Si daca nu stie, se impiedica de ceva, se blocheaza altundeva.. ce face, pe cine intreaba? Tutorialele is bune, dar de multe ori nu te inspira sa explorezi si altceva decat exact ce vezi in ele. E bine si sa gasesti pe cineva care sa te inspire. Poti avea niste experiente frumoase cu cineva care iti raspunde la o intrebare chiar si cu: ‘nu stiu exact, dar hai sa vedem ce putem face’. Eu nu prea am gasit asa persoane, poate de asta o si sfatuiesc sa incerce sa caute si asa ceva, daca are timpul, vointa si banii daca e cazul.
Si daca nu stie, se impiedica de ceva, se blocheaza altundeva.. ce face, pe cine intreaba? Tutorialele is bune, dar de multe ori nu te inspira sa explorezi si altceva decat exact ce vezi in ele. E bine si sa gasesti pe cineva care sa te inspire. Poti avea niste experiente frumoase cu cineva care iti raspunde la o intrebare chiar si cu: ‘nu stiu exact, dar hai sa vedem ce putem face’. Eu nu prea am gasit asa persoane, poate de asta o si sfatuiesc sa incerce sa caute si asa ceva, daca are timpul, vointa si banii daca e cazul.
Personal înveți MULT mai multe dând tu personal cu capul, decât dacă ar fi tot timpu cineva să-ți zică direct. Chiar dacă ia umpic mai mult timp metoda asta.
Legat de inspirație, e true. Dar e relativă treaba. Poți găsi inspirație și uitându-te la alții, nu neapărat să-ți zică cineva ceva.
Uite, comunitate de grafică românească: http://visualart.ro . Ai putea să postezi și acolo întrebarea ta, poate chiar vei găsi pe cineva și să fii și tu mulțumită, poate mai afli și alte idei. Totodată poți să te inspiri din lucrările lor;).
Raluxia a spus, hăt pe 7 noiembrie 2011: „imi dau seama de costurile pe care le implica. dar nu mai pot sta la dispozitia unor graficieni. pentru ca am nevoie de niste materiale si toata lumea ba e ocupata, ba nu intelege o iota din ce imi doresc. asa ca singura varianta e sa stau sa invat si sa imi fac singura ce am nevoie. sau sa gasesc un grafician rapid si ieftin si fff creativ. Any ideas about that? ”
– O, yes! Pe ce limbă ? Dar din cîte înțeleg nu de un „grafician” aveți nevoie, ci de un designer (în neovalahă: Graphic Designer). Care să nu se dea artist – adică: să se supună rigorilor pragmatice, cu atenția cuvenită, prompt și pe baza unui contract acceptabil pentru ambele trei* părți. De asemeni, ar trebui să știe să explice ce face, de ce și, eventual, cum. Dacă v-am tradus corect problema, citiți mai departe. Dacă nu, totuși nu vă pierdeți vremea.
Nici un designer profesionist și sănătos la cap nu vă va pune la dipsoziție gratuit materialul de lucru (fișiere originale). Nici măcar rezultatul final al muncii nu este, de regulă, gratuit (deși oricine face, firește, și cadouri, de bucurie). Unul care o face însă constant… are o hibă (sau alta) deci nu vă puteți baza pe ce spune/propune.
Adrian91 a spus: „Eu sunt Graphic/Web Designer (…) lucrez de vreo 5-6 ani in Photoshop si am invatat singur acasa… deci nu se merita banii, parerea mea”. 5 sau 6? Sau poate 3? Cine vorbește așa, e un autodidact, nu „Graphic/Web Designer“. Respect pentru stăruință! Cu ceva talent se poate orice. Dar profesia de designer implică studiu academic și experiență practică, nu este doar confecție asistată digital. Aia se cheamă machetare și e, într-adevăr, la îndemîna oricărui „băiat” care „se pricepe” – deși fetele pe care le-am întîlnit în această meserie, sunt (iertat să fiu) mai atente și nu atît de arogante cu ce zic și fac… Așadar: cineva care vorbește în acest fel lipsit și de demnitate profesională, și de colegialitate, și – se-nțelege – de profesionalism, nu merită, într-adevăr, banii. Mai mult: atenție, poate produce boroboațe costisitoare.
qbipq a zis: „Vaileu mamamamaamamamammamamamamama Ș!11 (sic!) 500E pentru 3 zile! Raluxia, pentru 500 de euro iti stau la dispozitie o luna intreaga!”
