Cineva zicea de fete. Ca sunt pe-aici si nu se implica. Hai sa-mi zic si eu “bucata”
Desi nu am copii, am un frate cu 11 ani mai mic. In momentul asta are ... destul cat sa fie anul 2 la facultate. Primul calculator al lui a fost o chestie romaneasca - Cip sau Cobra sau ..nu mai stiu. Mie personal nu mi-au placut niciodata jocurile si desi as fi avut ocazia, nu m-am folosit de ea. In generatia mea inca era important ca “domnisoarele” sa fie clar diferentiate de baieti.
Ca sa revin. Fratele meu este cred prima generatie (sau precursoarea) care n-a avut parte de o viata constienta pe vremea lui Ceausescu. Era mult prea mic cand a fost revolutia asa ca toata viata lui “constienta” a fost “capitalist.” Si se vede. Stie toate jocurile pe nume, incearca sa convinga pe altii ca “ala” e mai bun decat “alalaltu” si asa mai departe. Desi joaca (de multa vreme) jocuri violente, nu vad vreo tendinta spre violenta. Tinde sa piarda cam mult din nopti la calculator si se aud din camera lui tot felul de sunete fioroase, dar altfel e un copil blajin. Are o prietena, iese afara din casa- la fotbal cel mai adesea spre nemultumirea mea - dar iese.
Eu am plecat de acasa pe cand aveam 18 ani. Era inca mititel pe atunci asa ca am avut un hiatus in care s-a dezvoltat fara sa vad eu. Parte neplacuta, pentru ca parintii mei sunt si ei “capitalisti” - tata venea acasa sa manance si pleca inapoi la munca, mama lucra la un oras departare .. Asa ca copilu’ a fost mai mult nebagat in seama si a facut ce l-a taiat capul cam tot liceul. Cu rezultate neplacute - nu pe cat de neplacute ar fi putut fi (droguri, etc) dar a capatat un oarece dispret pentru “autoritate”. Eheei… dar acum sta la noi pe perioada facultatii si am ocazia sa-l vad zi de zi. Mai mult, a dat cu coarnele in cerbicia lui Mihai-prietenul meu. Care e mai “de moda veche” in ce priveste respectul pentru “aia mai cu experienta”. Cand a venit prima oara, altceva nu facea. in timpul liber se inchidea in dormitor sa “bage un Doom” Am vorbit cu Mihai si am ajuns la o solutie ocolitoare. I-am luat calculatorul si i-am cumparat un laptop cu o placa video mult mai proasta. Cum laptopul era mult mai “cool” decat cutia aia de tabla - tranzitia a fost mai usoara decat m-as fi asteptat - si a inceput sa petreaca mai mult timp cu activitati mai “intelectuale.” Chiar zilele trecute l-am vazut jucand sah. A fost o strategie buna zic eu, pentru ca daca i-am fi interzis pur si simplu l-am fi zgariat in orgoliul lui de mascul in formare. Asa.. e mai bine. Mihai imi spune ca e deosebit de frustrant sa incerci sa joci un joc si se “partzaie”. A renuntat la majoritatea jocurilor violente (mi se pare mie sau cu cat e mai violent un joc - cu atat are nevoie de mai multe resurse?) si acum se joaca din cand in cand cu Mihai la Age of empires (versiunea veche - mi se spune). Mihai se joaca la jocul ala cam o data pe luna sau mai rar - de cand a aparut. A ajuns un fel de ritual - o zi festiva - aia in care se joaca amandoi.
