nu vreau sa deviez (mult) de la subiect, dar consider ca jocurile din viata de zi cu zi (cele reale adica) ajuta mult mai mult la formarea unui copil. Conteaza mult sa se socializeze, sa se joace cu alti copii, sa observe si actioneze relativ la reactia celorlalti, sa vorbeasca sa rada sa simta ca sunt apreciati si iubiti de ceilalti copii. De asemenea, cred ca jocuri precum Lego sau altele asemanatoare dezvolta mult creativitatea, logica, intuitia, inteligenta… mai zic?
Si eu m-am jucat destul de mult, cam orice gen in afara de strategii. Totusi, din punctul meu de vedere jocurile pot crea un automatism (uneori malefic): dorinta de a castiga orice si oricum - de a fi mereu primul, de a trece peste orice obstacol pentru a realiza ceva. Desigur, nu e nimic rau in cele enumerate, pana cand copilul (sau omul) ajunge la concluzia binecunoscuta <scopul scuza mijloacele>. Adesea copiii gasesc un refugiu in jocuri si incearca sa se ascunda de singuratate, de “plictiseala”, de suparare (eh, hai sa ma joc, tata s-asa n-are timp de mine :( )....
Educatia conteaza mult, copiii trebuie sa-si simta parintii aproape - in orice moment…
On topic: Cineva a spus foarte bine: “Educatia primita de la parinti iti poate arata drumul in viata, dar numai ratiunea proprie te poate face sa il urmezi.” - eu ii dau dreptate!
Din pacate aici nu merge practica sa-l lasi sa puna mana pe soba daca nu crede ca arde.
Nu sunt inca mamica, dar sunt foarte implicata in educatia nepotilor mei de de 8 si 10 ani, implicata insemnand ca printre facut pe dadaca, scos la plimbare, cobarat la mintea lor si jucat cu ei (din motive de lipsa de timp a parintilor), am facut cadou familiei un PC (scuze, nu auzisem de Mac pe vremea aia!!!!), gandindu-ma ca e ceva util si ii va ajuta. In treacat fie spus, pentru ca cei mici au ore de calculator la scoala, parintii stiu mai putine decat ei. Ce cred eu despre: e foarte important echilibrul intre cat stau la calculator/televizor si cat au activitati in afara acestora. Daca timpul lor liber e doar pe calculator, risca sa traiasca doar realitatea virtuala. Si nu vor sti niciodata cum sa relationeze cu ceilalti. Totusi, traim in lume, intre oameni, nu putem trai numai virtual, indiferent de ce frumoase reflexe iti creaza calculatorul! Daca parintii nu realizeaza balanta, in special pentru cei mici, e de rau. Pe vremea mea, adica acum treizeci si ... de ani, nu era calculator. Parintii mai nu mi-au trasat un drum anume, dar mi-au creat un mediu cu mai multe posibilitati, din care am putut alege - adica - in casa era o mare varza de carti , era o chitara la care nu mai canta nimeni, erau aparate bune de ascultat muzica, era o curte mare cu multi vecini dornici de joaca, erau parinti si bunici dispusi sa se foace cu mine sau sa-mi admire desenele care nu aveau nici o valoare. Am “gustat” din toate si am ales prin comparatie, rezultatul fiind ca ma simt bine in pelea mea! Daca n-are altceva la indemana, normal ca un copil va alege doar jocurile pe calculator…..
stiti acum nu de mult am fost la un club de net unde l-am ajutat de proprietar. si am observat ca copii (14-18 ani) din momentul in care se deschidea clubul pana la ora inchiderii adica 2200-0000 stateau in fata monitoarelor si jucau CS, NFS, IRC etc. au fost cazuri cand a intrat politia sa ii adune sa ii duca la cursuri, dar am intalnit si parinti, prefesori care au venit sa ii vada. multi aveau si acasa aparate dar se simteau mai bine la club. au fost un caz concreet cand cineva de la club a zis: sunt egala cu -0 (minus zero). asta da cultura. sincer de aceea imi este frica nu ii dau educatia necesara. fiind primul copil nici nu am “antecedente”. de aceea incerc cat mai mult sa ii deschi orizontul. incerc de pe acum sa il invat multe chestii, nu stiu cat pricepe dar tot ramane cu ceva.
