Eu tin minte trei chestii:
- Prima data cand am vazut “netu’”: m-a luat un amic la el la servici, seara, dupa program. A dat drumul la Netscape si imi arata ca “uite, acum a iesit deja semnalul din tara, acum e in America…”;
- Cat ma bucuram cand descarcam cate o poza! Ma uitam cum se incarca linie dupa linie, dupa care taiam repede netu sa nu se umfle prea mult factura la telefon;
- Sunetul modemului cand facea el handshake-uri si alte dude. Cred ca o sa mi-l fac ringtone.
Ai mei mi-au pus internet la sfarsitul lui ‘98. Era prin dial-up si se speria maica-mea ca de ce se aude asa la telefon cand incerca ea sa sune. Tin minte Netscape-ul si cel care imi daduse acces la internet avea un sediu cu 10-15 calculatoare, toate cu Red Hat pe ele si incerca sa ma invete sa il folosesc. Un pusti de 9 ani sa invete Red Hat.
Tin minte ca venise un prieten cu 3 ani mai mare la mine si imi zicea ca ce e in browser e doar o parte mica din Internet. Cum vazuse el, era ca un OS intreg.
La fel ca altero, stiu cum se incarcau imaginile, linie dupa linie si cum stateam o ora sa download o melodie, eram fericit cand prindeam 5 kilo/sec.
Nu mai vorbesc de mIRC, dinainte sa fie explozia la noi. Am prins si Naspter, Gnutella, eDonkey si cel care il foloseam cel mai mult: Kazaa.
eu nu cred ca am avut treaba cu netu mai devreme de ‘99… vagi amintiri legate de netcafe-uri, primele conturi de mail pe yahoo, cam tot atunci aparuse si ejobs-ul parca, si cam de-aia intram pe net, sa caut una alta; tin minte ca mergeam pe la BCU cand eram student, aia aveau pe acolo net gratis… da si asta tot prin 2000 era; asta e, n-am fost pe val aveam alte urgente in perioada aia, mai putin cyber-nautice :D
dar imi aduc aminte de sarmalele reci, cu al lor maniac http://www.youtube.com/watch?v=YqZ3Kd-YInI zice ca pana la chat sa o iau mai incet… pe dial-up
prin 96 existau BBC-uri , cu interfata text . Prima factura la telefon a fost o adevarata bomba .
Tot in 96 am descoperit si www-u si primul server de mail . cc-mail server pe un OS 2 ca alt sistem nu avea multitasting si bagasem 4 modemuri pe computeru ala .
Primul contact cu lumea netului, l-am facut prin BBS-uri. Vai ce chestie era sa poti comunica cu persoane aflate pe cealalta parte a globului. Primeai raspunsuri la intrebari uneori chiar si in doar o ora doua… Eheee. A urmat apoi prima conexiune adevarata la internet printr-un provider local. Tin minte si acum pagina de altavista pe ecranul lc3-ului. Pe pc-ul de il aveam atunci, rulam BeOS si aveam un superb modem Creative. Modem blaster de 28,8k parca era. Caraiala din difuzor era retezata scurt dupa cateva secunde fata de celelalte modemuri din comert. Napster si forumurile imi umflau bine de tot factura telefonica. Asta pana m-am prins si am luat o linie dedicata de la romtelecom. Net non stop la aceiasi bani. Alta viata. Cand vedeam ca sta constant download-ul la 6-7k… Deja partajasem netul in 3. LCIII-ul meu, pc-ul cu BeOS si statia de lucru a fratelui meu care rula RedHat.
Apropo, mai tineti careva minte conexiunea la xnet-ul celor de la connex? Cati draci a putut sa imi faca un avorton de la call center cand l-am sunat sa imi zica daca pot face conexiunea la xnet pe un iMac fara rahatul lor de xnet desktop. Eu ii ziceam iMac, el ma intreba daca iPod-ul are modem… Eu ii ziceam ca e vorba de un calculator, el da, ca iPod-ul merge daca are modem. Pana l-am bagat in origini si i-am inchis.
Ma ia plansu’ cand citesc thread-ul asta!
Ce de amintiri!
De la stat pana dimineata la 7 cand se scumpea fixu și trebuia scos “netu”, pana la Napster și altecele Starcraft :D
Și acum imi aduc aminte cand am vazut prima data www-ul. Era o pagina de Yahoo!. Prima mea reactie mi-o aduc aminte și acum: ce colorat eee! )))
Hahaha - prima pagina de net pe care am vazut-o a fost aia de la westwood studios - asta prin 94-95.
Poate se sesizeaza adminul texan (really?) - sa ne spuna cum era cu netul la poli.
Prin `95 am primit un USRobotics (o cutie mare, neagră, cu vreo 10 led-uri roșii, cu un difuzor mare încorporat) pentru LCII-ul meu… (mai am și acum modemul)
Am mai primit (contra unor beții crunte) un nr. de telefon, un user si o parola de la serverele dial-up ale UTCN.
Și atunci mi-am făcut prima adresă de mail pe HOTMAIL. Primeam un mail la doua saptamani, și încă nu existau spamerii….
