Enunța(re) înseamnă, dpm (și a dicționarelor, în care nu e însă musai să avem la fel de multă încredere ca în simțul filologic ), a formula, a exprima, a expune idei sau teorii.

Nu am nici o îndoială că traducătorii au aruncat o privire în dicționare (sau NU?!).

Cum se explică totuși o asemenea traducere evident (lingvistic) eronată? Văd trei posibilități: ori nu cunoaște funcția cu pricina, ori nu are exercițiul proprietății de limbaj, ori a avut un motiv tehnic care justfică licența lexicală.

Traducerea corectă mi se pare a fi din zona lui a rosti: rostire, pronunțare (cu glas/voce tare).

Corect.
Vorbire, Pronunţie, Cu voce tare etc.

Cu voce tare

mi se pare ușor eliptic dar foarte bine. Dacă e acceptabil – e un principiu care ar putea fi aplicat deseori.

Cu voce taremi se pare pana acum cea mai buna varianta.

Speech=Vorbire
Să nu uităm submeniurile Speech, Începe vorbirea, Termină vorbirea
Cu voce tare nu mi se pare indicat. Pentru că vocea electronică nu citește nici în gînd nici în șoaptă în restul timpului.

Da, sigur. Pe de altă parte, cu voce tare este și expresia opusă lui în minte (nu numai la în șoaptă sau cu voce de stentor, de pildă).

Vorbire este un concept abstract, acțiunea/facultatea/procesul de a vorbi. De pildă, din acest motiv expresia pe care o folosesc unii jurnaliști de vreo 10-15 ani încoace, a face vorbire (despre) e comică.

Rostire, Pronunțare (spre deos. de pronunție care e termenul din fonetică).

Mai adaug la variantele voastre „discurs” și „rostire” (Pornire discurs/Terminare discurs). Ar mai fi dicțiune - asta e mai mult arta de a pronunța. Se poate folosi și „voce tare” (fără prepoziția „cu”) sau pur și simplu „voce”.

P.S. mai sus corect ar fi „Pornire discurs”/„Oprire discurs” (nu „terminare discurs”)

Discurs nu e bun – discursul e un text, o cuvîntare, nu actul de a vorbi sau de a cuvînta ci textul vorbit însuși.

Da, dar și în engleză e “speach” (substantiv) nu “speak” verb. De aia mă gândeam că s-ar potrivi discurs.

Nu. În engleză este speech (discurs sau conceptul – nu actul – de vorbire).
Speak este a vorbi, a glăsui (speak up! vorbește mai tare! spune–ți părerea!))

În sensul acesta, speech se traduce prin vorbire – e o simplă omonimie în engleză, ca să zic așa, fără echivalent în RO.