Si cred eu ca asta lipseste copiilor (de toate varstele) din ziua de azi. Capacitatea de a te bucura de ceva pe deplin. Mai putin conteaza ce anume este… ci cum e prezentat cred. Cand ai asa o abundenta de jocuri si jucarii - si cand e atat de usor sa inlocuiesti unul stricat sau “prea greu” cu un altul mai multumitor- nu mai exista respect pentru lucrul ala. Acum ceva vreme am indoit din greseala o coperta a unei carti de-a lui Mihai. Mi-a facut capul calendar doua zile si a trebuit sa indur prelegeri despre respectul cuvenit cartilor. A fost greseala mea.. dar ideea e ca si eu si Mihai tinem la lucruri mai mult decat fratele meu. Poate pentru ca muncim pentru ele in loc sa le capatam desi imi aduc aminte ca pastram cu sfintenie setul de “doctorita” pe care l-am primit la 10 ani si Mihai are si acum un ursulet de plus care e cu 3 ani mai batran decat el. Poate pentru ca jucariile erau mai rare valorau mai mult in ochii copiilor pe vremuri. Cred ca asta este lucrul care conteaza si nu felul lor. Abundenta e o sabie cu doua taisuri. Nu-i bine sa fii flamand… dar obezitatea e la fel de rea.
Si nu cred ca violenta jocului conteaza deosebit - ci felul cum o intelegi. Cand eram copil vedeam baieti afara cum jucau un joc numit Lapte Gros. Poate-si mai aduce cineva aminte? Daca-mi spune cineva da e mai putin violent decat un joc in care impusti monstri.. e mai grafic poate si mai explicit - dar mai putin usturator pentru.. partile moi
Aoleo, cat spate mi-am rupt la Lapte Gros!
Ca sa nu mai zic de alte chestii, care usor ar fi putut intra pe la chestii penale, mai ales in vremurile alea de kko.
Eu zic ca fiecare generatie are vremea ei, cu bunele si relele. Insa suma e constanta! Sunt convins de asta.
Problema e sa acceptam asta, ca altfel apare ruptura intre generatii, si copiii se pi§a pe parinti, iar parintii stau si se scarpina in cap ca cu ce-au gresit, mai ales ca ei au jurat cand erau adolescenti ca nu vor face cum au facut parintii lor .
Cineva zicea de fete. Ca sunt pe-aici si nu se implica. Hai sa-mi zic si eu “bucata” eu am fost cu pricina si am dorit sa aflu parearea “genului slab” pentru a afla ele cum privesc jocurile.
Cu siguranta nu e totuna varsta la care “te apuci” de jocurile pe calculator. La fostii colegi de liceu/generala/facultate am observat urmatoarele: cei care aveau calculator de cand erau mici si la varsta la care ne-am cunoscut, si in ziua de azi - se joaca. Au fost altii care au cumparat/au primit mai tarziu primul calcualtor (adica undeva la minim 13-16 amni) care nu sunt atat de nebuni dupa jocuri. De exemplu eu eram in clasa a 8-a spre final cand a venit primul PC; fifa, nfs si inca ceva jocuri mici m-au orbit la inceput… dar in acelasi timp eram la varsta la care ma interesau si alte chestii, nu doar jocurile. Eram curios cum se programeaza, cum se instaleaza, cum editez revista liceului la care am intrat… etc.
Copiilor care prind de la o varsta frageda calculatorul probabil li se intipareste in minte o conceptie gresita, s-anume: computerul este pentru jocuri si nu cauta sa gaseasca si alte “placeri”... just gaming and gaming. Am deviat putin de la subiect… dar prin prezenta vreau sa semnez si eu sub Roxy. Are mare dreptate dar consider ca trebuie specificata si varsta! La 14-16-2x ani ai discernamant “complet”... la 4-5 ani copiii au nevoie (si) de altceva decat de jocuri pe calculator… altfel exista sanse mari sa fie “de rau” pe viitor
cam asta ar fi fost completarea mea, daca imi permiti, Roxy
Nu prea sunt de acord cu ideea calculatorului introdus la varste cat mai avansate. Cred ca priveaza copilul de o naturalete, de o usurinta cu care va manevra toata viata calculatorul. Vad cat de greu ii explic mamei mele cum e Windowsul, unde sunt folderele, cum e una alta, si cat de rapid se misca sora mea (cu 11 ani mai mica decat mine) ce a crescut cu el de cand putea sa stea pe scaun. Eu una am prins ceva intermediar, primii 7 ani din copilarie de comunism, dupa care CIP, HC si restul.. Chucky Egg si asa mai departe. Si m-am jucat si sotronul si elasticul, si calculator, si “programare” in basic (beep..run.. wow, ce minune.. ). Si m-am jucat Mortal Kombat cu vara-miu pana am picat jos, pe la 10-11 ani, si n-am simtit nevoia sa bat oamenii pe strada, sau sa vad sange sarind in toate partile in viata reala. Si mi-am petrecut si eu sesiunile in facultate si noptile, jucand tot soiul de prostii. De vreun an ne-am cumparat ps2, planuim un wii cu prima ocazie..
