Am răspuns la o temă punînd, pedant, puncte pe i. Rețin că rigurozitatea e o subcategorie a ipocriziei. Culeg măgării confuze. Nimic din răspunsul tău nu mi se pare evident – afară de iritare și de obrăznicie. Apropo: nu mă compli/ac să explic de ce este o lipsă de curtoazie colegială să-l întrebi pe iaru(?!), peste capul meu, despre ce era vorba; dacă era cazul să spun mai mult, spuneam eu. Nu este.
Te străduiești să nu „i se para cuiva” că te „dai deștept”, te scuzi pentru vini imaginare etc. – te pricepi, se vede, la aroganță mai bine decît la ironie (și la ipocrizie, zici, dar nu înțeleg ce caută aici). Apreciezi (zor-nevoie) calitatea scriiturii deși te dai frust și, personal, n-ai timp să te gîndești la ce scrii, la sensul propriu al cuvintelor sau la diacritice – mă tem că dacă mai zgîndărim puțin chiar ajungem la sculerie. Dar, cum – înainte de-a ajunge atît de fastidios – am trecut și eu pe-acolo, ba chiar am prieteni sculeri, și cum discuției îi lipsește și greutatea, și dificultatea, eu oberv că, în fond, „mi-am cam făcut punctul” (recte: damblaua) și, pe ziua de azi, nu mă mai joc de-a indienii. Succes!