... si sper sa nu uiti copilul pe afara ore intregi, fara sa stii pe unde umbla
nepoata mea, a invatat engleza de la calculator, de la desenele animate ale lui disney… si sunt o groaza de jocuri educative, pentru copii, structurate pe segmente de virsta
daca vrei, poti educa un copil si cu un computer in casa
depinde mult si de varsta pe care o are copilul. exista la noi pe piata o sumedenie de reviste cu cd-uri ce contin joculete interactive si educationale despre matematica, engleza, sporturi s.a.m.d.( pentru cei de pana la 8 ani cred)
apoi pentru cei mai mari exista miniclip.com cu joculete de tot felul mai putin cele violente. cam astea ar fi jocurile copilariei din pct-ul meu de vedere.
eu m am jucat wow in ultmile doua luni… cam mult… cateodata 24 ore incontinuu… cam 5 ore dormeam… restu ma jucam. dupa ce mi a expirata contul mi s a spart un dinte cand am muscat din furculita… basca , nu mai vad bine la distanta… mai mare de 10 metrii si totul mi se pare foarte mic de la un timp ...
am vazut niste jocuri de copii foarte cool, insa am vazut si niste porcarii - trebuia sa impusti un iepuras cu o pusca; in mom cand il impuscai, se umplea ecranul de sange >> pe cutia jocului era trecut 6-10 ani… si aia dementi. parerea mea, desi nu am copii, este ca majoritatea jocurilor afecteaza intr-un fel aparte mintea copilului, iar daca nu, creeaza dependenta. prefer un joc de fotbal in fata blocului sau de-a v-ati ascunselea - copiii sunt mai sociabili decat pe messenger.
nu va zic ca am o colega profesoara care a ajuns cea mai cool prin faptul ca vb cu copiii pe messenger…
depinde mult si de varsta pe care o are copilul. exista la noi pe piata o sumedenie de reviste cu cd-uri ce contin joculete interactive si educationale despre matematica, engleza, sporturi s.a.m.d.( pentru cei de pana la 8 ani cred)
apoi pentru cei mai mari exista miniclip.com cu joculete de tot felul mai putin cele violente. cam astea ar fi jocurile copilariei din pct-ul meu de vedere.
eu nu am vazut decat pentru pc. pentru mac nu am intalnit inca reviste cu jocuri. celputin nu romanesti
Poate ca o sa-mi atrag oprobriul public, dar personal nu vad cum jocuri gen Doom, Duke, Halo sau WOW, SW, Starcraft, NFS, Wolfenstein etc iti pot dezvolta anumite aptitudini sau reflexe. Pentru a-ti dezvolta anumite reflexe poti incerca un sport. Pentru a-ti dezvolta anumite aptitudini poti incerca… tot un sport. Si eu am jucat Doom, Duke, WOW, Starcraft, Halo, dar nu am obtinut nicio imbunatatire a reflexelor. Acestea le-am dobandit practicand ski, parasutism, baschet. Sahul m-a ajutat din punct de vedere intelectual. Scrable m-a ajutat sa-mi dezvolt vocabularul, la fel cum au facut-o si cartile si romanele citite.
Am o nepoata care a implinit, recent, 7 anisori. Ma ingrozeste cand ii vad comportamentul, de multe ori salbatic, generat de desene animate de genul Ten Ben, si altele de genul acesta. Am incercat sa ii pun desene animate din genul celor care au facut deliciul copilariei mele (Doamna si vagabondul, Pisicile aristocrate, dar si Tom si Jerry, Coiotul etc.) si nu mica mi-a fost surpriza sa constat ca nu o multumeau ca nu au actiune. Personal nu o consider pe nepoata mea ca fiind prost crescuta. Atat mama mea cat si sora mea consider ca se ocupa de educatia ei. Influenta provine din desenele animate si directia in care evolueaza jocurile din ziua de azi. Recent, de cand are un program strict in ce priveste calculatorul, pot spune ca este ceva mai linistita. Dar inainte dadea uneori dovada de accese de furie care le consideram inoportune la un copil de varsta ei. Aceleasi accese de furie le vad si la colegi si prieteni de-ai mei in timp ce jucam Starcraft sau mai stiu eu ce jocuri.
In plus, in ce-i priveste pe cei mici, caci despre ei s-a scris aici, aceste jocuri si desenele animate le induce idei ciudate despre ceea ce se intampla in jurul lor. As spune chiar ca le distorsioneaza in mod ciudat realitatea.
Recent am fost martor la o intamplare care m-a pus pe ganduri. In Arad, la o intersectie semaforizata, trei copii de cel mult 8 ani se jucau impingandu-se. La un moment dat unul din ei a alunecat de pe trotuar si a ajuns pe carosabil. Nu a fost niciun accident, dar un domn mai in varsta (la vreo 40 de ani) le-a atras atentia asupra pericolului de a fi loviti de o masina. Reactia lor?