Nu calculatorul e elementul cheie in faptul ca, dupa cum zicea si roxy, copii sunt oarecum apatici, nu se bucura cu adevarat de nimic. Asta e un adevar dictat de tot ce ii inconjoara.. restul copiilor, modul in care e construita societatea acum, nu stiu. Vad la sora mea, ca intr-adevar este asa, dar sunt convinsa ca nu jocurile au facut asta.
Ideea e ca fetita mea care vine acus o sa stie ce e calculatorul de mica. Si o sa se joace cot la cot cu noi doi pe wii sau pe ce o sa fie, cum o sa se joace si piticot sau carti, cum o sa asculte si povesti citite de noi. Nu am de gand sa privez copilul nici de desene animate (stiti ca era o perioada cand tom si jerry erau complet contraindicati ca fiind violenti?!), in nici un caz de calculator. Mai departe.. faptul ca nu va juca sotronul si ca va vorbi cu colegii de gradinita pe messenger.. nu mai e in mainile mele. Asta este. Prefer ca intr-o asemenea societate sa fie integrata, sa scrie repede pe calculator, sa stie despre ce vorbesc ceilalti, decat sa fie ea mai cu mot si sa stie ce joc e ala “tara, tara vrem ostasi” cand nimeni altcineva nu mai stie.
Asta a fost profunda! Nu-mi dau seama daca faci misto sau chiar crezi aberatia pe care ai scris-o, dar cu siguranta capacitatea de a te juca (in spatele blocului in santurile de la constructii, Piticot sau pe calculator sau consola) nu depinde de sex. Alegerea genului jocului… poate, dar placerea jocului nu.
M-am gândit să fac aceiași chestie cu mac-uri 68k dar:
1) Sunt prea putine jocuri
2) Nu am găsit metode să protejez sistemul pt ca jocurile / programele sa nu poate fi sterse / modificate voluntar sau involuntar
3) Pneuria de mousi si tastaturi ADB pentru a le inlocui pe cei/cele tocite in focul jocului.
Un Peceu care poate să ruleze jocurile alea este câteva sute de mii de lei și m-am chinuit să fac setup-ul meu fool-proof. Pornește direct într-un meniu din care alegi jocul, il pornești, te joci si după aia îl închizi de la buton. Fișierele esentiale sunt read-only iar la fiecare reboot sistemul de meniuri este refacut daca l-a modificat cineva. După ce termin de bibilit fiecare sistem fac o arhiva mare cu tot continutul HDD-ului pe care o scriu pe un CD, totul putând fi restaurat prin bootarea de pe un floppy.
Ce jocuri pe care le-ați jucat în tinerete le-ati considera mai “educative” ? Ziceti-mi că dacă le găsesc - le pun si pe alea.
Eu zic ca Ana are dreptate. Ideea nu e sa privezi un copil de un lucru util cum e calculatorul - ci sa pastrezi cumva un echilibru intre viata online si cea offline. Daca la 3 ani ai acces la un calculator - presupun ca iti introduce o anumita flexibilitate a mintii, te ajuta sa intelegi un sistem strain de firea umana. Toti oamenii functioneaza analogic. Ne bazam pe experienta anterioara cand emitem un rationament…sau pe experiente impartasite de altii. Cred ca aici e mare problema pe care o au “batranii” cu calculatoarele. Instinctele ii mana intr-un fel si desi poate inteleg intelectual nevoia de a da instructiuni precise pentru rezultate precise, la nivel instinctiv e ceva anapoda. Nenatural.
