Interviu IRIS partea 1

Luni, Mai 26, 2008

Interviu IRIS
20 februarie 2008
partea 1:
Viorel Năstase - Direct Sales Manager
Cătălin Pătru - Video Business Developer Manager

CP:  Foarte mulţi au devenit useri de Mac anul trecut datorită iPhoanelor.
MacUser.ro: Ciudat
VN:  Nu e ciudat. Au pus mâna pe o bucată de tehnologie şi au zis “Nene, ce-i asta? Ia uite cum face, cum drege… Cine sunt ăştia?”. Cei care n-au fost technology addicted, acum au văzut, au auzit, a fost mai mult zgomot. Apple s-a ridicat foarte tare în ultimii 3-4 ani. Foarte tare!
MacUser.ro: De ce?
VN:  Păi a început să se vadă moştenirea pe care au avut-o. Jobs a revenit din ‘97, iar trendul ăsta extrem de ascendent a fost lansat de iMac: a fost primul produs care a rupt tot ce înseamnă tehnologie versus consumer standard în IT. Deci, atunci au făcut pasul către comsumer şi au zis “nene, asta e ce vrem noi să facem: să dăm design, să dăm tehnologie”. Ştii că atunci au făcut pasul şi nu au mai dat floppy disc. Au zis că asta e viitorul şi toată lumea a început să zbiere. Designul a fost iarăşi foarte important, integrarea asta all-in-one, adică are nevoie omul de A, B şi C, păi să-i dau A, B şi C, nu să-i dau A şi după aceea să-l punem să mai caute 5-6 lucruri pe care ar trebui el (consumatorul) să le integreze şi să-şi spargă el capul. Nu, îmi sparg eu capul, că eu sunt producătorul şi am inginerii, şi omului îi dau finalul: o sculă. Multă vreme, la începuturi, după ‘90, când a început să se ştie şi la noi, la nivel de user, ce înseamnă Personal Computer, toate lumea le privea ca device-uri în sine; adică, să ştii Windows era unul din marile obiective. Ştiai să muţi fişiere, să instalezi sistemul de operare şi ce? Nu te ajuta cu nimic în business, nu spunea nimic despre tine. Apple de la început a gândit că trebuie să te concentrezi la ce ai de făcut, nu să stai să-ţi baţi capul cu sistemul de operare, drivere şi alte prostii. Ai de făcut un tabel în Excel, îl faci, nu stai 3 ore cu sistemul de operare în braţe ca să-ţi dai seama cum trebuie făcută o chestie foarte simplă şi utilă pentru afacerea ta.

(Citește tot articolul pentru restul interviului.)

MacUser.ro: Deci zici că iMacul a fost cel care a declanşat toată povestea; bănuiesc că în Vest, că la noi mai puţin. Nu iPodul?
VN: Eu chiar am trăit chestiile astea. Sunt în business-ul Apple din ‘94. În ‘94 vorbeam mai mult de sisteme în piaţa de publishing (vorbesc acum de piaţa din România) şi cam atât, asta era Apple. Mai înainte a apărut în România şi datorită reprezentanţei care a lansat produsele, prin ‘91, cred. Existau două firme: RCS şi Delta Design care reprezentau Apple şi distribuiau, şi făceau promovare şi aşa mai departe. A fost extrem de exotic, cel puţin eu aşa l-am perceput, extrem de exotic ca produs pentru piaţa din România din acea vreme. Dar, tot în perioada aia au venit foarte mulţi din publishing din afară; era clar: departamentul de publishing avea Mac. Eu am văzut DTP pe Mac Classic la Tinerama in ‘92. Am lucrat în ‘92 pe Mac LC, erau nişte francezi care făceau grafica pentru firme luminoase, şi Franţa era cu Macul…
CP: Până să fie centrul Apple Europa în Londra, era la Paris…
VN:  A fost la Paris, dar francezii au fost dintotdeauna foarte aproape de Mac. Franţa a fost dintotdeauna una din pieţele cu cei mai mulţi utilizatori de Mac. Franţa şi Anglia. 
CP: În ‘90 și ceva aveau 6 reviste specializate în Mac.
VN:  În ‘91-’92 la noi nu prea au venit englezi să investească, ăştia erau 2 francezi, aveau o firmă, făceam grafică pe Mac în Illustrator. Deci, nucleul de utilizatori a fost în departamentele de publishing al publicatiilor. Pentru că aşa au venit de afară. A propos de Mac Classic: pe un ecran de 9 inch să faci, să purici un ziar, mi se pare incredibil. Şi s-au făcut, aşa se lucra. Cine avea 15 inch atunci era… şef de departament; cu 17 inch erau cei care lucrau cu 20 de pagini odată.
În ‘94 s-a lansat IRIS-ul ca reprezentanţă, pe filiera din Grecia. Reprezentanța din Grecia a stabilit un punct şi pentru reprezentarea în România. 

