Applecați de acasă: Cu merele-n păr

Luni, Iunie 01, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 20 Mai 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Există un rînd explicativ pe forumul http://www.macuser.ro (şi pe care vi-l recomand să-l citiţi ori de cîte ori aveţi dureri de cap de citire sau goluri de memorie RAM), exact la subiectul Windows pe Mac. Scrie acolo aşa de frumos: Dacă trebuie, trebuie… Şi chiar trebuie să le spun, încă o dată, tuturor: computerul ideal e ăla care îţi dă satisfacţie şi nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie. Şi pentru că nouă ne place Mac-ul, hai să-i f… un Windows de să stea mîţa-n coadă.

Marea problemă Apple a fost exclusivismul. Era să-i fie fatal.
Foarte multă lume s-a ferit de Apple tocmai din cauza arhitecturii excentrice (procesoare 680xx sau PPC). Cînd ştii toată viaţa numai de Intel sau AMD, te ia cu fiori dacă auzi de Motorola sau IBM.

Asta nu i-a descurajat pe cei ce voiau, cu tot dinadinsul, să deschidă ferestre cu chenar albastru pe Mac. Mi-aduc aminte cu nostalgie cum a jucat fiul meu Bogdan, în 1993, primele quest-uri pe un emulator de 286, Soft PC. Eram mai strîmtorat, nu-mi permiteam calculator acasă. Şi nici nu-mi dădea inima ghes. Dar el – musai să joace Prehistoric 2. Era mai lent ca moartea, dar, chiar şi în reluare, personajele străluceau himeric pe ecranul de 14“. Pe vremea aia, lumea se uita la pisiuri ca în epoca lui Video Împărat. De îndată ce Apple a trecut la monstrul vitezei G3, a apărut Virtual PC, cu o codare mai bună şi cu optimizări superioare. Dar ca să înţelegeţi de ce toate soluţiile alea erau, totuşi, apă de ploaie pe bani, trebuie să vă explic cam cum funcţionau. Soft-ul lua datele de PC, apoi le transla în limbaj de Mac şi le trimitea la procesor. Jupînul le rumega şi le arunca, gata mestecate, înapoi, iar programul le mai traducea o dată în Windows. Orice ar fi făcut geniile liniilor de cod, totul se desfăşura în reluare. Am văzut tipi care şi-au plantat soluţia aşa: Windows 3.1 şi programe de contabilitate. Şi atît. Orice altă încercare era inimii durere.
Trecerea la arhitectura Intel a schimbat datele problemei. Noile procesoare (nu toate, dar toate de Mac) au o funcţie de virtualizare, prin care diverse sisteme de operare pot fi rulate pe aceeaşi maşină. Aici e secretul lui Polichinelle, aka Hackintosh.

De aceea, Parallels Desktop şi VMWare Fusion s-au lansat, aproape concomitent, ca două emulatoare de mediu PC. Ambele se bazează pe funcţia de care pomenirăm mai sus şi accesează nemijlocit chip-ul. Ambele permit instalarea mai multor versiuni ale inamicului în spatele liniilor de apărare. Windows Me, XP, Vista, DOS, Linux. Mai mult, ele pot fi rulate concomitent şi în paralel cu OS X. Pe scurt, ai o multimaşină. Şi fiecare în parte, dar amîndouă laolaltă promit viteze superioare celor obţinute de concurenţă. Ambele creează un disc virtual pe care installer-ul nepoftit îl va vedea ca fiind nativ. Funcţii spectaculoase precum Coherence (Parallels) sau Multiple Snapshots for Power Users (VMWare) iau ochii utilizatorului. Şi nu duci lipsă de drivere sau facilităţi care-ţi înlesnesc navigarea între sisteme. Singurele probleme ar fi cîte procesoare sînt văzute, cîtă memorie mănîncă ori cîtă memorie grafică suportă. Parallels luase ochii mulţimilor cu 256 MB VRAM, 64 de biţi şi controlul tuturor procesoarelor întîlnite în cale. Dar cum VMWare implementase (frumos cuvînt) DirectX 9 pentru Mac, chiar de a doua zi a revenit în forţă. Eu, care am foarte rar nevoie de Windows, am adoptat soluţia soft. Nu joc, dar mi s-a spus că aş putea încerca şi nu mi-ar părea rău. Cea mai tentantă, însă, e cea gratuită, de la Sun Microsystems, Virtual Box. Dacă vreţi să gustaţi din felia de tort cu BSOD, poftiţi numai la ospăţ!

Apple, însă, a furnizat o soluţie mult mai apropiată de sufletul gamerilor. Aici e secretul lui BootCamp, prezent în Tiger sau Leopard, soluţia multiplatformă de elecţie. Dar, despre asta, poate data viitoare.

Macul şi barosul

Autor: huk