… monșer, bine că doar cu asta… rezon. Nu știu de ce precizezi că „fără supărare” – de ce–ți închipui că m-ar putea supăra bodogăneala lu’ Moș Virgulă? Mai ales că, de vreme ce te iei de virgulă și nu de fapte mai grave, înțeleg că(,) în rest(,) ești de acord… Deci (o fi sezonul…) tot un compliment mascat, nu?!
Și precis nu e prima mea greșeală de virgulă (sau: Și, precis [,/că], nu e… – cred că și aici merg ambele 3 variante – sau: cred că, și aici, merg… ). De altfel, dintotdeauna auzul/dicția îmi întră în conflict cu gramatica(,) la pusul virgulei(,) (cred că am mai vorbit)(,) și-apoi(,) deseori(,) ambele variante sunt corecte/acceptabile. Cînd a fost cazul de ieșit în lume(,) am avut noroc de redactori onești… Dar(,) aici(,) nu e chiar presă. Mă rog, nu mai insist că să nu zică unu’ că scriu prea mult (sau prea bine, n-am înțeles) și altu’ că dau în bară. Oricum, vezi bine, rigoarea e deseori selectivă… nu doar la voi… deh…
Dar asta îmi sugerează să adaug la observația mea despre presă un punct pe care l-am uitat: și anume redactarea care lasă toate prostiile să ajungă la public și să contribuie la „uzanță” – un cerc vicios rău.
Vorbeam de altfel despre terminologie, pentru o localizare disputele despre virgulă nu-s foarte relevante.
szhoul, mai încerc o dată, poate de data asta am noroc să primesc nota neted proastă. Nu înțeleg(,) ce sugerezi cu „aproape” bine(?/.) Era un test, o provocare, observația ta? Și ce anume îți desenai la orizontul așteptării și cu ce scop? Apoi: ce alternativă sugerezi cu „ori”? Și: de ce simți nevoia să-mi dai note, și la ce anume? În fine: da, țin și cursuri, e deformație, n-am reușit să scap. Ca atare – ca să închei: cred că dacă ai fi avut asemenea dascăli n-ai fi putut da o singură notă la mai multe materii; și nu ți-ar fi venit să-mi dai note; nici să maschezi atît de ambiguu un comentariu formal; nici să faci un comentariu formal ca nuca-n perete; și nici să te scuzi pentru el în mod ambivalent.
… fără supărare, vorba clasicului 
