Applecați de acasă: Comori de înţelepciune populară

Marți, Iulie 14, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 1 Iulie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

E suficient să intri pe un forum IT şi să zici: „Bă, io-s pe Mac…“, că, imediat, din senin, din iarbă verde, din gaură de şarpe, se iscă nori grei de furtună. Pe scurt, s-a şi declanşat războiul Mac-PC. Dacă, la început, că mu-mu-mu, că bla-bla-bla, c-o fi, c-o păţi, politeţuri şi vorbe-n doi peri, de îndată ce începe să fiarbă păsatul în oameni, se spun vorbe grele şi se trece la mamă, organe şi strămoşi. Inevitabil, discuţia se încheie cu promisiuni de lichidare totală, prin spînzurare, ardere, tăiere, înjunghiere, răzuire, tocare, strivire, jupuire, otrăvire, înec sau rupere în bucăţi.

Stau şi mă-ntreb dacă nu cumva sîntem victimele unei corectitudini politice care ne-a afumat celulele nervoase, lăsînd din ele numai nervozitatea. Sau dacă nu cumva computerele activează aligatorul flămînd din cerebel, ăla uitat de evoluţia speciilor. Cum să nu cad pe gînduri cînd primesc mail-uri pline de reproş: da’ despre PC-uri de ce nu vorbesc?

Păi, dacă vă uitaţi la cele două pagini care mă înconjoară, ele sînt pline de conlocuitori. Nu-i de ajuns? Nu! Se pare că nu… Atunci, să vă spun o poveste. Era prin iarna lui ’91 cînd Ion Raţiu făcea recrutări de personal pentru ziarul lui, Cotidianul. Tot ce ştiam era că minerii îi făcuseră praf o tipografie ultramodernă şi nişte computere care îl costaseră zece mii de dolari bucata. La auzul sumei, m-au trecut năduşelile. Dumnezeule, ce de bănet! Puteai cumpăra opt case cu banii ăia. (Să facem calculul: 100 de lei dolarul, 120.000 de lei apartamentul, deci 1.200 de dolari căsuţa. Înmulţit cu opt, nouă mii şase sute. Hai că mai rămînea şi de-o bere! Dar asta-i altă poveste.) Am încercat şi eu marea cu degetul şi am fost selectat în echipă. Ei bine, ceea ce am văzut acolo, pe Plevnei, mi-a depăşit toate închipuirile. Păi, am văzut o cutiuţă plată de care era ataşat un ecran imeeeens (de vreo 19 inci), pe care un bărbos înarmat cu un mouse adăuga punctişoare negre unui glob pămîntesc turtit. Ei bine, ăla era un IIfx, cel mai scump computer personal din lume. Iar interfaţa… ah, parcă visez şi azi… M-au scăpat de sub supraveghere şi am tras hardul la coş. Ăla era sistemul 6.0.7 şi se ducea dracului totul. În sistemul 7, computerul buta şi cu sistemul în coş… Ehei, frumoase vremuri!

Ce vreau să spun e că nu mă pricep la PC-uri. Că mi s-a format mîna pe mouse-ul de Mac. Că, instinctiv, caut icoana hardului în partea dreaptă, sus, aşa cum e de mai bine de douăzeci de ani. Că deschid ferestre într-o veselie. Că trag fonturile în dosarul de fonturi şi sînt active în clipa următoare. Că arunc aplicaţiile la coş şi nu mă mai doare capul. Şi ştiu că orice bag în computer se va afişa tot în dreapta, pe desktop. Că, dacă înfig o imprimantă, o voi simţi la capătul celălalt al firului în cîteva secunde. Că, dacă intru într-o reţea, voi vedea toate deviaţiile. Că, dacă am de lucru contracronometru, voi termina în timp util. Şi că, dacă mă pui în faţa unei interfeţe de Windows, brusc îmi cresc două mîini stîngi.

Dar asta, spun eu la sfîrşit, nu înseamnă nimic. Aşa cum îmi zboară mie deştele pe Mac, tot aşa îi zboară altuia pe PC. E vreo problemă? Cum rezolv eu problemuţe, aşa îşi încheie celălalt ecuaţiile lui. Eu am învăţat o limbă (macintoşeza) în tinereţea mea. Şprehen zi Mac? Nu putem trăi de răul altuia? Trebuie să ne dăm cu cratiţele-n cap? Trebuie să ne cocoşim? Să ne umplem de ridicol, ca nişte părinţi monstruoşi, gata-gata să asasineze copiii vecinilor, pentru a proba frumuseţea nemaivăzută a odraslei lor?

De aia nu mă bag în ciorba altuia. Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Poartă-te cum ţi-e felul şi umblă cum ţi-e portul. Cu un rac, tot sărac. Cîinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea. Mai bine sărac şi cinstit… hm, asta nu. Mai bine bogat! Şi tînăr! Şi sănătos! Şi fericit, pînă la adînci bătrîneţi? Care bătrîneţi? Mac-ul meu, deşi are trei ani, e cel mai tare computer din lume… Etc., etc.

Macul şi barosul

Autor: huk