Applecați de acasă: Pisica neagră lipseşte noaptea de acasă

Marți, Septembrie 01, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 19 august 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Dacă sînteţi veteran pe Mac, nu mai citiţi numărul ăsta. Dacă aveţi încredere în sistem şi nu sînteţi un Minitehnicus, aşezaţi-vă liniştit în banca voastră! Dacă lucrurile merg, capul nu vă doare şi nu vă simţiţi balonat(ă), înseamnă că acest articol e inutil. Altfel riscaţi să aflaţi lucruri la care nici cu gîndul n-aţi gîndit. Şi să intraţi la o idee, apoi să daţi în fandaxie, din fandaxie în ipohondrie şi, mîine-poimîine, şi nimica mişcă.

Pe scurt, e vorba de experienţa traumatizantă a veteranilor Windows care s-au hotărît să facă pasul cel mare şi să guste din mărul oprit nu din grădina ursului, ci din curtea lui Steve Jobs.
Ca orice veteran autentic, prima observaţie care îl va tulbura pe noul venit e cea legată de memorie. Că are 1 GB, că are 8, după scurt timp, omul nostru constată cu stupoare că sistemul i-a mai lăsat liberi cîţiva megi, acolo, ca pentru sărăntoci. Va restarta, va sta cu ochii pe RAM ca pe butelie şi, în scurt timp, va ajunge unde a plecat… „Bre, ce bug păduchios, ce sistem imbecil – îşi va spune nefericitul –, las’ că-i dau eu de (în) cap!“ Zis şi făcut. Va căuta pe net şi primul care-i va sări în cale va fi iFreeMem. Ce face numitul program, care mai şi costă vreo 8 euro? Păi, curăţă memoria sistemului de resturi, astfel încît, zice el, eliberează totul pentru aplicaţiile deschise. O fi. Numai că ocuparea memoriei pînă la capătul tunelului nu e un bug, ci, cum ştiu cunoscătorii, o utilitate. OS X gestionează astfel memoria: păstrează încărcarea în RAM a programelor recent închise astfel încît, la relansare, durata încărcării se scurtează simţitor.

Mai mult, dată fiind arhitectura sistemului, alocarea dinamică a memoriei permite fiecărui program să folosească atît de multă memorie cît poate sau cîtă simte sistemul că e nevoie. Da, ce frumos e în teorie, veţi spune… dar de ce sacadează uneori? Asta înseamnă că aveţi prea multe programe deschise şi prea puţin RAM. E suficient, dacă aveţi ceva important de făcut, să închideţi programele inutile şi să relansaţi programul cu care veţi avea de lucrat. Da, dar tot sacadează, veţi spune. Atunci, sigur nu e de la memorie: verificaţi cît hard liber aveţi şi executaţi o revizie generală, aşa cum v-am explicat în alte dăţi! Dar nu uitaţi. Dacă aveţi 1 GB RAM, degeaba îi veţi cere lui Photoshop să grăbească pasul, sau lui Premiere să randeze mai iute. Are şi maşina demnitatea ei… Deci: feriţi-vă de măgăruşul iFreeMem!

O altă nefericire (moştenită din Windows) e nebunia optimizărilor de tip „speed disk“. N-am să fiu ipocrit să spun că nu e nevoie. Dar, dacă sînteţi un utilizator obişnuit (net, text şi muzică sau filme), o astfel de operaţie nu e necesară mai des de o dată pe an. Uneori, nici atît. În cazul în care vă lăsaţi măcar o singură zi pe săptămînă calculatorul deschis, fără să doarmă, el, săracul, va avea grijă să facă curat la locul de muncă şi să pună fişierele mici în rafturile desprăfuite. Cel puţin în ultimii doi ani, eu, unul, n-am simţit nevoia nici unei optimizări de acest fel. Dacă, însă, demonul cel neadormit vă pune să semnaţi pactul cu sînge şi e musai să înfigeţi un program în Mac-ul dvs., atunci ţineţi minte: primul pe listă e DriveGenius, al doilea, TechToolPro şi abia la coadă, din punctul meu de vedere, iDefrag. Spre deosebire de Windows, OS X nu poate fi optimizat din interior. E musai să butaţi de pe un device extern sau de pe un alt hard. Aţi notat? Să mergem mai departe.

În sfîrşit, noul user de Mac, venit din ferestre, va căuta cu disperare un antivirus. Şi se va grăbi să instaleze ba Norton, ba BitDefender, ba Sophos, ba McAfee. Copii, că sînteţi ca copiii mei, nu trageţi, nu legaţi frînghiile. Nu nenorociţi Mac-ul, nu rupeţi procesoarele, nu otrăviţi fîntînile. Ascultaţi-mă pe mine, care v-am fost baci. Nu s-a scris nici măcar primul virus de Mac. De aceea, fără ezitare, iată ce e de făcut: dezinstalaţi, dezinstalaţi, dezinstalaţi!

Acestea fiind spuse, pisica neagră din camera întunecoasă se topi fără s-o fi văzut nimeni… Care pisică? Şi care flotă? Şşşşt!

Macul şi barosul

Autor: huk