MacUser.ro: Șeful cel mare este un libanez?
CP: Da, un grup de firme al unui libanez, care trăiește la Londra.
VN:  Există un grup, MDS Holdings, se poate găsi pe net (http://www.mdsholdings.com/db/companieslist.php?cmd=reset), care are zeci sau o sută şi ceva de firme, pe diferite direcţii: tehnologie, servicii în tehnologie şi aşa mai departe. Una din componentele business-ului este distribuţia de Apple ţările din Europa de Est, dar şi în Orientul Mijlociu.

MacUser.ro: Dacă tot suntem aici, în zona asta: o întrebare care revine des pe forum, de câteva ori pe an, şi se lasă cu multe pagini de discuţii: de ce preturile din Romania sunt mai mari decât în Statele Unite (asta e simplu de explicat), dar şi de ce sunt mai mari decât în restul ţărilor Europene? Cum se face preţul?
VN: Sunt extrem de multe branduri în România care au preţuri mai mari aici decât pe pieţe din Occident. Referitor la preţurile în comparaţie cu cele din Statele Unite, este o întrebare: de ce preţurile din Germania sunt mai mari cu 46% decât cele din Statele Unite? Este politica lui Apple. Dacă nemţii nu fac nimic şi nu au făcut de atâta timp, probabil că nu se poate face nimic. Pe de altă parte, europeanul sau neamţul este plătit în Euro, americanul este plătit în dolari. Presupunând că vorbim de oameni care primesc aceeaşi sumă, europeanul are cu 46% mai mult; teoretic este capabil să ofere cu 46% mai mult. Şi atunci, eu, ca Apple, dacă pot să vând la preţul ăsta, de ce să n-o fac? Dar în principiu ţine de moneda din zonele respective. Apple are facilităţi de logistică în Europa. Are personal în Europa, care este plătit în Euro. Şi atunci, probabil ca aşa este din punct de vedere al business-ului: trebuie să le vândă în Euro. Ce se întâmplă în Europa, cred că ar fi mai uşor de explicat prin structura de distribuţie. Apple are câteva ţări în care este prezent direct, la nivel de reprezentantă. Asta înseamnă angajaţi ai lui Apple USA, subsidiara din Germania, subsidiara din Franţa şi aşa mai departe. Lanţul de distribuţie este subordonat acestei reprezentante Apple. Vorbind de 2008, vor fi magazine deţinute de Apple, unde politica de preţuri este stabilită de ei. De exemplu la Roma, în Anglia există câteva. E vorba de Apple Store, magazine deţinute de Apple, magazine ale prducatorului. Deci, în Europa Occidentală piaţa este, în principiu, sub umbrela Apple. După care urmează pieţele care ţin mai mult sau mai puţin de volum (volumul de vânzări). Pieţe în care Apple nu are prezenţă directă. Am senzaţia că în Rusia este o reprezentantă directă, dar e vorba de una-două persoane, care supervizează, nu au departament de suport, nu au chestii complexe. S-ar putea să mă înşel, dar aşa ştiu. În rest, foarte multe din ţările din Europa Cenrala şi de Est, din care facem şi noi parte, sunt gestionate de companii independente, cum este şi IRIS-ul. Apple probabil că aşteaptă o mărire a pieţei. Deci un volum de business de aşa natură încât să merite să fie aici. Multă lume din România nu înţelege că dacă îi vorbeşti unui producător, care vinde milioane de produse, de 30.000 de 50.000, nu stă foarte mult de vorbă cu tine, pentru că nu are ce să-ţi spună. Nu i se pare normal să se concentreze pe o piaţă care îi oferă o vânzare de 50.000 de produse, când el are o piaţă de 10 milioane de utilizatori la 5 ţări mai încolo. Dacă facem o comparaţie cu piaţa din Austria, sau cea din Germania, sunt câteva ordine de mărime diferenţă.
MacUser.ro: Și piața din Ungaria este mare.
VN: Da şi nu. Piaţa din Ungaria a început să se apropie de cea din România, care a început să cresca foarte rapid şi foarte mult. În ultimii câţiva ani a crescut cu 100% în fiecare an, ceea ce este extrem de mult, pe segmentul de IT.
Grupul din care face IRIS-ul parte este prezent în 5 ţări: Ungaria, Bulgaria, Cehia şi Slovenia (plus România). Îmi este greu să cred că găseşti produse Apple mai ieftine în Ungaria. Mai mult, acelaşi preţ este şi în Cehia. De exemplu, preţul în RON, la cursul BNR, este mai mic în România decât în Cehia, pentru iPod Shuffle.
Deci, preţul este mai mare decât în Germania. Ţine oarecum de volum. Apple are poziţia de genul următor: “îmi vorbeşti de volume semnificative pentru mine-pot să-ţi dau un preţ mai bun. Dar volume semnificative nu înseamnă cât crezi tu că înseamnă mult”. Nici un producător nu vine şi dă un discount de 70% ca să crească piaţa. Dacă mâine s-ar face face preţul cu 90% discount, de exemplu, piaţa n-ar creşte de 200 de ori, cât s-ar aştepta producătorul. Plus că nu poţi trece de anumite preţuri de producţie. Un Mac, de exemplu, este 1.000 Euro în Europa de Vest. Probabil costul lui este undeva, să zicem 5-10% mai puţin. Dacă dai sub preţul ăla, tu, ca producător, trebuie să dai bani.
Toate produsele de entertainment sunt mai scumpe aici decât afară. Ţine de volum.