Netscape Navigator era cel mai evoluat browser al timpului. Cred că dacă ar fi găsit resurse financiare și astăzi era în top 2.
Pe urmă prin 1998 au apărut DNT care distribuia prin dial-up, prin 2000 mi-am făcut coneziune la RDȘ, la început dial-up, pe urmă fibră....
La început a fost PC Net unde Bătrâneanu mi-a făcut cont cu mâna lui. Viteza? 2400bps. Apoi a apărut Romtelecom cu oferta de noapte și am trecut la un modem „serios” de 36,6kbps. A urmat pentru o scurtă perioadă o rețea „de cartier” care a rezistat câteva luni apoi UPC. Cu cei de la Xnet am avut și eu meciuri în ceea ce privește interfața, mai ales că în perioada aceea aveau nu’ș‘ce concurs la care dădeau ca premii iBook-uri (parcă). Atunci când i-am întrebat cum se va putea conecta câștigătorul, răspunsul a fost dezarmant: nu este treaba noastră.
Primul browser folosit a fost Netscape Navigator (ceva mic, 2.0 sau sub), paginile erau HTML cinstit și tot se încărcau greu, sunetele de la modem îmi aduceau aminte de HC90 și casetofonul aferent. Ce vremuri!?
Eu prima data am pus Net in 1998, imi amintesc de PC-ul cu Windblows, Internet Explorer 2 apoi 4 si de modemul Rockwell cu care ma conectam prin dial-up la 56kb. Mi-am facut prima adresa de mail la provider si eram fericit ca sunt in “randul lumii” :D.
Totul era fain pe vremea aia, exceptie facand factura telefonica - m-au mancat ai mei cand au vazut ca din milion nu da inapoi factura Romtelecom :(.
Pe urma am facut o retea mare de cartier unde plateam toti abonamentul la Net prin unde radio - asa aveam nonstop, la inceput reteaua era pe BNC, apoi pe UTP si mai apareau probleme cand pica vreun switch si cativa eram lasati de-o parte pana se remedia in cateva zile.
O sa impart “istoria” mea in cateva episoade, ca e mult de spus. Intrebati daca aveti nelamuriri.
Prin 1993 am facut rost de un modem de 2400bps.
De la un prieten am facut rost de un numar de telefon, o user si parola aferenta de la ROEARN primul server din Romania legat la internet (un DEC-VAX ruland VMS, conexiune de 9600bps pana in Vienna, protocol DEC BITNET peste care era si UCX$TCPIP).
Nu eram singurul care stia de numarul asta de telefon - sunam intr-una cu orele ca sa prind “linia”. VAX-ul avea o licenta de doar 2 useri. Daca era cineva conectat pe consola de sistem, si altcineva peste retea, nu puteai sa te legi pe modem - “insufficient licences available”. Te bucurai ca ai reusit sa te conectezi si degeaba. Asa ca trebuia sa astepti sa plece lumea de la servici de la ICI si sa te rogi sa nu uite sa faca logout.
Aveam o lista de site-uri de FTP si downloadam tot ce gaseam - mai ales chestii mici, deoarece downloadul se facea asa:
1) Te conectai
2) Rulai comanda FTP. te legai la un server si te apucai sa “ls”, “cd” in directoare si “get” fisiere - downloadandu-le la 0.9KBytes/sec pe ROEARN. Notai numele la doate fisierele downloadate.
3) Ieseai din FTP si porneai KERMIT cu care tranferai fisierele downloadate de acolo la tine pe calculator. Operatiunea asta necesita viteza de mana - odata ce dadeai comanda de send la Kermit pe server ca sa trimita fisierul, aveai 5 sec sa pornesti receptia de Kermit la tine pe calculator. Ca si cum ai suna pe cineva la telefon, ai vorbi cu el si la un moment dat l-ai instructa cum sa bage repede firul de la telefon intr-un fax, sa trimita un document si tu in partea ta sa faci acelasi lucru, apoi dupa ce s-a terminat de trimis pagina sa continuati convorbirea. Modemul de 2400bps nu avea corectii de eroare - daca cineva facea o scanteie in bloc si modemul o simtea, aveai o corupere si transmisia esua. Modemul de 2400 nu stia nici de compresia asa ca downloadai la 0.24 KBytes/sec. 1 Kb la 4 secunde. Fisier de 100Kb ? Cam 6 minute jumate. A fost chinul chinurilor sa aduc versiunea shareware de DOOM.
4) Repetai pasul de mai sus pt fiecare fisier.
5) Stergeai tot ce ai downloadat de pe server - contul era al cuiva.
Tata a crezut ca e telefonul defect si nu inchide la starsitul convorbirii sau ca e o eroare de la DTcB (Directia Telecomunicatii Bucuresti - ce avea sa devina RomTeleCom) dupa ce a venit o factura in care aveam 99 de ore vorbite cu numere pe care nu le stia.
Inca mai am majoritatea fisierelor downloadate atuncea - cele mai multe dintre ele partituri de chitara in format .tab sau .crd