Nu fie cu supărare, nici nu știți despre ce e vorba și vă aruncați? Da’ nu ne gîndim la urmări?! Și chiria, curentul, mobilul, benzina și alte alimente și amănunte în luna următoare cine le plătește?
În fine, văd că discuția e veche; dar felul acesta de a vorbi flușturatec m-a provocat.
Sper ca Raluxia să să fi găsit ce căuta – aș fi curios să știu cum merge treaba…
S’auzim numai de bine!
P.S. Dar diacritice tot ar trebui să punem. Asta așa, că între noi, profesioniștii…
_________
* …adică părțile contractante + fisc.
qbipq a zis: „Vaileu mamamamaamamamammamamamamama Ș!11 (sic!) 500E pentru 3 zile! Raluxia, pentru 500 de euro iti stau la dispozitie o luna intreaga!”
Nu fie cu supărare, nici nu știți despre ce e vorba și vă aruncați? Da’ nu ne gîndim la urmări?! Și chiria, curentul, mobilul, benzina și alte alimente și amănunte în luna următoare cine le plătește?
Sunt de acord cu o parte din lucruri, dar in abordarea pe care o ai fata de altele imi trezesti melancolii. Nu vreau sa i se para cuiva ca ma dau destept, ba’ chair am toate intentiile (si din nefericire experienta) de a fi cel mai umil tip posibil, insa cuvintele tale poarta parfumul unei arogante. Sau poate sunt eu, cum ai spus, in-hibat, si atunci te-as ruga sa ma atentionezi, sau chiar mai mult, sa ma corectezi. Dar simtul asta al intitularii ma epuizeaza. Cu atat mai mult cu cat din cum am facut eu transformarile exprimarilor Raluxiei, reiese ca nu cauta o oaza de creatie, ci un confectioner indemanatic. Exista oameni carora atunci cand li se slabeste cusatura pantalonului, isi cumpara unii noi, iar altii, ii duc la croitor. Eu apreciez cu toata intentia croitorul, poate ar trebui ca si confectionerul sa fie din cand in cand… altfel nu ai mai avea ce cumpara.
(Sau esti unul dintre instructorii acelei scoli?!)
qbipq a zis: „Vaileu mamamamaamamamammamamamamama Ș!11 (sic!) 500E pentru 3 zile! Raluxia, pentru 500 de euro iti stau la dispozitie o luna intreaga!”
Nu fie cu supărare, nici nu știți despre ce e vorba și vă aruncați? Da’ nu ne gîndim la urmări?! Și chiria, curentul, mobilul, benzina și alte alimente și amănunte în luna următoare cine le plătește?
Despre orice ar fi vorba,in 3 zile nu se poate invata mare lucru…
Exact: trei zile = escrocherie.
La Illustrator, după o lună, abia începi să strîngi toate amănuntele într-un mănunchi. Iar în Photoshop, abia ajungi la limita comenzilor.
Raluxia a spus „mersi” acum 3 luni. Eu mă trezisem să pun cîteva puncte pe i acum două. Pe ea o interesa să învețe să-și facă „singura grafica pentru materialele promotionale” (sic: fără diacritice) și cineva care „să facă pe profesorul”. Probabil pentru ca ea să poată să joace rolul cuiva care își face singur materialul promoțional. Mă întreb dacă asta e maidegrabă o temă pentru clasa de actorie, sau pentru un curs (o zi însă nu ar ajunge) de Introducere în comunicarea vizuală.
