Applecați de acasă: Ploaie de stele

Joi, Iunie 10, 2010

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 2 iunie 2010. Text reprodus cu scop educativ, prin amabila permisiune a autorului. © 2010 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

♦ 26 mai 2010. Ţineţi minte această dată. Nu am cîştigat la Loto, nu s-a găsit particula lui Dumnezeu. Pentru noi, posesorii de computere Apple, e o zi oarecum tristă, în trufia ei. Indicele de capitalizare bursieră a companiei cu cap de măr l-a întrecut, pentru prima dată în istorie, pe cel al mult mai celebrei Microsoft. Ce înseamă asta? Nimic altceva decît că achiziţionarea teoretică a companiei noastre e mai costisitoare decît a lor. Cifra de afaceri a Microsoft e, totuşi, de 60 de miliarde, iar cea a Apple, de doar 40. Profitul Microsoft e categoric mai mare. Ei vînd soft.

Valoarea adăugată e mult mai mare decît în cazul Apple, care se bazează pe vînzări hardware, cu profit mai mic. Şi totuşi… Valoarea simbolică (încrederea) a celor din urmă (care au devenit cei dintîi) e în continuă creştere. Dovada: vînzările Apple în Europa cresc, în ciuda preţului extravagant. Cota de piaţă a ajuns la 6,8%. Un fleac, veţi spune. Da, numai că ritmul de penetrare se aseamănă cu cel al unei celebre paste de dinţi. 2,3% pe an e exact procentul care dă firmei din Redmond fiori reci pe spinare.

♦ Fenomenul i-a pus pe gînduri pe analişti. Cînd spun analişti, mă gîndesc exact la băieţii care n-au nici în clin, nici în mînecă cu fenomenele (cu nici un fenomen, în general, deoarece îl descoperă post factum), dar care, aflînd de existenţa lor, îşi pun în mişcare toate lecturile obligatorii. Aşa sînt şi analiştii de la Le Figaro, care scriu despre cele zece porunci ale vizionarului Jobs. Dacă n-avem ce face, putem credita gargara ziaristică. Numai că, în istorie, multe lucruri minunate au fost învinse de ciurucuri mediatice. Steve Jobs s-a prins, însă, că lucrul bine făcut are nevoie şi de o formă, dar şi de un spirit pe măsură. Asta e tot. Prietenii de la Caţavencu, care au trecut – în proporţie de 99% – pe Mac, pot să vă spună, simplu, care-i secretul: e frumos, se lucrează uşor şi ţine în timp. Dacă un portabil (sau un desk) care împlineşte patru ani nu se bîlbîie la soft-uri, nu se ruşinează la înfăţişare şi îşi înrobeşte stăpînul cu ocheade focoase, înseamnă că are cu ce. În faţa unor astfel de argumente, numai cei care n-au pus în viaţa lor mîna pe un Mac pot să mai emită pretenţii. Şi nu sînt puţini. În Europa, reprezintă 91,8% din populaţia cu clape.

♦ Ei bine, acum altă trăsnaie: toate companiile de telefonie mobilă retrag de la ofertă (sau ieftinesc) iPhone 3G sau 3GS. Toată şmecheria cu prototipul pierdut a prins şi planeta nu mai respiră de emoţie. Însă marile găselniţe vor fi sistemul 4.0 (multitasking, oh, ah, uf) şi superprocesoarele A4. Dar, cum am un dinte împotriva lui iPhone (din cauza blocării şi a protecţiilor), nu vreau să mai comentez nimic. Vom vedea ce va fi.

♦ Şi acum, lucruri serioase! Nu e imposibil să primiţi, de la ., un mesaj că aţi cîştigat. Nu contează că n-aţi jucat, că n-aţi marşat, că nu vă merge cardul. Important e că puteţi primi un certificat de cadou iTunes, în valoare de 50 $. Nu procedaţi ca unchiul meu, care a deschis scrisoarea otrăvită din care afla că a cîştigat un Matiz. Ataşamentul e un zip. Miam, miam, bravo, Apple, te gîndeşti şi la fanboii din România. Nu fiţi copii. Aruncaţi porcăria de cal troian la coş!

Macul şi barosul

Autor: huk