Applecați de acasă: Un’ te duci tu, mărule?

Vineri, Iunie 26, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 17 Iunie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Recenta prezentare Apple de la WWDC (Worldwide Developpers Conference) a dus la ceva care, deşi nici cu gîndul nu gîndim, visăm în secret: un strop de normalitate, linişte şi pace. Nu, nu e politică. Nici Parlament European. Ar fi fost imposibil pentru nişte americani mărginiţi şi stupizi (nu-i aşa?) să ne înţeleagă pe noi, europenii şi, dintre europeni, pe noi, românii. La crème de la crème. „Ai zis ceva?“ În fine, n-are nici o importanţă, mai bine vă spun io ce-a făcut acolo vicepreşedintele Philip Schiller în locul marelui, inegalabilului Steve. A prezentat noile produse Apple, asta a făcut, aţi prins şpilul? Şi marea surpriză e că n-a fost nici o surpriză, n-a ieşit din mînecă nici un iepuraş de kevlar, nici un as de caro şi nici un procesor cu patru urechi.
Mai întîi, Snow Leopard, care a ajuns în faza finală.

De acum, totul e bătut în cuie. Rien ne va plus… Da’ ce mama dracului am de tot o dau pe franţuzeşte, că doar nu vînd vopsea nemţească!? Leo rămîne aşa cum am stabilit. Mai puţine noutăţi, mai multă stabilitate, securitate sporită şi exclusivitate pe procesoare Intel. Asta m-a cam întristat şi am privit cu duioşie cele două G5 dual de la DTP, care de-abia au împlinit trei anişori. Atît de fragede şi – deja – orfane! Of, tu ne nous aimes plus?

Apoi, iPhone-ul cel nou, care s-a împodobit cu un S în coadă. Deci va fi mai inteligent, mai rapid, mai rezistent. Păi nu era normal să fie aşa de la început? Multă lume mă întreabă de ce nu vorbesc despre această minunăţie tehnologică şi financiară (cu iPhone, Apple a ocupat în numai doi ani 10,8% din piaţa telefoanelor inteligente şi – deasupra oricărei previziuni catastrofale – a vîndut 17 milioane de bucăţi din numai două exemplare!). Deşi gadget-ul bate tot în materie de design şi soft, rămîn la părerea că iPhone e o mare şmecherie, prin care cumpărătorul e vîndut unei companii de telefonie şi nici măcar nu-şi stăpîneşte integral produsul: Apple controlează cum şi la ce îl foloseşte. E inacceptabil. Dacă am plătit, cred că pot să-mi iau marfa şi să fac ce vreau cu ea. Dar asta e altă poveste. Deja, forumurile sînt pline de balele celor ce-şi doresc cu ardoare noua jucărie… Mais voyons, voyons…
Ceea ce voiam, de fapt, să vă spun e că Apple a plesnit-o cu portabilele. Din nou. Nu ne-a oferit netbook-ul atît de visat, nuu… A făcut o mişcare mult mai deşteaptă. A lărgit gama Pro, printr-o invenţie lingvistică, a readus portul firewire (ca în bancul cu apartamentul rusesc, capra, oaia şi găinile) şi a scăzut preţurile. De acum, de la 1.100 de dolari în sus nu mai ai un amărît de MacBook, ci un Pro. Dă bine pe Dorobanţi. Lăsînd gluma la o parte şi capacul unibody închis, găselniţa a venit de la bateria nedetaşabilă, care suportă o mie de reîncărcări pînă să scadă la 80%. Şi nici asta n-ar fi tot dacă, abandonînd structura tubulară a acumulatorilor, Apple n-ar fi reuşit să înghesuie celule mai multe şi mai mici într-un spaţiu redus, storcînd mai multă putere. Rezultatul poate fi numit cu adevărat portabilitate. Iar dacă v-aţi făcut socoteala c-o să mai aşteptaţi procesoarele Arrandale, să ştiţi că noile Penryn sînt suficient de reci încît să ţii merele-n poală. Toate testele spun că Apple a socotit pentru prima dată corect. Acum, leptoapele ţin mai mult de şapte ore, la o procesare rezonabilă. Dacă n-aţi apucat să socotiţi, e suficient pentru un voiaj deasupra Atlanticului. A condition qu’on ne prend pas un Airbus… Mă, nene, aici voiai să mă aduci? Fir-ai al dracu’ de franţuzit!

Autor: huk