Chiar dacă cifrele în sine pot fi disputate (în teorie; în practică, e ilegal), Holocaustul nu poate fi negat de cineva întreg la minte, există destule dovezi; de asemenea, e trist că una dintre cele mai avansate/culte națiuni ale vremii s-a putut deda la așa ceva… A nega Holocaustul mi se pare de prost gust, o dovadă de imbecilitate.
Totuși, e ciudat cum e ilegal să negi moartea a 6 milioane de evrei în decurs de 12 ani, dar e perfect legal să negi moartea (prin înfometare intenționată) a 4-7 milioane de ucrainieni în mai puțin de doi ani (‘32-‘33) — așa-numitul Holodomor; nu vorbește nimeni despre asta, tot așa cum nu vorbește nimeni despre milioanele de nemțoaice violate și ucise în moduri inimaginabine de sovietici în ‘45 (”Frau ist Frau”).
Pentru că istoria e scrisă de învingători și pentru că e mai simplu să împarți beligeranții în “buni” și “răi” în loc să recunoști realist că războiul a fost pierdut de niște criminali și câștigat de alți criminali (există suficiente dovezi ale crimelor de război comise de britanici sau de americani, de ruși nici n-are rost să discutăm…).