Acum, că a trecut un an de când folosesc un Apple Watch, mărturisesc că Apple Watch mi-a schimbat comportamentul.
Ca și plăcere (nu chiar hobby) colecționez ceasuri. Am reușit ca să starng vreo 40 de ceasuri de mână, mai scumpe, mai ieftine, mai NO NAME, mai CU NAME, mai CHINEZISME.
Unele electrice, unele mecanice, unele automate. Unele de plastic, unele de otel/aluminiu, unul de metal prețios, unele culori țipătoare, de vacanță, unele business
Lângă ele am investit și în cutii de păstrare, cutii cu mecanism de întoarcere automată.
Ca un mic colecționar în devenire, am investit o mică avere.
Dar, mai zilele trecute am observat, cu surprindere ca pe cutiile cu ceasuri s-a depus un strat mic de praf…. M-a lovit melancolia, gandindu-ma la fiecare ceas, as sters cutiile, le-am întors, reglat.
La final am închis cutia, mi-am pus Apple Watch și am ieșit gânditor…. Cum a reușit un device să-mi omoare mica plăcere de a ma gândi în fiecare dimineață ce ceas să iau cu mine, ce ceas se asortează la ținuta din ziua respectivă.
Mda… am crezut, când l-a achizișionat, că va face parte din colecția mea, va fi purtat cu o a numita regularitate la un anumit interval de timp….
Canci! De atunci o singură data am mai purtat un ceas tradițional și pentru o singură zi.
Între timp am mai multe curele, incărcătoare la fiecare loc unde-mi petrec activitatea (am 3 birouri), in masina, peste tot, și încet încet se mai asterne un strat de praf peste cutia mea cu ceasuri clasice….
mda….