Chestiunea swap-ului pe o partiţie separată în OS X este controversată. OS X încearcă să creeze fişiere swap contigue (dintr-o singură bucată). Atâta timp cât reuşeşte, performanţele nu sunt afectate. Problemele apar atunci când nu există o cantitate suficient de mare de spaţiu liber contiguu, care să fie folosit pentru swap. Aunci swap-ul este fragmentat şi accesarea sa este greoaie. Din fericire, problema fragmentării fişierelor în OS X este mult mai puţin acută decât în alte sisteme de operare. Se zice că OS X încearcă întotdeauna să creeze fişierele dintr-o bucată, menţinând fragmentarea la un nivel minim.
Concluziile mele ar fi:
- Dacă aveţi un hard disc suficient de mare (> 80 GB) cu spaţiu liber de minim 20%, atunci nu este nevoie de partiţionare. OS X va găsi spaţiu suficient pentru a menţine discul nefragmentat.
- Dacă spaţiul liber pe disc este suficient de mare, nu are nici un rost să alegi în Photoshop un scratch disk aflat pe o partiţie separată PE ACELAŞI HARD-DISC FIZIC cu partiţia sistem. Cele mai bune rezultate se obţin punând scratch-ul pe un alt hard-disc.
- Nu sunt sigur, dar cred că dacă aveţi o partiţie de swap şi aceasta se umple, OS X va începe să swap-uiască şi celelalte partiţii, aşa că tot aia e.
Eu aş recomanda ca în loc să vă jucaţi cu partiţionări şi mutări de swap, să aveţi grijă ca discul să aibă suficient spaţiu liber. E mai uşor şi mai sigur aşa.
Nu exista sistem de operare perfect in toate privintele.
Nici nu am spus asta m-am referit exclusiv la un sistem de operare pentru desktop și utilizare SOHO. Evident că pentru data crunching sau pentru ceva embedded nu aleg OSX. În schimb, ținând cont de frameworkurile disponibile, de utilizarea plăcii grafice pentru nevoile interfeței grafice (abia în Vista se va implementa asta, din câte am înțeles), de interfața grafică, de hardware și de multe altele (evident, multe din avantajele astea sunt date de faptul că toate se află sub aceeași pălărie Apple). Dar, asta e deja offtopic.
psergiu - 01 Decembrie 2005 02:17 PM
Pe de cealalta parte - faptul ca acele fisiere sunt alocate dinamic ii scade CRUNT performantza la lucrul cu swap-ul (fata de swap pe o partitie separata)
Chestia asta e valabilă la un sistem de fișiere afectat de fragmentarea fișierelor, așa cum sunt FAT(32) și NTFS. HFS+ folosit de Apple nu are problema asta. Utilizarea unei partiții separate pentru swap nu te ajută atât de mult (aș spune că nu te ajută mai deloc, și pierzi tocmai avantajele pe care le-ai enumerat mai sus, deoarece rămâi cu spațiu neutilizat), deoarece și partiția aia se află tot pe același hard-disk. Dacă partiția ar fi pe alt HDD, da, e altceva, câștigi viteză.
psergiu - 01 Decembrie 2005 02:17 PM
si daca se umple filesystem-ul System in afara de problemele obisnuite mai apare si faptul ca nu mai poti aloca memorie - ceea ce pt un sistem unix e rau.
Aceeași problemă ai putea-o avea atunci când ți se umple partiția separată alocată fișierului swap ... nu văd diferența. Iar un sistem unix care rămâne fără spațiu de swap NU crapă, dar începe să se miște groaznic de încet.
psergiu - 01 Decembrie 2005 02:17 PM
De asemenea - ai un program care are un memory leak - aloca swap intr-una si te trezesti ca ai discul plin si nu mai poti salva nimic.
