Din: Sufrajeria lu' Firea (fost maidan al lui Oprescu)
Macuser din: 06.12.05
deși nu-l simpatizez prea mult, e un tip dăștept… și uneori le zice bine:
Robert TURCESCU
Pe contrasens
Ce grabă!! În intersecţie, de lîngă semaforul care abia apucă să clipească verde, maşinile demarează ca la Formula 1, în cor de claxoane şi înjurături pentru cei care au avut ghinionul să întîrzie cîteva secunde. Vînzătorul de ziare strecurat printre portiere se mişcă bizar, ca o păpuşă întoarsă cu cheia. La fel şi puştiul transformat în ştergător de parbrize. Îi animă o mecanică bizară. Gesturi automate, de roboţi plantaţi în intersecţii: ia ziarul, dă restul, stropeşte parbrizul, şterge parbrizul… Lumea se grăbeşte şi ei încearcă să ţină pasul cu lumea.
În faţa şcolilor, poze de familie din aceeaşi categorie. Părinţi pe fugă aruncă din maşini odrasle somnoroase, timp în care, pe la colţuri, elevi mai mari fumează grăbiţi o ultimă ţigară înainte de a intra la ore.
Toată lumea aleargă să cîştige cursa cu timpul prezent. E abia octombrie, dar se fac planuri pentru revelion. Un amic şi-a rezervat deja locurile pentru viitorul sejur la mare din vara anului viitor, iar un altul a pus la punct un sistem de economisire care promite să-i aducă venituri suficiente pentru anii de pensie, chiar dacă îl mai despart cel puţin treizeci de ani de acel moment.
În spatele blocului copiii mici se vor oameni mari. O fetiţă de cinci ani, cu unghii false şi păr vopsit în trei nuanţe, alerga ieri să prindă un episod de telenovelă. Un puşti căţărat pe bicicletă se uita, admirativ, la sînii vecinei de la trei, femeie măritată care i-ar putea fi mamă.
Toată lumea se grăbeşte. E ziua prea scurtă şi pentru serviciu, şi pentru televizor, şi pentru familie. Aşa că ne mîngîiem iubitele în timp ce ele spală vase şi noi tragem cu ochiul spre televizorul pe care se joacă derby-ul etapei. Mişcările sînt mecanice şi, evident, grăbite. Nici o diferenţă între băiatul care spală parbrize şi bărbatul care-şi sărută nevasta.
“Vai, ce repede trece timpul!”, zic amîndoi privind ceasul din piaţa oraşului. Se ţin de mînă şi lumea ar putea să-i creadă doi îndrăgostiţi care iuţesc pasul pentru a ajunge în timp la teatru ori la film. Greşit. Sînt grăbiţi pentru că azi e sîmbătă şi au de făcut toate cumpărăturile posibile: la supermarket, la magazinul de haine pentru ea, la pantofi pentru el, la rechizite pentru cel mic. Oraşul e mare şi aglomerat, locurile de parcare sînt puţine şi ocupate, prin urmare timpul e scurt şi ei se grăbesc încă o dată.
Totul pe fugă: ani, zile, iubire, vîrste. Musafiri grăbiţi în propria noastră existenţă, ne prefacem că aşa ne place să trăim şi ne amăgim cu iluzia că, alergînd spre mîine, cîştigăm experienţa unei vieţi trăite din plin. Într-o zi ne oprim. În intersecţia aglomerată se face, brusc, un gol imens şi vine băiatul cu ştergătorul să cureţe parbrizul unei vieţi neclare din care n-am văzut mai nimic.
Nici mie, mai ales după faza cu concediul în Grecia plătit de Vîntu. Beah, face și el un ban.
Dar le zice bine, uneori. Dacă e plătit bine.
Măi, așa de buni sunt unii la făcut fotografii… Pleșu e cel mai bun, nu mai e nimeni ca el în țara asta.
Așa o plăcere au să prindă cel mai bun unghi, lumina potrivită...
Dar ce buburuza lu’ Mitică face în camera aia cu pereții plini de poze? Gurmanzi ai clipelor trecute…
De când nu te-ai mai uitat la cer, nea Andrei?