Florin, nu te pripi. Adu-ți aminte cursul pe care te-am chemat să-l ținem împreună. A durat două zile sau trei. Dac-mi aduc bine aminte, cei mai mulți dintre cursanți fie nu auziseră niciodată ce-am avut noi de zis, fie nu vedeau contextul mai larg, mulți nu aveau noțiuni de bază, etc.. Toți erau autodidacți și foarte exersați în machetare. Și, cu singura excepție a unui tînăr care voia la studii, cred că mulți ar fi subscris, înainte de a ne fi auzit pe noi, la genul de „ironie” „modestă” cu care se amuză qbipq. După curs, lucrurile s-au nuanțat… zdravăn, și impresia mea a fost că vreo douăj’de inși ne-au păstrat recunoștință. Dar nu „am făcut” pe profesorii – chiar am făcut tot posibilul.
Ai dreptate – sigur că într-o zi sau în trei nu se poate fabrica un profesionist; nici nu poți substitui experiența. Se pot transmite cunoștințe de bază. Impostura ar începe dacă ai pretinde altceva. Și nici nu e realist să te apuci de azi pe mîine să-ți faci de unul singur „materialele” fiindcă te-ai plictisit să fii „la dispozitia unor graficieni” care ba sînt ocupați, ba nu înțeleg „o iotă”. Vei comite musai fix erorile acelor diletanți prea „ocupați” (să facă prost ce se poate face bine?) ca să-și mai poată face timp și pentru tine… mai ales dacă ai vrea să fie și gratis
Cine e dispus să-și însușească noțiuni de bază, e capabil de, și deschis la distincții elementare și, mai ales, e dispus să pună osu’ și să învețe, poate în trei zile să pună o bază serioasă (poate și în cosmologie, nu doar în comunicare . Urmează exerciții, aplicații, dat cu capu’ de pragul de sus – toate tribulațiile clasice ale unui autodidact care vrea (sau trebuie) să facă economie (și mai există și alte soluții). Pe lîngă diverse școli, am trecut și eu, și Florin prin asta – nopți întregi. Așa cum am spus, respect toate astea. Dar distincțiile pe care le-am făcut mai sus nu pot fi anulate nici măcar de experiențe contrare (fiecare cu ale lui), darămite de ironii ori de argumente ad personam. Ele (re)prezintă o stare de lucruri, presupun un minim discernămînt profesional – și hai să nu uităm de cinste: este neonest să pornești la drum făcînd o ofertă evident (parțial la miștó) cuiva care are nevoie de ajutor profesional; nu e foarte elegant, după părerea mea, să încurajezi (și să înșeli) iluziile cuiva care, evident, abia începe să se dumirească de ce a avut niște experiențe neplăcute.
Acuma, qbipq o să-și mai ceară eventual încă o dată scuze pentru tonul emfatic (și eventual pentru prezumțiozitate). Și o să-mi explice că nu asta a vrut să spună. Dar asta, ca și posibila mea aroganță, nu e în discuție. Atacul personal rezolvă nevoia de răfuială și de frecuș, nu probleme practice (admițînd că ele mai contează pentru careva). Așijderi ironia elaborată (dar, după părerea mea, adresată greșit) care se substitue (eventual fraudulos) unei discuții cu greutate profesională. Triunghiul pe care MaC® îl citează aici (nu fără o umbră de ironie, am impresia, autentic discretă e elocvent. Copia pentru uz propriu a lui qbipq e și ea, elocventă în mai multe feluri pe care nu le mai comentez.
Ca și în alte ocazii, pledez pentru distincții clare și pentru oarece demnitate și eleganță profesională, pentru respectul față de profesionalism, la toate nivelele. Cu toții facem greșeli. Dar a scuza cu „argumente” perseverența în eroare nu e nici interesant, nici util. Succes.
