Randurile de mai jos nu sunt scrise de mine dar subscriu:
Rastignitul si moşii
De Paşti L-au răstignit între doi tâlhari. Amândoi răi şi tâlhari la început. Apoi unul personaj pozitiv, iar celălalt perpetuu personaj negativ. Tâlharul cel rău a rămas fără un ochi în filmul lui Mel Gibson, pentru că ochiul l-a mâncat un corb.
De Crăciun îl răstignim între doi moşi. Moş Nicolae, care este un brand aproape autohton, adică vine din spaţiul creştin, unde episcop era Zamolxis şi Moş Crăciun care deşi nu este invenţia lui Coca Cola, este brand pentru ei când râde din TIR-ul cu băuturi reci ca gheaţa, bune de băut doar în Australia unde acum e 38 de grade pe bune.
Înseamnă că eu zic că moşii sunt amândoi nişte tâlhari. Şi aşa cum avem în martie două zile ale femeii, aşa avem în decembrie doi moşi şi dacă mai rămâne loc avem şi Răstignit. Da, nu mai rămâne…
Nu mai rămâne loc pentru că avem porc guiţător, cinci litri de vin şi doi litri de rachie, colindători, prieteni, magazine şi lucruri inutile. E înghesuit între globuleţe, ca între iepuraşi la Paşti. Atunci cei doi moşi sunt tâlhari. Sunt graşi amândoi, lucru rău pentru un popor de amărăşteni şi nu încap pe hornul nostru schizofrenic.
După ultimul sondaj, 63% din români cred că dacă mâine ar fi sfârşitul lumii, ar ajunge în rai. Asta numai dacă se pun bine cu cei doi moşi. Încep să cred tot mai mult în teoria dumnezeului plecat, care după ce a făcut universul, omul şi fructul oprit, s-a ascuns în boscheţi. Dar gândul care-mi şuieră pe lângă urechi, ca un glonţ rusesc, este că noi l-am ascuns pe dumnezeu. Şi l-am scris cu litere mici pentru că dumnezeul acesta integrat în U.E. e un dumnezeu mic şi strivit de cei doi obezi cu bărbi de vată.
Răstignitul e alt Dumnezeu şi are şi El o ofertă de făcut. În schimbul păcatelor tale, o picătură din sângele iertării. El nu are sac, ci doar palme găurite. Se mulţumeşte cu un genunchi plecat, c-o inimă supusă, cu un geamăt de colindă, cu un cozonac, atunci când doarme prin canale.
Nikos Kazantzakis avea un roman cu un titlu sugestiv „Hristos răstignit a doua oară” şi nici când nu mi s-a părut mai adevărat ca la sărbătorile acestea.
„Sărbători fericite!”