MacUser.ro: Dar atunci cine face prețul? De exemplu, Macul ăsta: îl cumpăr din România cu 2000 Euro, de exemplu. Cine face prețul, și cât adăugați voi peste prețul ăsta?
VN: Orice companie trebuie să aibă profit. Ăsta-i capitalismul. Preţul este dat de: preţul de achizitie de la Apple, plus costuri de transport, taxe şi tot ce trebuie, plus profitul pe care doreşte firma respectivă să-l facă, plus TVA-ul. Ce nu înţelege o parte din utilizatori este următorul lucru: nu poţi să vii în România să faci profitul pe care îl vrei tu. Poate IRIS-ul şi-ar fi dorit să facă 50% profit. Atâta timp cât preţul la noi este deja mai mare decât în Europa de Vest, nu poţi să vii şi să pui încă nu-ştiu-cât peste preţul ăsta. Există o tendinţă de scădere a preţurilor, la nivel european. Dacă ne uităm la piaţa americană, vedem că preţurile competitorilor lui Apple se învârt în jurul preţurilor Apple. Comparând mere cu mere. Vinde Apple un laptop de 1.000 de dolari, uită-te ce concurent are acel laptop, cu aceleaşi facilităţi, caracteristici, şi beneficii pe care ţi le aduce, şi o să vezi că Dell, sau mai ştiu eu cine, are cam aceleaşi preţuri. Că e cu 3-4% mai mult sau mai puţin, este oarecum nerelevant. Exact lucrul ăsta se întâmplă şi în Europa. Şi în România se întâmplă la fel cu brandurile respective, pe acelaşi tip de produs. Părerea mea.
CP: Uite, poți să faci o comparație cu laptop-urile lui Sony, cu Vaio.
VN:  Utilizatorul compară intotdeuna cu produsele low-end, care nu sunt banduri, care nu au acelesi facilităţi. Ceea ce este oarecum de înţeles, pentru că suntem o ţară care e sensibilă la preţ, dar nu prea e normal; adică compari portocale cu mere. Eu cred că dacă se priveşte obiectiv, nu există în România o entitate care guvernează, care face lucruri, să zicem “nesimţite”. Adică să profiţi de un monopol şi să faci ce vrei pe piaţa asta. Din contra, întotdeauna a fost o preocupare pe preţ. Nu te lasă piaţa să vinzi. Toată lumea îşi doreşte să crească, să aibă volume, să aibă cotă de piaţă., să aibă cât mai mulţi utilizatori…
MacUser.ro: Dar e o limită undeva.
VN: Da, adică în 2008 nu mai putem vorbi de preţuri făcute la plesneală. Marginile de profit au tendinţa să scadă de la an la an. E adevatat: (preţurile) nu sunt ca în Vest, dar eu zic că suntem foarte aproape de Vest, păstrând proporţiile. Că suntem mai scumpi, din păcate nu e Apple singura firmă care e mai scumpă în România. Eu zic că ţine de volum. De fapt, ţine de preţul de achizitie. Eu, în momentul în care fac o afacere în România, nu pot să nu-mi pun profit, profitul ăla trebuie să se gândească şi la salariul angajatului meu, şi la dezvolatre, şi la infrastructură, la o grămadă de chestii. Nu pot să mă angajez să iau volume mari, în România.
MacUser.ro: Deci prețul de achiziție inițial este mai mare decât cel pe care îl plătește un distribuitor din Germania?
VN: Da! Deci tu vinzi 1.000 de Macuri pe zi. Și vin io, Viorel Nastase din România și zic: “dă și mie 10”. Faci aceeași muncă și pentru mine, că trebuie să mi le împachetezi, să-mi faci hârtii, să-l plătești pe ăla care face facturile și așa mai departe.
CP: Piața dictează.
VN: Volum mare înseamnă un preț mai mic și pentru cel de la care cumpăr eu. Vezi piața de memorii: toată lumea a început să-și pună RAM, a scăzut prețul. Acum 15 ani 2 GB de RAM era 1.000 de Euro. Acum îți iei 2 GB de RAM cu banii de pizza.