Greșit. Un sistem unix care se respectă are limite de resurse per proces, și nu există posibilitatea ca un proces s-o ia razna și să aloce toate resursele existente (sistemul de operare îl va opri înainte să facă asta, și procesul va afișa o eroare “out of memory”). La fel și cu spațiul pe disc: nu se poate umple “la maxim”, exista un procent de spațiu pe disc care este păstrat mereu liber, tocmai pentru urgențe
Uite și un link care explică de ce sistemul de ce memory management-ul agresiv, cu prefetching, este mai bun: http://www.applelinks.com/articles/2003/03/20030303131234.shtml
Chestia asta permite să menții 10-20 de aplicații în Dock, și când relansezi una din ele, să-și revină la viață mult mai repede (toate astea fără a încetini semnificativ sistemul).
psergiu: Din ce imi dau seama, OSX nu salveaza in swap paginile inactive din memorie. Am memorie putina si disc incet, si ma uit cu MenuMeters la activitatea de paging… it ain’t pretty, face pageout-uri intr-o veselie cand incarc ceva nou, chiar daca are multa memorie “inactive”.
Referitor la partitie de swap: am citit undeva pe net ca in primele versiuni de OSX o partitie separata de swap crestea simtitor performanta, dar la versiunile mai noi au facut oarece optimizari si nu mai merita creata o partitie de swap.
nu vreau sa contrazic pe nimeni… un disc mare, merita partitionat
ma gindesc numai la faptul ca poti reinstala oricind sistemul fara a pierde informatia de pe disc
dar aceasta optiune de a partitiona hardul, depinde mult si de specificul muncii pe masina respectiva…
Pe de cealalta parte - faptul ca acele fisiere sunt alocate dinamic ii scade CRUNT performantza la lucrul cu swap-ul (fata de swap pe o partitie separata)
Chestia asta e valabilă la un sistem de fișiere afectat de fragmentarea fișierelor, așa cum sunt FAT(32) și NTFS. HFS+ folosit de Apple nu are problema asta. Utilizarea unei partiții separate pentru swap nu te ajută atât de mult (aș spune că nu te ajută mai deloc, și pierzi tocmai avantajele pe care le-ai enumerat mai sus, deoarece rămâi cu spațiu neutilizat), deoarece și partiția aia se află tot pe același hard-disk. Dacă partiția ar fi pe alt HDD, da, e altceva, câștigi viteză.
Cat timp trece prin layer-ul de FileSystem - oricat de bun ar fi HFS-ul - tot e mai putin. Si cu partitii separate poti sa pui mai multe partitii de swap pe discuri diferite castigand mult la performanta.
VAXXi - 01 Decembrie 2005 06:05 PM
psergiu - 01 Decembrie 2005 02:17 PM
si daca se umple filesystem-ul System in afara de problemele obisnuite mai apare si faptul ca nu mai poti aloca memorie - ceea ce pt un sistem unix e rau.
Aceeași problemă ai putea-o avea atunci când ți se umple partiția separată alocată fișierului swap ... nu văd diferența. Iar un sistem unix care rămâne fără spațiu de swap NU crapă, dar începe să se miște groaznic de încet.
Cand se misca groaznic de incet inseamna ca foarte multe procese care ar trebui sa fie in memorie sunt in swap si le face pagein/out in disperare. Cand mem+swap-ul se umplu 100%, functia malloc() returneaza eroare si atunci incepe distractia
VAXXi - 01 Decembrie 2005 06:05 PM
psergiu - 01 Decembrie 2005 02:17 PM
De asemenea - ai un program care are un memory leak - aloca swap intr-una si te trezesti ca ai discul plin si nu mai poti salva nimic.
Greșit. Un sistem unix care se respectă are limite de resurse per proces, și nu există posibilitatea ca un proces s-o ia razna și să aloce toate resursele existente (sistemul de operare îl va opri înainte să facă asta, și procesul va afișa o eroare “out of memory”). La fel și cu spațiul pe disc: nu se poate umple “la maxim”, exista un procent de spațiu pe disc care este păstrat mereu liber, tocmai pentru urgențe
Intr-o lume ideala fiecare proces e cuminte si se stie cat e maximul. In realitate, in majoritatea cazurilor limitele per process sunt cam cat poate tot sistemul sa duca. De gustibus - eu prefer partitii separate deoarece am control exact unde sunt pe disk - si cat spatiu aloc pt ele.
