Așa e, fraților. Am exagerat. Scuze. Ce atâta discuție pentru nimic?
Totu-i cum e și așa și trebuie să rămână. Cui nu-i convine să închidă calculatorul. Dacă vă mănâncă și vi se pare forțat, atunci mai bine nu puneți mâna pe un Mac în română.
Dar dacă se dorește neapărat o diferențiere (…) sunt trei variante: un barbarism, o prescurtare jmekeră sau termeni improprii, omologați de-a lungul vremii de redactori de dicționare și alte texte publice semidocți, aferați sau altcumva defecți. Nu vă convine, scrieți aacasă – îmi permit eu să adaug.
Nu vreau să fac impresie proastă, dar în ce privește exprimarea precisă și elegantă, că și de asta vă legați, sau vocabularele de specialitate (atît cel lingcitiv/lexicografic cît și cele ale meseriilor noastre – design, poligrafie, jurnalism, traducere tehnică și lterară ș.a.m.d. – de literatură nu mai zic – ajunge să deschideți toate dicționarele de doi lei tipărite in ultimii dooăș’ dă ani ca să aflați, fraților, de-acolo, că nu e mare brînză dacă, în loc să vorbiți corect vreuna din cele cîteva limbi pe care le mai știți, operați într-un, adică, ăăăăă: implementați un sistem quasilingvistic de tip pidgin (chiar și mai simplificat). Că e nevoie decît de f’o sută de ani să să nască o creolă… Pînă atunci, lucrăm ca-n port – principalu’ să ne-nțelegem, că ce mama naibii e așa complicat de comunicat: „apasă asta”, ”mută aia de colo, colea”, „alege aia” și „vezi să nu numeri greșit” că nu-s mai mult de trei – și pa. Ce contează dacă ne place sau nu?! În port ca-n port, că nu-i pension. Hai noapte bună, băieți.
Dar totuși mă gândesc că poate am citit eu ceva aiurea mai sus...
Soluția să fie întotdeauna exclamația tautologică și etichetarea, apoi „în concluzie” alternativa „pragmatică”: ori nimic, or fix trei soluții, toate proaste?
Hm.