MacUser.ro: Ai idee căte Macuri sunt în România? Câți utilizatori de Macuri? Cât se vinde prin Noumax, IRIS, iStyle și cât se aduce din străinezia? E vreo estimare?
VN: Nu ştiu, pot doar să speculez. Crescând puterea de cumpărare şi intrând din ce în ce mai multă lume în contact cu produse Apple, cum zicea Cătălin despre iphone, vor din ce în ce mai mulţi să-şi cumpere. Dar îşi zic: “îmi cumpăr, dar vreau să am şi eu cu cine să discut. Şi atunci, hai să iau de la reprezentantă”. Ca şi cu maşinile: toată lumea poate să-şi ia maşini din Vest. Dar dacă ţi se întâmplă ceva, păţeşti ceva, una e să suni la unul din State, care poate doarme la ora aia, şi alta e să te duci la reprezentantă. E o chestie de suport local. Părerea mea e că cei care îşi iau de afară sunt cei care cunosc foarte bine produsul, sunt în stare să-şi poarte singuri de grijă. Dar sunt foarte mulţi utilizatori care nu sunt atât de tehnici ca să-şi poarte singuri de grijă în toate situaţiile, nu au atâta timp să stea să analizeze toate informaţiile de pe net care i-ar ajuta să facă chestiile astea; pentru acest tip de utilizator suntem noi prezenţi local. OK, sunt câteva sute, probabil, nu ştiu, care îşi aduc din Statele Unite. Dar ţi se arde o placă de bază, ce faci? E vorba de inginerie aici, a căzut ea şi naveta spaţială, darămite un computer. Nu zic că Apple are probleme la calitate, dar se mai întâmplă. Şi atunci ce faci? Te apuci să faci export, dai declaraţii peste declaraţii? Cel puţin înainte era o nebunie să faci un export de piese sau de calculator…
MacUser.ro: Plus că aici ai garanția de 2 ani, ceea ce pe mine mă liniștește mult.
VN: Da, e ca o asigurare Casco: când te lovește careva, atunci îți dai seama ce bine e că ai plătit-o. Nu cred ca diferența de preț e atât de mare încât să merite. OK, Statele Unite e altceva, din cauza raportului Euro-Dolar.

