Mulțam pentru link, e nostim individul!
În ce mă privește, nu e o fandoseală, sînt cîteva limbaje profesionale, un fel de a formula idei precise și/sau de a crea ambiguități amuzante, eventual puțin ironice, etc.
Amicul din link are ca temă (am văzut cîteva clipuri) inadecvarea. Uneori exagerează, alteori simplifică – dar prinde deseori absurditatea situațiilor („caricaturizează” binișor, adică). De exemplu: sigur că un medic care vorbește pentru știrile de seară ca la o conferință e inadecvat = comic. Pe de altă parte, limbajul legal, cel medical, dar și filosofic, etc. au rigori necesare. „Corp contondent” include și, dar – asta e situația – nu înseamnă „țavă”. La știri aș spune „obiect dur necunoscut“ (dacă nu știe ce-a fost) iar la procuratură „obiect contondent deocamdată neidentificat”. Pdap, sînt perfect de acord că presa e plină de umflați analfabeți – care zic „eschimoză” la „vînătaie” 
În fine, argumentul cu vorbitul pe înțeles este vechi – încă de pe vremea alor noștri (de fapt: de cînd există „modernisme” și alte „golăneli” rebele-intelectuale), Consiliul Culturii și Educației socialiste o trimetea pe to’așa Găinușă sau pe to’așa Gîdea să le spună ziarișilor, ba chiar și criticilor de artă și literatură, să „vorbească pe înțeles” – o dobitocie pro(c)let(in)cult(ist)ă. Era în fond o dublă inadecvare (chiar și politică): scopul presei e ridicarea mivelului maselor (chiar și atunci); iar scopul limbajelor profesionale est exprimarea precisă (după caz). Dacă medicul de mai sus o dă pe limbaj de specialitate în presă e inadecvat. Dar la fel de inadecvat ar fi să o dea în limbaj popular atunci cînd i se cere opinia de specialitate. Chestie de… „bun simț” (un termen foaaaarte vag!).
Discuția e lungă. Eu cred că, dacă nu înțelegi ceva te poți uita în dicționar. Dacă nu te prinzi de ce am vorbit de paradoxul (paradoxurile, de fapt) ale lui Zenon, găsești lămurirea în dicționarul de logică, de filosofie, sau chiar în Wiki. Nu e bine să ne mulțumim cu fa-cul-tă-ți-le cuiva care la 40 de ani are un vocabular de maximum 8000 de unități lexicale („cuvinte”)… deci trebuie să fii atent cum îi vorbești, că altfel crede că-l înjuri și te bate. Vorba amicului tău, traba lor. Dar e periculos să lași incultura să devină patogenă. Fin’că baiu’ îi: cretinii agresivi sunt niște potențiali scelerați. La fel de periculoși ca acei paranoici superinteligenți care, la o adică, îi transformă în carne de tun.
În fine: ce mă interesează pe mine e precizia, hazul, și coerența argumentului. Cred că – în vreme ce eu gust umorul frust al omului tău, și tu și poate și el, ați avea doar de cîștigat dacă ați duce ideea de adecvare pînă la capăt. Nimeni nu o poate ține langa în stereotipii exploatate la sînge care însă nu mai corespund unui adevăr „resimțit” (că de aia e el nostim!). Dacă, de exemplu, s-ar apuca să facă asemenea bancuri pe teme rasiale, naționaliste etc., n-ar mai fi nostim ci vulgar. Sau scelerat.
E simplu să prezumezi că un discurs e umflat sau infalționar – dar e mai greu, de pe poziția asta, și fără o cultură generală rezonabilă, să îl judeci adecvat… Să recunoști dacă e substanțial etc. Căci lipsește instrumentul de măsură… Iar excesul de siguranță de sine și alte certitudini nu-s neapărat un prilej de bucurie intelctuală…
si la mai mare
