6 august 1945. Unul din cele mai NOT FUN momente ale istoriei.
Și mai “not fun” e că aia nu e categorisită a fi crimă de război (ba chiar crimă împotriva umanității). Deh… nemții & japonezii au fost răi, englezii, yankeii și rușii (mda… rușii) au fost buni și imaculați (despre italieni nu poți comenta decât cu ironie, deci nu-i băgăm în discuție).
Încă o zi tristă pentru industria auto: Geely, o companie chinezească devenită faimoasă prin clonele jenante și nerușinate ale unor modele de prestigiu, ajunge să preia Volvo. Păcat…
Încă o zi tristă pentru industria auto: Geely, o companie chinezească devenită faimoasă prin clonele jenante și nerușinate ale unor modele de prestigiu, ajunge să preia Volvo. Păcat…
Mi-a placut clona dupa rolls-ul phantom xD Daca citesti cu atentie: “Ford va lua în august o decizie oficială privitoare la vânzarea diviziei suedeze, deschizând, astfel, calea constructorului auto chinez pentru preluarea Volvo, precizează publicaţia.”
6 august 1945. Unul din cele mai NOT FUN momente ale istoriei.
Și mai “not fun” e că aia nu e categorisită a fi crimă de război (ba chiar crimă împotriva umanității). Deh… nemții & japonezii au fost răi, englezii, yankeii și rușii (mda… rușii) au fost buni și imaculați (despre italieni nu poți comenta decât cu ironie, deci nu-i băgăm în discuție).
Aş dori, mult, mult de tot, să nu luaţi vorbele mele ca pe o jignire adusă victimelor. Nici ca pe o sofistică uşuratică. Nici ca pe o dovadă de nesimţire.
Povestea Hiroshimei (şi Nagasaki, fireşte) e una din poveştile triste ale războiului în care alegi: să moară mama sau să moară mă-ta!
Toate analizele privind debarcarea americană în Japonia prevedeau un conflict armat terestru ce urma să dureze încă 10 ani (rezistenţă civilă, gherilă, sabotaj, kamikadze etc.) Numărul morţilor americani în această campanie era estimat la un milion de oameni. Iar al japonezilor, la 10 milioane.
Japonia nu avea de gînd să se predea, cu nici un chip. Repet, asta era o evaluare. Decizia a pus în balanţă pierderile teoretice (care urmau să devină practice) cu o lovitură de forţă ce urma să pună capăt războiului.
Din acest punct de vedere, bombardarea Dresdei a fost un act criminal CU MULT MAI ODIOS (şi nejustificat). Bombardarea Dresdei a avut ca rezultat un număr dublu de morţi.
Repet: spun asta nu ca să justific (nici nu se poate) moartea unor oameni nevinovaţi, ci ca să explic cam cum se iau deciziile în război şi de ce.
P.S.: Debarcarea aliaţilor în Normandia a fost un masacru. La adresa propriilor trupe. Zeci de mii de tineri au fost trimişi la moarte ca mieii. Ăsta era preţul debarcării. Calculele spuneau că, pînă nu se vor umple plajele de morţi, munţi şi coline de morţi, zidul Atlanticului nu va cădea. Acum spuneţi dvs.: a fost bine? A fost rău? putem, oare, judeca cu “bine” sau “rău”?
Din acest punct de vedere, bombardarea Dresdei a fost un act criminal CU MULT MAI ODIOS (şi nejustificat). Bombardarea Dresdei a avut ca rezultat un număr dublu de morţi. Repet: spun asta nu ca să justific (nici nu se poate) moartea unor oameni nevinovaţi, ci ca să explic cam cum se iau deciziile în război şi de ce.
Înțeleg perfect ce spui. Practic, în locul japonezilor aș fi făcut la fel. În locul americanilor aș fi făcut la fel. Nu analiza și decizia americanilor (sau britanicilor, la Dresda) mi se par revoltătoare, ci ipocrizia de pe urmă: “noi, imaculații”.
Războiul a fost pierdut de niște criminali și câștigat de alți criminali, cam la fel de mari dar cu un PR mai eficient.
6 august 1945. Unul din cele mai NOT FUN momente ale istoriei.
Și mai “not fun” e că aia nu e categorisită a fi crimă de război (ba chiar crimă împotriva umanității). Deh… nemții & japonezii au fost răi, englezii, yankeii și rușii (mda… rușii) au fost buni și imaculați (despre italieni nu poți comenta decât cu ironie, deci nu-i băgăm în discuție).
Aş dori, mult, mult de tot, să nu luaţi vorbele mele ca pe o jignire adusă victimelor. Nici ca pe o sofistică uşuratică. Nici ca pe o dovadă de nesimţire.
Povestea Hiroshimei (şi Nagasaki, fireşte) e una din poveştile triste ale războiului în care alegi: să moară mama sau să moară mă-ta!
Toate analizele privind debarcarea americană în Japonia prevedeau un conflict armat terestru ce urma să dureze încă 10 ani (rezistenţă civilă, gherilă, sabotaj, kamikadze etc.) Numărul morţilor americani în această campanie era estimat la un milion de oameni. Iar al japonezilor, la 10 milioane.
Japonia nu avea de gînd să se predea, cu nici un chip. Repet, asta era o evaluare. Decizia a pus în balanţă pierderile teoretice (care urmau să devină practice) cu o lovitură de forţă ce urma să pună capăt războiului.
Din acest punct de vedere, bombardarea Dresdei a fost un act criminal CU MULT MAI ODIOS (şi nejustificat). Bombardarea Dresdei a avut ca rezultat un număr dublu de morţi.
Repet: spun asta nu ca să justific (nici nu se poate) moartea unor oameni nevinovaţi, ci ca să explic cam cum se iau deciziile în război şi de ce.
P.S.: Debarcarea aliaţilor în Normandia a fost un masacru. La adresa propriilor trupe. Zeci de mii de tineri au fost trimişi la moarte ca mieii. Ăsta era preţul debarcării. Calculele spuneau că, pînă nu se vor umple plajele de morţi, munţi şi coline de morţi, zidul Atlanticului nu va cădea. Acum spuneţi dvs.: a fost bine? A fost rău? putem, oare, judeca cu “bine” sau “rău”?
Sunt perfect de acord cu tine. De altfel, întreg WW 2 a fost cea mai odioasă crimă de război doar că nu există o terţă parte să-i încrimineze atât pe Aliaţi cât şi pe nemţi şi aliaţii lor. Am citit cartea gen. Eissenhower - Cruciadă în Europa. Cutremurătoare!!! Totul, dar totul s-a rezumat la calcule, statistici şi probabilităţi.
