Fraților, eu vorbesc aici despre un echivalent pt smiley(s), nu pt emoticons.
În prezent smileys sau emoticons se referă cam la aceeași chestie. Aici pe forum, sau pe orice software de IM, când scriem un emoticon acesta este înlocuit automat de un smiley echivalent (dacă acesta există în softul cu pricina). Producătorii de soft folosesc ambele cuvinte pentru aceeași chestie.
Ah, ah… o fi același lucru, termenul nu e același. Originalul. De vreme ce engleza simte nevoia de smiley și de emoticon, iar româna poate, de ce să nu aibă și ea doi termeni? De asta e vorba, cum zic la smiley, nu cum zic la emoticon.
Da, dar trebuie sa te gandesti care e aplicatia practica pe forum. Niciuna. Aici sunt folosite ca imagini din care sa selectezi sau prin convertire de la text.
P.S. Nu considera ca cei care au facut Expression Engine sunt filologi. Au scris si ei ce stiau.
Cuvântul “Iconă” provine din grecescul εικóνα, ikóna (“imagine”, “figură”, în contradicţie cu εíδωλο, ídolo - imagine înşelătoare, de vis)
Icoana este o imagine plastică, artistică sau artizanală a unor ipostaze sau acţiuni ale divinităţii, fiind considerată sacră.
Lăsând la o pate emoțiile celui din imagine, încercând mai mult să aducă în cadru prezența, existența, statutul celui pictat.
Pentru cei mai mulți “Icona” este corelată cu “Imaginea” (figura, poate chiar numai fața) uni sfânt din Biblie. De cele mai multe ori a lui Iisus.
La vremea când iconele a fost nevoite să apară cei mai mulți oameni erau anlfabeți. Astfel că ele nu au apărut pentru a scote în evidență emoțiile sau sentimentele unora, ci pentru a culturaliza popolația care nu știa să citească, transmițând mesaje despre mai știu eu care fapt din lumea de pe atunci.
Doar prin acest mod mesajul fiind mult mai repede și ușor de înțeles se putea răspândi la masele de analfabeți.
Emoțiile sunt procese afective simple, cu un caracter situativ, desfăşurându-se numai în prezenţa situaţiei care le-a provocat.
Expresiile, stările emoţionale sunt nu mai mult decât niște modificări ale mușchiilor feţei.
Aşadar, emoţiile sunt stări afective cu caracter situaţional. Ele pot fi declanşate de o împrejurare reală sau de una imaginară.
Intensitatea trăirilor emoţionale este foarte variată, depinde de gradul de înţelegere a situaţiei.
Dar chiar avem nevoie de astfel de imagini?
Poate că da, utilitatea lor în ziua e azi este pentru a grăbi comunicarea, dorința de viteză, omul modern grăbit. Deci, din acest punct de vedere, DA. Cu atât mai mult cu cât nu prea ține cont de limba de comunicare utilizată.
Poate știți că descoperitorul acestor imagini a fost bine cunoscutul “Leonardo da Vinci”. Care a pus accentul pe extreme, TRIST / VESEL
Vreau să vă spun că prin astfel de imagini nu doar emoții se transmit, ci și sentimente, dispoziţii, pasiuni și chiar afecte (izbucniri puternice) uneori.
Dați o privire mai atentă. Cred că a fi interesant să traduceți codul fiecărei imagini. Oare ce ar ieși?
... oi fi eu dac, dar voi sunteti radicali, ca sa nu zic termenul ala…
acuma, majoritatea userilor de computer au telefon mobil, plus un alt device, un tv cu teletext, o telecomanda oarecare, un minim de cunostinte lingvistice etc…
daca exista un termen/o denumire care s-a cristalizat, facem acuma ce? o revolutie?
dar de ce nu zicem la mouse/maus: dispozitiv-periferic-de-tinut-in-mina-si-apsat-pe-clapiță-ca-sa-te-ajute-in-controlarea-operatiunilor-desfasurate-pe-un-calculator-personal?
nu am avut ocazia sa intilnesc un singur user care sa fie incintat MS in limba romina, spre exemplu…
citi dintre voi au firefox localizat in romina?
cum ar suna ‘brinza rece’ (cool cheese)
dar vomă (sick)
dar fleașcă (down)
acuma, poate sunt io, filozof, la ora asta
pina la urma, termenul intrat in circulatie se va impune singur
de aia fiecare trage copii la xerox, si doar foarte putini fac fotocopii la un copiator
Problema, draga Eugene, nu este daca ne folosesc sau nu, ci ca trebuie numite. Smaili sau emoticon au intrat deja in romana. Ca si chaise longue (şezlong) ţug (der zug) a gîndi (gondi) etc. Deci spunem cum se spune în lume, că ajungem iar la nasuflete sau gîtlegău!