Tudor - acum ca te-ai scapat cum se poate face partitie separata de swap - spune si la altii cum
Ideea e - faceti mai multe partitii daca aveti de gand sa lucrati serios cu OSX-ul. Lasati Systemul in pace, sa aiba purcoi de spatiu liber si sa nu aiba activitate mare. Pe cat posibil puneti aplicatiile sa lucreze cu fisere temporare pe o alta partitie. Si cumparati mai mult RAM. Mult mai mult RAM !!!
Ce inseamna asta? Am citit prin diverse parti ca doar putine programe beneficiaza daca ai 4 GB, majoritatea nu “ating” nici 2 GB. O fi sau nu adevarat…
Oricum, eu am 2 GB si am deschise Safari, Mail, iCal, Stickies, iTunes, iPhoto, Final Cut Pro, Motion, DVD Studio Pro, iDVD, QuickTime, Photoshop, iPulse. Nu mai stau acum sa zic ce am incarcat in fiecare, chestia e ca am 54% memorie ocupata.
Un singur program deschis poate ca nu stie sa foloseasca mai mult de 2 GB… dar daca ai 3-4-5-6 programe deschise, e bine sa ai cat mai mult RAM. Eu am 3,5 GB si daca deschid un fisier Photoshop de 200 MB, un fisier Illustrator si unul Indesign pe masura, incep sa chinui hard-discul…
Of course ca ma bucur! Am o super scula si ma bucur tare mult de ea.
Dar intrebarea era: daca castig la loto, are rost sa-mi iau maximul de 8 GB? Raspunsul meu e ca nu. Pentru cei care incarca fisiere de 8 GB in Photoshop ar merita? Stie Photoshopul sa acceseze 8 GB?
Din cate am auzit, CS2 e binar de 64 de biti si stie. Asa ca daca ai de lucru des la imagini imense - te-ar ajuta (presupunand ca in prealabil castigi la Loto, fireste)
Cat timp trece prin layer-ul de FileSystem - oricat de bun ar fi HFS-ul - tot e mai putin. Si cu partitii separate poti sa pui mai multe partitii de swap pe discuri diferite castigand mult la performanta.
Păi… nu e așa. Partiția aia de swap separată tot pe sistem de fișiere HFS+ rulează, deci e indiferent c-o pui pe o partiție dedicată sau pe partiția de boot, e același lucru. Nu e ca în Linux unde / era de tip ext2/ext3/reiserfs și swapul era de tip “swap”, căci OSX știe doar de următoarele tipuri de partiții: boothfs, bootufs, hfs și ufs. Cu alte cuvinte, fie că ai memoria virtuală pe partiția de boot, fie că o ai pe o partiție dedicată, ea tot ca HFS+ e formatată.
psergiu - 02 Decembrie 2005 06:52 PM
Cand se misca groaznic de incet inseamna ca foarte multe procese care ar trebui sa fie in memorie sunt in swap si le face pagein/out in disperare. Cand mem+swap-ul se umplu 100%, functia malloc() returneaza eroare si atunci incepe distractia Intr-o lume ideala fiecare proces e cuminte si se stie cat e maximul. De gustibus - eu prefer partitii separate deoarece am control exact unde sunt pe disk - si cat spatiu aloc pt ele.
Ca user, nu ai cum să ajungi la umplere 100%, căci ești limitat de sistemul de operare. Zici că limitele per proces nu există ? ia bagă într-un Terminal comanda: “launchctl limit” și vei vedea următoarele:
Prima coloană este limita soft, a doua e limita hard. A, că se poate modifica ... e altceva.
Și eu tot 2 partiții țin: System cu Applications pe una, și ~ + restul pe cealaltă. Mi se pare suficient.
Si daca nu ma insel asta e ceva specific MacOS (launchd), nu gasesti in alte unix-uri.
Pe de alta parte segmentul de date este “unlimited” by default. Deci se poate umple usor memoria.
m-am referit exclusiv la un sistem de operare pentru desktop și utilizare SOHO. Evident că pentru data crunching sau pentru ceva embedded nu aleg OSX. În schimb, ținând cont de frameworkurile disponibile, de utilizarea plăcii grafice pentru nevoile interfeței grafice (abia în Vista se va implementa asta, din câte am înțeles), de interfața grafică, de hardware și de multe altele (evident, multe din avantajele astea sunt date de faptul că toate se află sub aceeași pălărie Apple). Dar, asta e deja offtopic.