MacUser.ro: Despre iPhone și iTunes, aveți vreo părere…?
VN: Nu. Nu se ştie nimic oficial. De când a venit Steve Jobs s-a hotărât să nu mai dea informaţii despre ce fac. Pe de o parte mi s-a părut OK. Pe de altă, este destul de greu şi pentru mine ca distribuitor să afli odată cu toţi userii ce se întâmplă…
CP: Nu știi ce strategie să-ți faci…
VN: Însă din punct de vedere al concurenței, părerea mea e că este o strategie extraordinară de marketing.
MacUser.ro: Menține suspansul…
VN: Menţine supansul, pieţele sunt extrem de competitive la ora actuală, deci trebuie să faci ceva diferit. Exact cum zicea Apple la un moment dat: Think Different. Cu cât păstrezi mai bine secretul, cu atât poţi să surprinzi piaţa.
Eu văd legat iPhone de iTunes Store. Nu mi s-ar părea fair să îl introducă necodat, indiferent la ce preţ. Chiar dacă ar păstra preţul celui codat. Dacă dau 400, sau cât o fi, de ce peste 6 luni, când scoate Apple nu ştiu ce facilitate de soft eu să nu beneficiez? Sunt banii mei, vreau să beneficiez de produsul maxim!
MacUser.ro: Deci, nu pare să vină. Cel puțin nu în curând. Trebuie să fie iTunes.
VN: Dacă e să speculăm pe iTunes Store, eu am zis în felul următor: este o chestie iarăşi de piaţă. Au vândut 22 de milioane (de piese muzicale) în 2007 în ziua de Crăciun! Ce ai putea să le spui tu? Şi trebuie să ţinem cont că iTunes Store nu este o chestie extrem de profitabilă. Acolo este extrem de multă tehnologie, sunt bani extrem de mulţi, din cei 99 de cenţi, care merg la casele de discuri şi la producaorii de conţinut, care au o cotă parte extrem de mare. Deci nu din aia trăieşte Apple. Este un argument extrem de puternic de vânzare pentru ei. Poate nu pierd bani, dar în nici un caz nu este o sursă de câştig. Şi atunci, vând 22 de milioane de melodii de Crăciun, doar în Statele Unite parcă. Ce să-i spun eu din România? “Da mă, hai că-ţi cumpărăm şi noi 10.000 de melodii?” Sunt foarte multe probleme de copyright. Nu Apple deţine conţinutul.
CP: Investiţia pe termen lung pentru Apple constă în tehnologia pe care o include în device-uri. iPhone, de exemplu, nu este un telefon business, nici un smartphone. Este un multimedia phone. Ceva nou, pe care chiar ei l-au lansat. Multimedia înseamnă entertainment. La noi cele mai profitabile sunt companiile de advertising, care au cel mai mare conţinut pe mediile video.
Device-ul fără conţinut e worthless, nu? De exemplu, Apple TV, în România. Vorbim de varianta oficială. Te apuci tu să-ţi faci, să-ţi codezi… timp pierdut…, îţi iese, nu-ţi iese, stai să sincronizez… bătaie de cap. Ce se întâmplă în State, unde au conţinut şi au volum, piaţă? Apple nu câştigă la conţinut, ci la device. Mai era o companie în America, care făcea ceva similar cu Apple TV, nu mai ţin minte cum le zice; nu Tivo. Set-top-box-ul lor costa 600 de dolari. Cum a apărut Take 2, deci Apple TV 2, au scăzut preţul la sub jumătate.
VN: Deci, de ce să vină în România, unde nu există obișnuința de a consuma și plăti pentru așa ceva?

MacUser.ro: Bine, dar asta se și educă. În România nu poți să spui câți ar cumpăra, pentru că nu există magazinul de unde să cumpere.
VN: Ce nu ințeleg o parte din utilizatorii din România e că nici o companie nu vine să facă experimente. Eu vorbesc din dublă ipostază: sunt și lucrător în reprzentanța Apple, dar întotdeauna încerc să vorbesc și din punctul de vedere al clientului.
MacUser.ro: Cercetare de piață...?
CP: Stai puțin. Tot la conținut se referă toată povestea asta. Sunt super telefoane pe piață; Balckberry, de exemplu. Câți iși cumpară Blackberry? Foarte mulți. De ce? Pentru ca românul e fudul. Îi place să aibă gadget-uri de ultimă generație, să și le pună pe masă…
MacUser.ro: ... mașini… de toate…
CP: Bun, au bani. Deci ar putea să cumpere (iPhone), ar avea clienți foarte mulți. Dar, în afara faptului că îl afișează și vorbște la el, nu are conținut, pentru că nu are iTunes Store. Hai să fim serioși, ce și-ar pune românul pe telefoane?
MacUser.ro: Și-ar pune manele, nu știu…
CP: Și atunci, ar fi interesat Apple de chestia asta?
VN: Am observat o chestie: în Austria, ce găsești pe iTunes Store, nu găsești în alte țări. Sau în Germania, la fel.
MacUser.ro: Păi da, sunt target-ate pe țări, sunt localizate.
VN: Sunt alte gusturi, alte comportamente de consum. Si atunci, de ce sa vina Apple, sa-si bage resurse ca sa vanda nu 10.000, ci 30.000 de melodii? Cand acolo vand 2 milioane sau 1 milion pe zi? Apple e companie cu resurse limitate, nu poate sa bage in orice. E ca si masina aia de 2.000 de dolari. Daca ar primi cei de la Tata din India comenzi de la toti care ar vrea, OK, si-ar mari productivitatea de la 50.000 de la 100.000 de masini, dar in nici un caz nu o sa poata face 2 milioane. Asa e si cu Apple. Noi suntem o insulita, o piata mica.
CP:  Îşi cheltuie foarte judicios toate resursele. A propos de asta, retragerea de la (expoziţia) NAB (National Association of Broadcasters-SUA) de anul ăsta. Am întrebat şi mi s-a răspuns că s-au retras pentru că nu consideră că e necesară prezenţa lor acolo. S-a comentat că deja s-a lansat Final Cut Studio 2 anul trecut, anul ăsta nu se lansează o versiune majoră. În schimb au un stand de consultanţă.
VN: A propos de iPhone, noi aici în IRIS am tot discutat între noi despre asta. Gândindu-ne că în februarie 2008 este prezent în 4 țări din lume, cum ar convinge cineva pe Apple să facă România a cincia țară?
MacUser.ro: Ei, asta e evident. Mă gândeam la o chestie europeană, în care să intrăm și noi, automat.
VN: Au pieţe de câteva ori mai mari în care trebuie să între şi nu au intrat, din diverse motive. Nu poţi să zici că suntem 22 de milioane, din care 11 milioane avem salarii mari şi vrem iPhone. Că dacă ar fi adevărat, Apple ar veni aici imediat şi ar face a 5a ţară. 11 milioane sunt importante. În Germania sunt numai 3 milioane. Dar nu e cazul. Noi vorbim de câteva zeci de mii, care sunt pregătiţi să plătească pentru produsul ăsta.

