Sigur că e ok, ești liber și să zici bleu în loc de cărămiziu dacă ți se pare nostim, problema nu e nici măcar dacă ne înțelegem (buștean) ci că, în fluxul (tehnic) al lecturii/utilizării e agasant să bat capu’ grupului-țintă cu hiperbole, metafore și glumițe de inițiați în loc să îi spun care-i treaba și pe ce să apese (naibii o – singură! – dată; cunoști problematica, îmi închipui).
Dacă sîntem de acord că eufonia șchioapătă, hai să cădem de acord pînă la urmă și asupra unui termen și eufonic și suficient de corect. La Apple, tocmai, dpm, contează și eleganța – nu doar precizia (că altfel am putea să găsim niște termeni hiper-meta-tehnici, eventual în greaca veche, pe care să-i înteleagă și aprecieze doar cîțiva ingineri-doctori cu înclinații anatomolingvistce. Îmi spune degetul meu mic că și cu asta sîntem (în pincipiu) de acord. Eu cred că merită să ne batem capul să găsim soluții deștepte și cît mai sută-la-sută… Apple are, de altfel, și o „dogmă” internă pe undeva (îmi atrage atenția un admin – o să mă pun la punct).
încă o dată: nu consider fundal sau orice alt cuvînt vulgar în sine! Ba chiar mi se pare o ipocrizie (ca să citez a nu știu cîta oară faimusul excurs al lui Graur din anii ‘70) să ne ascundem după eufemisme. Eu susțin teza că nici cuvintele foarte precise de care unii se feresc ca dracu’ de tămîie și alții, artistic și expresiv nevoie-mare, se lipesc ca musca de [cenzurat] //ia uite, tentativa mea glossolalică a fost substituită! Pudibonderie pe pilot automat! Vai, să fiu prins ca Swejk cu vorba-n gură! Nu cred în vigilența autoritară, dar se pare că niște rateuri cu bunul simți individual i-a enervat pe admini…//, nu sînt per se vulgare – vulgar poate fi felul în care sînt folosite. Dar asta e o discuție off-off-topic, of… Dacă nu cumva absolutizarea e (în orice împrejurare) ea însăși vulgară pînă la obsesiv-obscenă… o dispută lungă…
În fine: ghilimele nu se poate spune că sînt nici frumoase nici urîte sau altminteri (ca atare, în sine, în acest context unde relevant e nu designul/tipografia și criteriul estetic, ci funcția gramaticală și lipsa de ambiguitate a semnului aferent). Fiecare limbă are legile ei, stabilite de o tradiție tipografică îndelungă, pornită de la cine știe ce cărturar harismatic sau regișor local cu ambiții culturale din sec. XVI. De pildă, în DE ai 99jos-66sus, în EN ai 66sus-99sus (sau invers, am uitat), în franceză ai «» (left/right double angle, cf. Unicode) etc. Și nicăieri, firește, nu ai semnul de țol (”) pt ghilimele.
Îmi aduc aminte că nici mie nu-mi plăceau diacriticele cu virgulă (sedila mi se pare tipografic mai elegantă și este obiectiv grafic mai elaborată) dar Academia și tradiția tipografică din România au stabilit așa (lucru pe care l-am aflat și eu destul de tîrziu). În ce privește î din â (ca să continui firul logic), nu pot să scriu așa, dar dacă redacția îmi cere, mă supun și substitui – ca să scutesc corectura de o bătaie de cap. Și poți să-ți închipui că nu fac asta fiindcă sînt o fire docilă, ci fiindcă doresc să comunic fiabil, cît se poate de legibil și de precis. Îmi păstrez particularitățile de stil, recte (pardon) fițele manieriste și tentația de-a îmi defini personalitatea prin bizarerii și excentricitate (în sensul foarte propriu de off-middle-of-the-road) pentru contexte și împrejurări unde chiar contează și se lasă puse în valoare – altfel orice efort de stil personal e orzul pe gîște și efortul de a te opune cu dinții strînși la mizilicuri e prea mare. De aceea (ca să rezum) folosesc punctuația și ortografia corecte (cît de corecte pot, pentru pedanteriile și particularitățile fiecărei redacții răspunde corectura), de aceea încerc să folosesc termeni proprii – pentru ca atunci cînd folosesc hiperbola și eufemismul să se înțeleagă imediat că e o figură, nu să se întrebe cineva dacă o iau razna, vorbesc serios sau doar glumesc obscur.
În ce privește ineptitudinea Academiei tind să fiu de acord, chiar dacă nu mi-e clar ce-ar trebui să facă în loc de ceea ce fac. Și nici în ce privește dicționarele nu sînt foarte obedient, la cîte aiureli am văzut. Dar totuși, ca reper și ca sprijin în experiența proprie nu le-aș elimina cu totul din dispozitiv
Dar totuși o să încep o campanie intitulată: fraților, folosiți dicționarele și puneți punctuația corectă!
Sînt ab-so-lut convins că asta va reprezenta o revoluție majoră în presa și în designul grafic din România. Cum a reprezentat și pt mulți dintre noi personal…
PS:
1: Așa, ca să ne distrăm cu natura umană vezi discuția de aici d. ghilimele
2: Și alte discuții au mai avut deja loc…
3: … inclusiv aia d. estetica diacriticelor