Daca a introduce accesul la calculator la varste fragede ajuta copii sa inteleaga la nivel “visceral” un sistem care se opune firii atunci eu sunt pentru. Cu mentiunea ca exista si viata in afara calculatorului. La fete colectia Avon (desi personal prefer firme separate pentru produse separate ) la baieti masini.. sau fotbal -sau mai stiu eu ce alte chestii baietesti.
Un sfat bun Comanescu-Surdu Radu (spus de oameni mai luminati ca mine) este sa nu etichetezi. Comunist, bancher, bogat, prost - nu fac decat sa te tulbure in precizie. Fii explicit si specific. De pilda : “Nu cred ca roxy (sau ana, sau maria - dupa caz) ar trebui intrebata despre jocuri, pentru ca din exerienta mea personala referitoare la ea, nu se pricepe nici cat negru sub unghie si nu ar trebui sa-si expuna o parere, nici atunci cand aceasta este ceruta de altcineva. Cand generalizezi (o alta eroare) nu faci decat sa jignesti/superi chiar si oameni pe care nu intentionai sa-i atingi in vreun fel. Ca sa nu mai spunem ca iti atragi asupra ta mania apriga a cavalerilor aparatori
PUSHOVER
se gaseste pe abandonia (sau cam asa ceva)
merge de la 286 in sus
FURY
TIM (The Incredible Machine)
PushOver & TIM sunt deja acolo (caut TIM2 și continuarea - unul cu un șoarece și o pisică nu mai știu cum îi zicea)
FURY este ăsta: http://www.abandonia.com/en/games/279 ??
Amintirile ma copleseste…
Bai, eu cand va spun ca nimic esential nu se schimba…! Ma uit la clipul asta si in afara de nume (ii spunea Balcescu cand l-am facut eu) si de uniforme, totul e la fel.
Pe unde mai fumati, iBam? Peste tot?
Văd că discuția se referă în special la violența transmisă (sau nu) de jocurile de pe calculator. Eu cred că există altceva mai periculos decât asta: calculatorul și alte asemenea gadget-uri pot duce la o viață sedentară, foarte nesănătoasă, încă de la vârste fragede. Pe vremea mea, am fi stat pe afară toată ziua dacă ne-ar fi lăsat părinții, și majoritatea jocurilor pe care le jucam presupuneau un efort fizic mai mic sau mai mare. Astăzi, combinația dintre statul la computer/televizor și junk food este principala distracție a multor copii. Ei vor fi bolnavii zilei de mâine.
Asa o fi.
Dar si mie imi placea ciocolata si mai stiu eu ce Eugenii. Insa parintii mei au stiut cum sa ma educe astfel incat ciocolata si inghetata sunt si acum recompense, nu haleala.
Si tin minte ca stateam cu orele in fund si citeam, si toti ziceau ca ce bine fac, ca ma educ. Insa nu cititul e important, ci CE citesti. E tot carte si un Pavel Corut si Faust. E tot calculator si Enciclopedia Britanica, si un sit porno.
Toate sunt unelte, nu e vina lor cum le folosim.
). Si m-am jucat Mortal Kombat cu vara-miu pana am picat jos, pe la 10-11 ani, si n-am simtit nevoia sa bat oamenii pe strada, sau sa vad sange sarind in toate partile in viata reala. Si mi-am petrecut si eu sesiunile in facultate si noptile, jucand tot soiul de prostii. De vreun an ne-am cumparat ps2, planuim un wii cu prima ocazie.. 
) la baieti masini.. sau fotbal -sau mai stiu eu ce alte chestii baietesti.