Nu știu ce-mi veni, dar simțeam nevoia să împărtășesc bucuria că în final îmi folosesc mac-ul (air mid 2011) pentru a juca unul dintre cele mai bine cotate jocuri ale momentului – Guild Wars 2. De jocuri nu m-am ținut niciodată la modul serios (poate pentru că mi se părea că-mi ocupa prea mult timp sau poate că mai tot timpul cerințele lor îmi depășeau puterea calculatorului). Și, din pură întâmplare, am dat peste minunăția de GW2. Am făcut un mic research și am aflat că merge pe mac (deși e doar beta) și am zis că merită să dau cei 55 de euro (din fericire nu există și monthly fee). Deși am cam tremurat la gândul că nu va merge sau că va sacada, n-am avut nicio problemă de genul acesta, deși forumurile străine erau pline de oameni care (fără să fi încercat, ce-i drept) spuneau că precis nu va funcționa pe o configurație atât de slabă. E drept, încep ventilatoarele să intre tare în funcțiune, dar la urmei de aia și sunt acolo, să răcească procesorul (care, conform istat, ajunge pe la 90 de grade). Dar oricum n-am fost paranoic niciodată cu temperaturile. Și uite cum, pe mac-ul meu, am ajuns să mă și joc și încă jocuri proaspete!

Cât despre jocul în sine, nu pot să nu spun ce mă entuziasmează. Sincer, toată experiența mea de jocuri se reduce la clasicele rpg-uri jucate cu ani în urmă (Kotor 2, Fable, Dungeon Siege), iar de MMO-uri nu m-am atins niciodată. Nu am făcut-o pentru că am oroare de ideea de-a trebui să-mi fac programul după alții, pentru a lua cu asalt tot felul de jivine, cărora n-aș fi fost în stare să le fac față singur. Și nu am făcut-o pentru că era atâta vâlvă în jurul lor, încât m-aș fi simțit chiar prost să pic de cel mai prost într-o gloată în care eram conștient că voi fi cel mai slab. Tocmai de aceea nici nu pot compara GW2 cu vreun joc, ci pot vorbi doar din prisma spaimelor mele risipite. Joc zilnic sau o dată la 2 zile câte o oră, după ce vin seara de la serviciu, așa că nu depind de nimeni, nu depinde nimeni de mine, dar mai ales nu-mi pasă dacă joc prost sau nu, pentru că joc eu pentru mine și atât. Cât despre task-uri mai grele, pe care singur e clar ca nu le-aș putea îndeplini, lumea din GW2 abundă de jucători care sunt în trecere și care dau bucuroși o mână de ajutor, mai ales că jocul e făcut să ai “loot” individual, așa că nu riști mai niciodată să te aventurezi pe undeva și să fii pradă sigură.

În plus, e cât se poate de plăcut gândul că joci totuși un joc la care iau parte sute de mii de oameni și care e on-line. E deosebit gândul că fiind online nu se termină practic niciodată, mai ales că hărțile sunt dinamice, personajele sunt foarte customizabile, astfel că n-ai decât să dai răspunsuri diferite și atunci povestea se schimbă total (ca în rpg-urile clasice). Dar cel mai mult mă încântă – și de asta am ales să scriu aici – faptul că pot să îl joc pe mac-ul meu.