Applecați de acasă: Astă-seară vizionăm în familie

Marți, Septembrie 01, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 26 august 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Am lăudat producţia internaţională open source VLC pînă, cred, v-aţi plictisit. În general, am tot lăudat comunitatea asta deschisă la minte cu asupra de măsură. Păi, ce nu poţi vedea cu el? Avi, divx, mvk, mp4, MOD, wmv, flv, filme online şi dvd-uri, indiferent dacă-s legale sau piratate. Şi cîte şi mai cîte… Şşşşt! Păi, ce, mai există dvd-uri piratate? O să mi se pună că OS X are, de la mama lui, QuickTime şi DVDPlayer.

Am scris mai demult că ultimul refuză să citească o anumită categorie de filme. Iar player-ul sistemului tuşeşte la cîteva fişiere. Există Perian, pe care n-am să încetez să vi-l recomand.

Dar acum vorbim despre altceva: playere generoase şi complete, dăruite de creatorii lor cu toate codec-urile posibile şi imposibile, care ştiu roti atît hora video, de să-i meargă fulgii, cît şi sîrba de control. Playere care să nu mă tragă de mînecă atunci cînd mai greşesc şi eu… Şi, mai ales, vreau ca, atunci cînd fac click dreapta pe un fişier exotic, sistemul să poată să-mi propună un soft bun la deschidere!

O să spuneţi din nou: „Mai binele e duşmanul binelui“. De ce să nu stăm în banca noastră? Parcă mi-aţi citit gîndurile. Numai că eu îi reproşez lui VLC două slăbiciuni majore. Prima ar fi redarea filmelor din containerul Matroska (mkv-urile). Sacadează. Des. Degeaba intru în preferinţe şi urc nivelul stocării în cache la înalt sau foarte înalt. Sacadează şi gata. Iar al doilea reproş vine de la mînuirea subtitlurilor. Dacă subtitrarea pentru un .avi e bună, nici în beşcă nu mă doare. Da, dar dacă e decalată, comenzile H şi J te pot scoate din minţi cu milisecundele lor. Aşa că m-am orientat către MPlayer Extended. Versiunea extinsă a învăţat multe: o interfaţă mai simplă, comenzile la discreţie, apariţia meniului URL (de altfel, e un prieten de nădejde al lui PbxTv). Partea care mă priveşte personal e redarea mkv-urilor. În setările soft-ului există nivelul de cache ce poate fi alocat. Pe o maşină modernă, el poate să şi lipsească. Dacă, însă, vorbim de pretenţiosul format în care se prezintă filmele HD (720 şi 1080 p), e musai să creştem cache-ul dincolo de limita a 16 MB. Partea mai puţin luminoasă a părţii luminoase e că te cam ia cu căscat, aşteptînd să încarce filmul. Dar partea însorită a părţii umbroase e că pe maşinile vechi, G4 sub 887 MHz sau G3, mai există o şansă să vedeţi filme. Orice filme, cu excepţia HD. Nu-i rău! Rău e că la subtitluri Mplayer e bîtă. Dar şi mai rău e că mănîncă procesor pe pîine. Of, eram gata să mă îndrăgostesc!

Nel mezzo del camin di nostra vita… Da’ ce-mi veni, nene, vorbesc italiana fără profesor? Nu, caut un player! Aşadar, am dat peste Movist de la Goagăl. Marea bucurie a fost dresarea perfectă a subtitlurilor. Apoi, deşi am căutat cu disperare o setare de cache, de optimizare, de pana mea, proiectarea filmelor HD a mers ca unsă. Adio dropsuri bune şi jeleuri, îngheţate şi rateuri! Ecce soft-ul! – era să strig şi am pus un DVD. Pauză de respiraţie şi inspiraţie. Movist nu ştie DVD! La sfîrşit, nu pot să spun decît că rămîne cum am stabilit. Mai binele e duşmanul binelui, iar cînd vreţi să vedeţi subtitrările cu diacritice, puneţi codul Central European, că va fi bine. Vizionare plăcută!

Macul şi barosul

Autor: huk