Oare cum ar fi un forum de discuţii prin poştă? Scrisorile pe hârtie, le mai ţineţi minte? smile
pe la 14-15 ani, cand ma dadeam pe HC-uri, citeam heavy metal magazin si comunicam cu o gramada de lume….schimburi de postere (alea din Metall Hammer-ul unguresc erau “tata” lor) de versuri (cei de la Cannibal Corpse aveau cele mai cretine versuri) .... eram roacar si neinteles dar ma simteam on top of the world. Vorba aia a lu’ betivul ala sadic, Jim Morrison, I’m the Lizzard King and I can do anything.
sau topurile de la diverse posturi de radio. moama ce nostalgie ma apuca…..aveam in br un post de radio numit Univers FM si avea 2 emisiuni: saturday night fever ce era targetata pe muzici gen depeche, oasis si o emisiune cu chestii grele….de la zeppelin la sepultura. se faceau topuri saptamanale sau ad-hoc….lumea asculta la greu, telefoane in direct o gramada…scrisori la fel….se iscau certuri .... idile….era frumos.
acum, miercurea, cand citesc Academia de Gashca, imi vine sa-mi iau campii. pe langa faptul ca in fiecare numar se vorbeste despre aceleasi lucruri (informatie efectiv noua nu cred ca depaseste 10%), copii sunt la fel de superficiali. sunt convins ca multi au ceva de spus, ca sub imaginea de metrosexual, emo kids sau ce alte bullshit-uri sunt la moda, exista lucruri foarte frumoase. si eu (noi) eram la fel.
[ Modificat: 10 Decembrie 2006 07:08 PM de Mediaconvertor ]
nu stiu unde sa va spun urmatoarea faza .... incerc aici…daca trebuie, sa fie mutata!
locuiesc intr-un ap de 2 camere impreuna cu un coleg de servici. acum 3 min vine colegul cu un tip (avea de carat un monitor) si ma vede dandu-ma pe MacBook-ul meu.
El: Salut! Pot sa ma uit si eu putin la Appel-ul tau?
Eu: Desigur dar aprinde lumina ... (era intuneric in camera dar usa era deschisa)
El: Ce este, G4?
Eu: Nu, MacBook…generatia noua de mac-uri cu procesoare intel
El: Aaaa…arata foarte misto….seamana cu Vayo
...si a plecat….
Huooooooooooooooooooooo am tipat dupa el…... evident dupa ce a iesit din casa.
si daca tot suntem aici mi=am adus aminte si de o intamplare de la munca. m-am dus intr-o zi cu mac-ul la servici. intra in birou un coleg de munca de la departamentul instalari (lucrez la un ISP) sa vorbeasca nustiuce cu un culeg cu care impart biroul. vede mac-ul, se minuneaza: ce bine arata, e chiar dragutz, cat ai dat pe el, merge bine ...intrebarile obisnuite. dar vine si bomba: Asta are windows-ul lui, nu? Sau merge acelasi win pe care-l avem si noi aici?! Ultima intrebarea o pune aratand cu capul catre desktopul din fata ea pe care ruleaza fedora core
Draga altero,
daca te uiti pe discutii, sint atitea greseli ca te-apuca ameteala!
Eu cred ca omul a vrut sa spuna “Cum se poate vedea…” apoi a uitat ce sa vada si s-a gindit la subtitrari in general.
Restul postului e suficient de corect!
Hai, ca o greseala face oricine! mai ales daca intelegi ceva din enunt!
Corect ar fi fost: Cum putem sa vedem subtitrarile?
si nu Cum se poate vedea subtitrarile sau Cum se pot vedea subtitrarile
corec’?
Chestia asta reflexiva de rad ungurii de noi…
In armata aveam un tip foarte simpatic, Szilagy, cand il vedeam ca ia sulul de hartie igienica il intrebam: “Hei, Szilagy, unde te duci?”, “Ma duc sa c_c”, “A, nu, Szilagy, nu se spune asa, se spune: Ma duc sa ma c_c”, “Poate voi va c_c_ti pe voi, eu ma duc sa c_c”...
Am o nepotica in clasa a II-a, de cate ori intra pe messenger si vrea sa vorbim o corectez cand scrie gresit.
Are lista de messenger plina, ar sta cu orele sa discute cu prietenele. Problema e ca acolo se scrie “sal cf” (salut, ce mai faci).
Zilele trecute a avut un soi de dictare, a scris “baiatu” in loc de “baiatul”, cu ocazia asta am intarit: Vezi de ce-ti spun sa scrii corect tot timpul, chiar si atunci cand esti pe messenger?
Nici in gluma sa nu gresesti!
