de politica de licentiere a license pool-ului respectiv. Mai mult, arunca prima pozitie legitima care contracareaza mainstream-ul existent: urmatorul internet trebuie sa fie liber si competitiv, oferind acces tuturor, de ambele parti ale baricadei (consumatori si developeri). Mozilla sustine codec-ul Theora, pentru ca este open-source si accesibil tuturor.
Sigur, de-aici incolo incepe haosul. Steve Jobs racneste ca open source nu inseamna independenta de patente si comanda furios o armata de zeloti care sa dea de toti peretii cu Theora, gurile rele spunand ca este inimaginabil sa se mai poata face un codec video care sa scape din plasa patentelor MPEG. Si asta cam devine regula.In tot acest timp, nu mai stie nimeni cine cu cine voteaza: cotele de piata ale browserelor, sistemelor de operare, platformelor de device-uri si tehnologiilor intra intr-o zona de instabilitate fara precedent. Fara precedent punct, de cand exista internet-ul, pietele nu s-au confruntat cu nimic comparabil, pe niciunul din segmentele amintite. Iar potul de pe masa continua sa creasca: industria media, industria telecom, pana si retail-ul a fost aruncat la masa negocierilor, ca fiind parte din marele premiu. Miza suntem noi.
Cine sunt baietii buni si cine sunt baietii rai? Raspunsul este usor de dat, dar va fi un raspuns cel mai probabil gresit. Ne dorim un internet liber? Sau preferam siguranta si functionalitatea unui monopol caldut? Vrem sa facem tot ce avem noi chef, chiar daca asta nu inseamna prea multe? Sau vrem sa ne asiguram ca lucrurile sunt mai putine, dar mai bune? Credem in libertatea de a inghiti continut prost sau in obligatia de a papa civilizat papica buna? Eu personal nu mai sunt sigur de ce vreau. Credeam ca sunt…
1. Iti spamezi propriul topic
2. Linkurile is trei sfert de fun. E drept, cui ii e lene sa dea click pe un link, o sa-i fie lene sa dea si pe celelalte…
Eu vad problema in felul urmator: