Iar pentru cei care au timp la dispoziție pentru genul de dezbateri fără sfârșit și fără concluzii, poate le trezește vreun interes discuția de aici, care de fapt a cam deviat de la revocare vs. renunțare la renunțare vs. anulare.
Iar pentru cei care au timp la dispoziție pentru genul de dezbateri fără sfârșit și fără concluzii, poate le trezește vreun interes discuția de aici, care de fapt a cam deviat de la revocare vs. renunțare la renunțare vs. anulare.
Cristi
Nu-i rea inițiativa, problema a fost, este și va fi una singură: unificarea terminologică. Acolo se critică „lingviștii de la MS”. Ei, pe naiba, nu cred că e vreun lingvist acolo și, chiar dacă ar fi, nu de linngviști e vorba aici, ci de coerența acțiunii.
În afară de unificarea terminologică mai este și problema adresării. Traducerile softurilor „serioase” folosesc adresarea impersonală pentru comenzi către calculator, fapt ce determină formulări stupide de genul „Găsire în această pagină”, sau „Salvare persoane de contact mesaje instant”, sau „Se răspunde expeditorului” de parcă stau și mă uit ca bou’ la calculator cum „se” răspunde de undeva, în timp ce softurile traduse de libertini folosesc în general abordarea descrisă la http://www.i18n.ro/Ghidul_traducatorului_de_software. E greu de spus cine are dreptate, înclin să cred că dreptatea e de partea celor care și utilizează ce traduc sau traduc pe baza utilizării, adică libertinii.
Părerea mea: cel care va impune, oricum, un standard terminologic va cîştiga partida. Orice cale cam alege, rămîne cealaltă care are, şi ea, marile sau micile ei avantaje. Lumea vrea o normă care să devină o a doua natură. De exemplu: eu scriu cu î şi nu cu â. Nu numai că e mai corectă decît decizia Academiei, dar e mai simplă, mai rapidă, mai unitară şi mai bună pe calculator. Eu cred că, într-o zi, ne vom întoarce la o limbă română simplă şi uşor de mînuit.
Iată două căi.
Deocamdată, Academia a cîştigat, iar oamenilor care învaţă după normele ei li se pare firească, nici capul nu-i doare. Numai să avem, naibii, o normă!
În afară de unificarea terminologică mai este și problema adresării. Traducerile softurilor „serioase” folosesc adresarea impersonală pentru comenzi către calculator, fapt ce determină formulări stupide de genul „Găsire în această pagină”, sau „Salvare persoane de contact mesaje instant”, sau „Se răspunde expeditorului” de parcă stau și mă uit ca bou’ la calculator cum „se” răspunde de undeva, în timp ce softurile traduse de libertini folosesc în general abordarea descrisă la http://www.i18n.ro/Ghidul_traducatorului_de_software. E greu de spus cine are dreptate, înclin să cred că dreptatea e de partea celor care și utilizează ce traduc sau traduc pe baza utilizării, adică libertinii.
Cristi
La întrebarea asta am răspuns de mult: imperativ, pers. a II-a, singular
go to page = du‑te la pagina
cancel - renunță, renunț (am folosit o vreme „renunț”,dar parcă e mai bine la imperativ)
print - imprimp (printer = imprimantă, deci print - imprimă)
etc.
Formulele impersonale se datorează unor oameni care nu știu vorbi, prea tehnicieni, să nu zic „prea ingineri” că vă jignesc! (Era vorba aia din anii ’80, „prostule, tîmpitule, inginerule”). Sper că știți de glumă...
„Găsire în această pagină” se paote transforma în ceva mai omenesc, de ex. „găsește în pagină/în această pagină” etc.
Dar tot unificare terminologică/stilistică este. Dacă la propunerea mea sar cinci și zic „taci,.mă, din gură, nu vezi că 75 % zic ca noi”, ce să mai zic? Tac, evident.
Părerea mea: cel care va impune, oricum, un standard terminologic va cîştiga partida.
[...]
Deocamdată, Academia a cîştigat, iar oamenilor care învaţă după normele ei li se pare firească, nici capul nu-i doare. Numai să avem, naibii, o normă!
1. „cel care va impune, oricum, un standard terminologic va cîştiga partida”. De acord, dar cum îl impune? Prin norme? Hm, păi
2. „Deocamdată, Academia a cîştigat, iar oamenilor care învaţă după normele ei li se pare firească, nici capul nu-i doare. Numai să avem, naibii, o normă!”
Tocmai, nu a cîștigat, nu a putut impune norma, deoarece nu are autoritate, nu are coerență, nu are ștaif. Păi dacă cel mai înalt for științific nu are nici autoritate, nici ștaif, atunci cine are? Asta e problema, cine are?
