Timisoara - za lend of oportuniti.
M-am nascut in Timisoara. E un oras superb. De la zgarie norii care parca impung soarele pana la your friendly city folk care iti spun “Pofta mare!!” daca te vad cu un corn, chips sau o plescavita in mana. De la zumzetul masinilor hibride care parca se scurg pe strazile cu semafoarele perfect sincronizate pentru un trafic lin pana la piesele acapella invioratoare ale muncitorilor de la coltul strazii care tocmai fac o pauza de tigara. E luni. Ma duc la birou. Iau un 33. Autobuz pe vremuri, acum e o retea de metrouri suspendate. De la mine pana in centru, 4 minute jumate. La abonamente a fost reducere de 75% pe viata sapamana trecuta in Agenda Banateana, si da, I took advantage. In cele 4 minute jumate dabea ce reusesc sa-mi cablez MagSafe-ul la una dintre prizele din metrou, sa pot sa-mi citesc mail-ul. Ce bine ca am Airport. RATT-ul cica a dublat viteza de wifi acuma pe metrouri! Da, am ramas fara baterie si aseara cand am ajuns acasa eram atat de obosit incat n-am mai apucat sa-mi bag Macbook Pro-ul la incarcat. Ah rahat nu mai am tigari. Ce-ar fi sa ma opresc la un mini-abc inainte sa intru la birou? In sfarsit ajung si eu sa testez noua mea carte de credit - my finger print!!! Un mic swipe, un Marl**** Lights. All rights reserved. A trecut si ziua de lucru, hai sa-l sun pe <insert friend name here> sa iesim la o pilula de cafea. Ca deh, dupa 3 ore de stat la birou (si un salariu de-mi permit ultima generatie de Macbook Pro, care in magazinul ala era chiar ieftin, nu ca in State unde preturile parca sunt umflate, realism 0 etc etc) poate m-as relaxa si eu la un mare masaj electroacustic. Domnisoara de la salon a fost chiar foarte draguta si uite ca n-a trebuit sa platim nimic. <Insert friend name here> chiar mai vrea sa vina din nou aici! Dupa care primesc un telefon ca cica mi-a ajuns masina de la service! Super, nici nu m-au intrebat unde sunt pentru ca le-am dat eu permisiunea sa ma caute pe Google Timisoara, si mi-au gasit semnalmentele ca ma aveau in baza de date, cica in 27 de secunde ajung in locatia mea - sa-mi aduca masina!! Dabea astept!! Adevarul e ca si eu sunt un mare conducator auto: 1 SINGURA GROAPA in toata Timisoara, si exact in aia am dat! Acuma oricum nu mai am ce sa-mi fac griji, pentru ca in minutul urmator au venit baietii de la Poduri und Bridge-uri si au refacut toata strada. Da, vad o fata cunoscuta: un V si un W. Am semnat din nou cu “credit-card-ul” si m-am urcat in masina cu <Insert friend name here> si am plecat la un film. Rambo XXIV. Ah, urasc cum tot incearca porcarii din-astea genetice cu Sylverster Stallone. Okay, iti trebuie un plaman, un rinichi, o chestie, o schema, dar for God’s sake, lasa filmul asa original. Ca asa a fost cel mai tare. Atatea remake-uri. N-am stat, am plecat intr-un club de jazz. Pod 16. Bine, fostul Pod 16, ca acuma nici nu mai e pod propriu-zis, masinile nu mai au ce cauta peste Bega, toate merg pe dedesupt. Dar a fost foarte frumos din partea primariei sa lase podul sa ramana un club, ca si pana acum, foarte tare. Dupa 1-2 martini-uri si o pilula de cafea e timpul sa merg acasa. Normal ca n-am sa conduc asa ca ma voi intinde pe bancheta din spate pana ajung acasa. Adica in 2 minute. Halal odihnit. Oricum, ajung imediat, ma culc, si maine.. o iau de la inceput!
