Este evident ca jocurile nu au nici un efect benefic notabil. Aici discutam defapt potentialele efecte negative si cat de periculoase pot fi ele.
Hai sa pune problema altfel.
Ce ar putea face copiii in timpul pe care-l pierd in fata calculatorului insusindu-si aptitudini de o utilitate indoielnica?
Sport. Nu am inca copii dar cand o sa am o sa faca sport de mici. Un sport de echipa dezvolta reflexele, capacitatea de vizualizare in spatiu, de munca in echipa, de socializare si induce o anume disciplina. Sa nu mai vorbim de efectele benefice asupra sanatatii. Vreau ca el sa fie agil, sanatos si atletic nu cocosat si cu cearcane la ochi.
Muzica. Capacitatea de a canta la un instrument ajuta dezvoltarea altor aptitudini cognitive si verbale.
Citit. Sper sa reusesc sa-i insuflu pasiunea pentru citit pe care am avut-o eu. In copilarie citeam pe rupte pentru ca imi placea si pentru ca nu aveam alt mod mai interesant de a-mi petrece serile. Deasemenea, una sau doua limbi straine invatate la o varsta frageda sunt foarte utile mai tarziu.
Normal ca o sa mai si joace dat totul o sa fie dupa un program bine stabilit. Probabil ca respectivul calculator o sa aiba unele probleme tehnice care sa faca experienta jocului mai putin placuta
Problema principala in aplicarea une astfel de strategii este disponibiltatea parintelui de a se ocupa activ de educatia copilului. De multe ori acesta nu are timpul si nici resursele necesare pentru asta. Este mai usor pentru el sa-l “uite” la teveu sau la pc.
Este evident ca jocurile nu au nici un efect benefic notabil. Aici discutam defapt potentialele efecte negative si cat de periculoase pot fi ele.
Hai sa pune problema altfel.
Ce ar putea face copiii in timpul pe care-l pierd in fata calculatorului insusindu-si aptitudini de o utilitate indoielnica?
Sport. Nu am inca copii dar cand o sa am o sa faca sport de mici. Un sport de echipa dezvolta reflexele, capacitatea de vizualizare in spatiu, de munca in echipa, de socializare si induce o anume disciplina. Sa nu mai vorbim de efectele benefice asupra sanatatii. Vreau ca el sa fie agil, sanatos si atletic nu cocosat si cu cearcane la ochi.
Muzica. Capacitatea de a canta la un instrument ajuta dezvoltarea altor aptitudini cognitive si verbale.
Citit. Sper sa reusesc sa-i insuflu pasiunea pentru citit pe care am avut-o eu. In copilarie citeam pe rupte pentru ca imi placea si pentru ca nu aveam alt mod mai interesant de a-mi petrece serile. Deasemenea, una sau doua limbi straine invatate la o varsta frageda sunt foarte utile mai tarziu.
Normal ca o sa mai si joace dat totul o sa fie dupa un program bine stabilit. Probabil ca respectivul calculator o sa aiba unele probleme tehnice care sa faca experienta jocului mai putin placuta
Problema principala in aplicarea une astfel de strategii este disponibiltatea parintelui de a se ocupa activ de educatia copilului. De multe ori acesta nu are timpul si nici resursele necesare pentru asta. Este mai usor pentru el sa-l “uite” la teveu sau la pc.
uahaha… mama ce parinte naspa o sa fii… d ’ ala care isi terorizeaza copilul sa faca ce nu a reusit el sa faca… mama ce radeam de copii astia cand eram mic. maica mea ma lasa sa fac ce vreau… chiar sa im fac rost singur de mancare cand ea nu mai avea ce sa imi dea sau :(?... nici nu stiu…
Sustin ideea lui _noesis_ . Sunt intru totul de acord cu ce spune. Radu, faptul ca , in calitate de potential parinte, iti doresti sa iti cresti copilul intr-o maniera buna, ajutandu-l sa isi construiasca o baza si sa se dezvolte intelectual, fizic si emotional armonios, nu mi se pare ca esti un parinte, ca sa te citez, “naspa”. Muzica este foarte benefica omului. Ii dezvolta intr-adevar aptitudini cognitiv-verbale si il ajuta sa se manifeste si in alt mod. Sportul este mai mult decat benefic iar. carui copil nu ii place sa alege, sa se zbenguie, sa faca tumbe, orice, pana se simte epuizat, mai ales in perioada formarii fizice? Astfel copilul va ajunge spre maturitate sa aiba un corp sanatos, bine proportionat, agil. Poate astfel vom ajunge usor usor sa vedem pe strada femei si fete ce au si niscaiva muschi la picioare si la maini si o silueta de invidiat, nu niste anorexice teribiliste pline de celulita din cauza sedentarismului excesiv care nu au pic de gust in materie de haine si abia scot o fraza (este un exemplu ce arata lipsa unui sistem de valori, sistem ce se consturieste inca de mic, prin invatare continua si autodezvoltare). Nu a zis nimeni sa interzici copilului sa se joace, sa se uite la TV. Nu o sa il izolezi social in nici un fel. Cat e mic, ii stabilesti un program (nu asa am crescut toti?) si te ocupi activ de copil astfel incat sa nu stea niciodata degeaba. Mintea si corpul trebuie sa ii lucreze tot timpul. Si, cel mai important, sa stii sa il faci sa fie fericit si sa rada tot timpul, sa fie optimist, sa ii construiesti acea incredere in sine. Ulterior, pe masura ce creste, ii dai din ce in ce mai multa libertate pana vine acel moment in viata cand paraseste “cuibul” si este un om matur, total pregatit si pe cont propriu, in continua dezvoltare. Ca parinte, ii arati tot ce exista, ii dai sa guste din toate, il lasi sa exploreze, sa invete, ii faci o cultura generala si il inveti sa si-o intretina si sa si-o dezvolte singur, dupa care il lasi pe drumul lui, indiferent care ar fi acela. Nu are cum sa fie un drum rau atat timp cat el are un sistem de valori, tu ocupandu-te de el de la varste fragede.
