Aici probabil multa lume o sa aiba ceva de spus… numai ca-s atitea de spus, ca ai putea sa scrii o carte!
Probabil cele mai populare softuri pentru astfel de efecte, in industria TV, sint: 3D Studio Max sau Maya pentru modelare / animatie, si Final Cut Pro pentru montaj video. Televiziunile romanesti folosesc insa tot un soft de Windows, si-anume Adobe Premiere atunci cind isi editeaza continutul video (de pilda Realitatea, Antena 3 si N24 asta folosesc).
Reclamele, genericele si copertile nu-s facute insa de televiziuni, ci de firme separate care se ocupa doar cu asta, si angajeaza animatori, desenatori, rotoscopisti, si-asa mai departe.
Cartofii prajiti, ciocolatele care se-imbratiseaza, plicurile de supa se fac folosind animatie 3D. Cu alte cuvinte, un artist sta si creeaza “din nimic”, intr-un soft de modelare 3D, un potato chip sau o ciocolata lichida. In cazul plicurilor de supa, obiectele 3D se imbraca in texturi scanate dupa original (ori se folosesc fisierele grafice direct de la imprimeria plicurilor). Apoi animatia se face pur si simplu rotoscopic: adica se defineste mai intii grosier, iar apoi se ajunge practic pina la a se retusa fiecare cadru in parte. Pare o munca de furnica chinezeasca si chiar e, dar daca te gindesti ca o reclama are in medie 30 de secunde, din care doar 15-20 sint generate pe calculator, si o secunda are vreo 36 de cadre, iti ies doar vreo 7-800 de cadre in total. La cite mii de dolari se platesc pentru o reclama, agentiile isi pot permite sa fie extrem de meticuloase. La urma urmei, daca fac 15-20 de cadre pe zi, patru-cinci oameni tot termina relativ repede.
In cazurile de animatie care reproduce miscarea umana se foloseste motion tracking. Un actor imbracat cu un costum negru special joaca rolul personajului; costumul respectiv are, la toate articulatiile, niste puncte colorate, luminoase ori vizibila in lumina UV. Trei camere pozitionate la 90 de grade in jurul subiectului urmaresc miscarea fiecarui astfel de punct, o traduc in coordonate numerice si o mapeaza apoi pe modelul generat pe calculator, care are acelasi numar de articulatii. De pilda, aproape intreg filmul “Happy Feet” a fost facut cu tehnica asta. Vezi http://www.imdb.com/gallery/ss/0366548/HFVO-0324.jpg.html (in acel caz, sunetul a fost preluat simultan cu inregistrarea video, pentru o sincronizare mai usoare; in alte cazuri, sunetul se adauga ulterior).
In cazul in care in scena apar si actori obisnuiti sau scene filmate, se face video compositing—adica amestecul de scene diferite in asa fel incit impresia finala sa fie ca lucrurile se intimpla in acelasi spatiu. Pe vremea StarWars, in 1977, asta se intimpla filmind modele, apoi decupind pur si simplu pelicula, lipind-o peste pelicula filmata cu actori obisnuiti, si filmind rezultatul din nou. Mai tirziu s-a inventat ceea ce se numeste “chroma key”, adica inlocuirea globala intr-o imagine a unei culori cu transparenta, si suprapunerea imaginii astfel “transparentizate” peste alta imagine. (Cind prima sursa de imagine e tot generata pe calculator, se poate folosi canalul de alpha, adica se pot face imagini realmente transparente). In afara de chroma key se pot face inlocuiri si pe alte criterii (de pilda, de luminanta in loc de culoare).
Pentru chroma key se folosesc fundaluri mari albastre sau verzi (astea fiind culorile care apar in proportie minima in scenele de interior cu oameni), urmind ca in post-procesare albastrul sau verdele sa fie inlocuit cu o plaja superba. Iata un exemplu aici: http://www.mediacollege.com/video/special-effects/green-screen/images/tatv-01.jpg si ai sa te prinzi imediat ca asta e si metoda folosita la emisiunile meteo.
Alteori, suprapunerea este inversa. De pilda, intr-una din reclamele cu Mr. Proper (un personaj complet animat, rotoscopic, desenat cadru cu cadru ca pe vremea lui Disney) actorul (Alex Conovaru) trebuie sa bata palma cu Mr. Proper. Pentru asta, regizorul l-a instruit cam unde o sa fie ochii personajului animat, si cam pe unde ii va ajunge palma. Alex a mimat apoi gestul, iar la suprapunere totul a iesit perfect.
Ce sa-ti mai spun? Daca esti fan Stargate, vei fi mirat sa afli ca efectul acela de apa care explodeaza atunci cind poarta stelara se deschide a fost creat initial, in 1994, folosind un butoi de apa si un motor de avion… Evident, serialul din ziua de azi foloseste efectele respective duplicate pe calculator—si anume, cei de la studiourile Rainmaker au folosit pentru asta Maya.
Daca vrei sa incerci, iti recomand cu deosebita caldura softul gratuit Blender (http://www.blender.org/) Merge excelent pe Mac si poti face cu el (gratuit, zic!) 95% din tot ce faci cu Maya si Adobe Premiere la un loc! Uite citeva jucarii facute de mine in Blender: http://www.youtube.com/watch?v=uypqxj94GoA si partea a doua: http://www.youtube.com/watch?v=GNfjsrzmdxU
N-am vorbit despre foarte multe lucruri, dar oricum, sper ca te-a ajutat cit de cit toata povestea asta 
UPDATE: Ca tot gasisem ceva poze: iata cum Andy Serkis a creat mimica lui King Kong: http://www.alleycatscratch.com/movie/kong/2005/King_Kong/Making_Faces.jpg si iata un greenscreen din acelasi film: http://www.imdb.com/gallery/ss/0360717/00007.jpg.html