Ba da, Cattus, a cîştigat, pentru că oamenii învaţă la şcoală să pronunţe “sunt“, deşi aşa ceva nu există în limba română. Iată că, după 18 ani, aşa pronunţă toţi. N-o fi cîştigat, că eu mai pot scrie în cîteva reviste sau în cărţi, dar deja cei mai mulţi nici nu se mai singhisesc, iar publicaţiile îmi cer articole după noua “normă“. Acum 150 de ani, cînd Heliade a vrut să facă din română italiană, nu s-a putut. Acum, uite că se poate!
Ba da, Cattus, a cîştigat, pentru că oamenii învaţă la şcoală să pronunţe “sunt“, deşi aşa ceva nu există în limba română. Iată că, după 18 ani, aşa pronunţă toţi. N-o fi cîştigat, că eu mai pot scrie în cîteva reviste sau în cărţi, dar deja cei mai mulţi nici nu se mai singhisesc, iar publicaţiile îmi cer articole după noua “normă“. Acum 150 de ani, cînd Heliade a vrut să facă din română italiană, nu s-a putut. Acum, uite că se poate!
Hm, e de discutat, din păcate nu a reușit să impună o normă, dovadă faptul că nu e nicio normă... Dar om mai vorbi despre asta, la o cafea, la o bere…
Standardul terminologic îl impune târgul, nu academia. Academia a impus câteva norme de scriere, nu de vorbire și a consemnat diverse neologisme în DOOM. Mi-e greu să cred că cineva va hotărâ că Cancel să fie bătut în cuie ca Revocă, mai ales că este și greșit ca sens așa cum am arătat blogul ăla. În anul 20xx un glosar de terminologie are șanse mici să impună limbajul vorbit. Asta se putea întâmpla pe vremea magnetofoanelor, dar nu azi pe vremea mp3playerelor. Încercarea de a impune termeni artificiali [în traducerile interfețelor] va avea un singur câștigător: limba engleză.
Iar imprimanta tipărește sau poate printează, că a printa tot există acuma și în DOOM, prin zona asta a țării se folosește aproape exclusiv în vorbirea reală și deja există prin meniurile unor pagini pe internet (ex.: Gmail). Cum am mai spus odată, cu stiloul scriu, nu stilouez. Chiar și creionul scrie, creionarea este ceva mai degrabă figurativ.
Standardul terminologic îl impune târgul, nu academia. Academia a impus câteva norme de scriere, nu de vorbire și a consemnat diverse neologisme în DOOM. Mi-e greu să cred că cineva va hotărâ că Cancel să fie bătut în cuie ca Revocă, mai ales că este și greșit ca sens așa cum am arătat blogul ăla. În anul 20xx un glosar de terminologie are șanse mici să impună limbajul vorbit. Asta se putea întâmpla pe vremea magnetofoanelor, dar nu azi pe vremea mp3playerelor. Încercarea de a impune termeni artificiali [în traducerile interfețelor] va avea un singur câștigător: limba engleză.
Iar imprimanta tipărește sau poate printează, că a printa tot există acuma și în DOOM, prin zona asta a țării se folosește aproape exclusiv în vorbirea reală și deja există prin meniurile unor pagini pe internet (ex.: Gmail). Cum am mai spus odată, cu stiloul scriu, nu stilouez. Chiar și creionul scrie, creionarea este ceva mai degrabă figurativ.
Cristi
„Revocă” pt Print sigur nu va prinde. Că se poate și „printează” pt Print, da, cred (hard, maus, pi-a etc. etc., sînt foarte greu de tradus astea, mi-a luat o seară întreagă), bine că nu a propus nimeni „printește”, că se poate și așa.
Părerea mea: cel care va impune, oricum, un standard terminologic va cîştiga partida. Orice cale cam alege, rămîne cealaltă care are, şi ea, marile sau micile ei avantaje. Lumea vrea o normă care să devină o a doua natură. De exemplu: eu scriu cu î şi nu cu â. Nu numai că e mai corectă decît decizia Academiei, dar e mai simplă, mai rapidă, mai unitară şi mai bună pe calculator. Eu cred că, într-o zi, ne vom întoarce la o limbă română simplă şi uşor de mînuit.
Iată două căi.
Deocamdată, Academia a cîştigat, iar oamenilor care învaţă după normele ei li se pare firească, nici capul nu-i doare. Numai să avem, naibii, o normă!
Pînă una-alta, noi filosofăm, iar alții fac. Ia uite!
sau poate printează, că a printa tot există acuma și în DOOM, prin zona asta a țării se folosește aproape exclusiv în vorbirea reală și deja există prin meniurile unor pagini pe internet (ex.: Gmail). Cum am mai spus odată, cu stiloul scriu, nu stilouez. Chiar și creionul scrie, creionarea este ceva mai degrabă figurativ.