Aceeaşi problemă şi în Franţa, iar francezii îşi dau pumni în cap (pe ascuns) că nu-i înţelege nimeni!
Problema, draga Eugene, nu este daca ne folosesc sau nu, ci ca trebuie numite. Smaili sau emoticon au intrat deja in romana. Ca si chaise longue (şezlong) ţug (der zug) a gîndi (gondi) etc. Deci spunem cum se spune în lume, că ajungem iar la nasuflete sau gîtlegău!
Aceeaşi problemă şi în Franţa, iar francezii îşi dau pumni în cap (pe ascuns) că nu-i înţelege nimeni!
Eu cred, iarule, că a gîndi e la ei de la noi, nu invers! Măcar pt că godoti, godyti zic și lituanienii, care nu l-au luat sigur din maghiară. Ia aruncă-ți un ochiu pe dicționarul etimologic maghiar coordonat de Lajos Tamás, să vezi mata cum dau din colț în colț și nu știu de unde vine. Că doar nu vor zice că vine din română, că nu dă bine.
daca e pe mishtouri:
“Făţăuri”
pe urma
cu o sa spui
“Trimite-i un zambaret care zambeste” ?
sau
“Trimite-i un zambaret cu <<sunt trist>> ” ?
Nu e pe miștouri, deși tema e glumeață, deci nu putem fi triști cînd discutăm despre zîmbăreți/mutrițe/moace. Sigur, o să zici că zîmbăreț trist e aiurea; de acord, dar sad smiley sună altfel?
În afară, deci, de o posibilă traducere exactă (unde zîmbăreț ar echivala aproape perfect pe smiley), mai sînt echivalări nu foarte exacte din p.d.v. al limbii, dar mai aproape de spiritul originalului. Eu am zis mutră (mutriță, mutrișoară), alții au sugerat moace (în Ardeal ar fi uzual, zic ei) etc.
Mulți din acești termeni din originalul englezesc, pe care noi ne chinuim să-i echivalăm, sînt fie foarte vechi, chiar arhaici uneori, fie glumeți. Smiley e un asemenea exemplu, ca atare și echivalarea ar trebui să fie la fel. „Miștoul” de care vorbești se referă, așadar, la spiritul discuției, glumeață, că doar n-o să purtăm țoale negre cînd vorbim despre smiley?
dar sa nu uitam ca sunt multi oameni care nu au in vocabular placerea de a folosi astfel de termeni…
sunt diplomati, sunt artisti, sunt snobi sau pur si simplu directori de companii…
dar sa nu uitam ca sunt multi oameni care nu au in vocabular placerea de a folosi astfel de termeni…
sunt diplomati, sunt artisti, sunt snobi sau pur si simplu directori de companii…
Îi obligă cineva să le folosească? Crezi că dacă eviți tema discuției scăpăm de snobi și de oameni cu morcovul în c…?
Nu e greșit nimic, nu de greșeli e vorba aici, ci de cum s-ar putea echivala smiley.
Ok!
Și mă rog de când s-a ajuns la echivalarea unor cuvinte din engleză în română, nu mai ne ajunge traducerea?
Să zicem că nu.
Îmi aduc aminte că același lucru l-am făcut și eu când huk mi-a dat să ‘“traduc”.
Eu ajungând la concluzia că a traduce nu e mai bine decât a echivala, iar huk ști ce mi-a spus , nu? “Că nu e de ajuns doar…”
Acum mă întreb: Traducem sau echivalăm?
Dacă traducem, păstram sensul din limba engleză și cât se poate, termnul din română să fie o traducere corectă a celui din engleză.
Dacă echivalăm, păi sriem ce ne taie capul.
Așa că, decideți.
traducere : Smiley= Zâmbăreț ?
echivalare : Smiley= Fețe 2D ?
Ideea este că ” Imagini expresive” este cel mai bine tradus și în același timp cel mai bine echivalat.
Am ajuns la această concluzie după mica analiză pe care am redat-o mai sus.
Că doar o traducere-echivalare dorim să facem, nu numai una sau alta.
Iar cum așa ceva se face după căteva analize a termenului respectiv, am dedus că mai bine de atât limba română nu poate să exprime.
Deci, echivalați voi cum credeți și vreți.
Dacă vreți să cuprindeți toate aceste stări emoționale în fomat 2D, un lucru e sigur, “IMAGINI EXPRESIVE” este cel mai bine tradus și echivalat.
/ VESEL 