Si eu, ca toti cred, am si citit pe rupte, am si invatat, m-am si jucat de nu mai aveam aer, am facut si sport, am calatorit, m-am uitat la tone de filme si porcarii la TV, am baut, am fumat, am ras… toate cele aferente etapelor prin care trecem. Nu cred ca prin a te ocupa de copil il pui sa faca tot ceea ce nu ai putut tu. In cazurile acelea, altfel se manifesta problema, crede-ma.
[...] cati din parintii de 34 de ani sa zic stiu ce se joaca in acest moment copiii lor?
ca daca ii intrebi de doom sau quake se uita ca la filme straine ... [...]
Ete, ieu. Detin venerabila varsta de 34 de ani (si ceva, da’ nu mai conteaza) si stiu ce-i ala Doom, Quake, Unreal, Serious Sam (apropo, bestial joc!), F.E.A.R. si mai stiu eu cate altele. A fost o perioada cand stateam la un vecin care avea calculator si ne jucam pana ni se inchideau ochii. Zile in sir. Nu zic ca nu mi-a placut. Nu regret ca m-am jucat atata, sau ca am pierdut timpul facand ceva ce majoritatea blameaza. Problema este ca noi, astia mai “batranii” am dat nasu’ cu computadoru’ cand eram deja puberi sau chiar maturi. Cand puteam sa deducem macar reversul medaliei, da’ ne-a durut in… partile moi (cel putin pe mine m-a). Pentru copiii nostri trebuie sa luam NOI deciziile. Nu putem lasa la latitudinea lor raspunsul la intrebarea “cum e mai bine sa-mi petrec timpul?” sau “Ce-ar trebui sa fac daca ma plictisesc?”.
Am mai mult de 34 de ani. (din pacate) Am doi copii, 10 si 6 ani. Cind ii vedeam cum trec de pe pc pe mac si invers ma lua pe mine ameteala. Am controlat mereu la ce jocuri au acces. Asta a dus la scaderea interesului. (evident daca jucau aceleasi chestii… greseala mea) Apoi au descoperit desenele animate, cu violenta, cuvinte urate, care se reflectau si in limbajul lor… Le-am scos cartoon network’ul si fox kids si le-am lasat doar minimax. Nu a fost de ajuns. Mi-am aruncat televizorul - ca sa le arat ca exista viata si in afara televizorului - si l-am lasat doar pe al lor. Nu vorbesc urat in prezenta lor (...decat la volan…), incerc sa ma controlez cit de mult pot.
Rezultatul? Am doi copii cuminti insa nepregatiti violentei celorlalti colegi de scoala/gradinita
Ma doare inima sa ii invat sa spuna “iti dau un cap in gura de-ti inghiti toti dintii” ... sau mai stiu eu ce
Cum e bine? Unde este optimul?
Incerc sa nu le las timp liber deloc. I-am angajat in activitati extrascolare gen: pian, karate, mate de performanta, engleza.
Hai ca m-am intins prea mult si sunt off topic
Parerea mea e ca violenta din jocuri se rasfrange si in viata reala. (bine, nu in sensul ca ia pusca si da headshots) dar acolo sus, in mintea copilului, ceva este afectat. Pe de alta parte si lipsa dauneaza. Trebuie ca noi, parintii, sa gasim calea cea mai buna.
Ce m-am deprimat…Ma simt batran…
Scuze paranteza. Am citit recent un studiu care arata ca si chirurgii care se joaca sau sa jucat mult in copilarie la calculator/consola utilizand joystick/gamepad au in momentul de fata o dexteritate mult mai buna in mainii si in aceasii timp rezultate mai bune, asa ca cu cat mai multe jocurii….
Şi cu siguranţă nu jucând jocuri violente, altfel fenomenul Ciomu ar avea o explicaţie logică. Cei care au făcut acest studiu, cu siguranţă glumeau, sau au pierdut din vedere cu totul alte elemente definitorii cazului.
Am recit acest topic ...după doi ani şi ceva de la ultimele mesaje. Sunt curios cum au evoluat lucrurile de atunci. Ce ziceţi, poate sunt şi alte interesaţi….
Unii aveaţi copii mici atunci, cum au evoluat ? Dar percepţia voastră?
Nu mi-am schimbat deloc parerea. Intre timp sorela a facut 12 ani si isi petrece mare parte din timp gradinarind pe facebook. O mai scot eu din cand in cand din casa la un tenis, mai iese si ea cu bicicleta, dar in rest jocuri, teme si tv.