Și o notă lingvistică (dacă tot ne pierdurăm timpul pînă acum): „Dar simtul asta al intitularii ma epuizeaza”, mărturisește qbipq ironic nevoie mare. Pentru cine nu știe engleza la nivel mediu, expresia riscă să fie greu de înțeles. Părerea mea e că nu ai înțeles-o nici în engleză, de vreme ce o aplici așa. Sfera ei mai largă este într-adevăr aroganța pe care pari să mi-o reproșezi. Dar cred că faci confuzie între conștiința profesională și îngîmfare – și poate că, tocmai fiindcă ai experiența „de a fi cel mai umil tip posibil” îmi permit sugestia colegială: excesul de modestie e la fel de condamnabil în anumite situații ca și îngîmfarea. Discuția e mai lungă – există diverse moduri de a eluda răsopunderea profesională.
iaru & VlAdLitteram - sunteți de modă veche. In ziua de astăzi, după un curs de 3 zile se consideră că ești profesionist cu vechime. Eu unul, după ce am participat la un curs (prin telefon, prezentarea prin screen-sharing) de 3 zile despre niște chestii avansate la niște modele de servere pe care nu le-am văzut niciodată și pe al căror sistem de operare nu îl stapânesc, ar trebui (după mintea angajatorilor mei) să fiu apt instant pentru a lucra cu așa ceva în mediu de producție și de a învăța și pe alții. Și ar trebui să mă consider fericit că m-i s-a oferit acest curs, alții nu au avut “norocul” ăsta.
Rezon!
De altfel – să ne înțelegem – valabil și pentru tine – deși tustrei spunem lucruri diferite în feluri diferite – d. același lucru. Pentru care eu cred că merită să pierzi cîteva cuvinte, iar Florin se amiuză că m-am țăcănit, și tot degeaba
Copia pentru uz propriu a lui qbipq e și ea, elocventă în mai multe feluri pe care nu le mai comentez.
Dupa ce ca esti arogant mai esti si ipocrit. Daca nu a fost evident, atrag inca o data atentia asupra faptului ca raspunsul meu a fost conceput si livrat exclusiv ad hominem, exceptand scurta remarca facuta in privinta argumentelor tale, din introducere. Dar vad ca asta nu te-a abatut pe tine de la rigurozitatea raspunsului la argument, de care ai facut exces.
Si nici nu a substituit nimeni discutia cu greutate profesionala, pentru simplul motiv ca aici nu era o discutie cu greutate profesionala, dar cineva a substituit si discutia aia care era cu o diatriba nici utila, nici elocventa. Doar demonstrativa. (care recunosc, am citit-o de doua ori, fiind bine si interesant scrisa)
Dar nu o sa-mi mai cer o data scuze pentru tonul emfatic, ci imi voi cere scuze pentru engleza de nivel mediu, pentru copia mea pentru uz propriu, pentru ironiile modeste, pentru vulgaritate, pentru prezumtiozitate, pentru frecus si amuzament, pentru nevoile mele mari, in particular pentru mine insumi si in general pentru toti sculerii care mai sunt in existenta si n-au dispus de avantajele necesare pentru, de sansa, norocul, auspiciile de a se pregati cronic, din momentul nasterii lor, pentru aceasta discutie profesionala, ca de altfel si pentru orice alt fel de discutie cu tine.
iaru(?!), te rog, acorda-mi curtoazia de a sti despre curs era vorba.
. Adu-ți aminte cursul pe care te-am chemat să-l ținem împreună. A durat două zile sau trei. Dac-mi aduc bine aminte, cei mai mulți dintre cursanți fie nu auziseră niciodată ce-am avut noi de zis, fie nu vedeau contextul mai larg, mulți nu aveau noțiuni de bază, etc.. Toți erau autodidacți și foarte exersați în machetare. Și, cu singura excepție a unui tînăr care voia la studii, cred că mulți ar fi subscris, înainte de a ne fi auzit pe noi, la genul de „ironie” „modestă” cu care se amuză qbipq. După curs, lucrurile s-au nuanțat… zdravăn, și impresia mea a fost că vreo douăj’de inși ne-au păstrat recunoștință. Dar nu „am făcut” pe profesorii – chiar am făcut tot posibilul.