MacUser.ro: Zvonuri ar fi: că vine prin Orange…
VN: Oficial nu este nici o informaţie. Foarte bine putem să aflăm că într-o săptămâna vine, dar nu e nimic oficial. Discuţia a fost despre Orange pentru că Orange este cel mai aproape de Apple în momentul asta. Vând în Franţa, sunt o companie multinaţională, deci au mecanismele şi potenţialul cel mai mare să vândă şi în România. Eu acuma speculez, nu ştiu când ar putea să vină iPhone în România. Dar, din nou, e mai mult decât un device: trebuie să ai nişte servicii puse la punct. Apple îşi doreşte un control pentru iphone, pe care nu îl are în România. Îşi doreşte acest control pentru că este un telefon care îi aduce operatorului mai mult decât orice alt device. Este un telefon multimedia, cum spunea Cătălin, care deschide o nişă de piaţă şi îl face pe utilizator să îşi dorească mai mult decât device-ul în sine. În plus, este ceva nou şi pentru operatori: până acum ei şi-au făcut singuri strategia, oriunde în lume. Acum vine Apple şi le spune că uite, trebuie să schimbi asta, să împărţim veniturile.
MacUser.ro: ...trebuie să schimbi rețeaua…
VN: Nu neapărat asta, tehnologic nu este aşa de complex. Dar eu, operator de reţea, împart veniturile cu tine, şi ce? Aici Apple a venit şi a spus că uite, suntem o echipă, eu vin cu ceva deosebit, nu mai e nimeni ca noi. Ca să asiguri chestia asta, trebuie să blochezi cumva tehnologia şi să ai un oarecare control.
CP: Ai văzut, sunt legile astea europene, care zic că nu ai voie să vinzi numai telefoane blocate. Dar atunci pui un preț d-ăla prohibitiv pe cele deblocate și gata.
VN: Și asta este foarte legal. Nimeni nu a spus că iPhone trebuie să coste 400 și ceva de Euro. Costă 400 și ceva de Euro pentru că este subvenționat.
Deci, eu nu văd să vină prea repede iPhone în Romania, deși este foarte, foarte dorit. Este un produs care probabil că într-un an de zile va arăta diferit, cel puțin din punct de vedere al aplicațiilor; se poate construi foarte mult pe el.

MacUser.ro: Nu știu cât timp mai avem și cât de familiarizat ești tu cu forumul nostru. Ca ultimă întrebare, ai avea sfaturi pentru noi? Ce să punem, ce e în plus, ce e în minus, chesti d-astea.
VN: Foarte multe despre conţinut nu ştiu. Însă cred că ar trebui să fie acea comunitate pe care a dezvoltat-o internetul acum 10-20-30 de ani. Internetul s-a dezvoltat de la armată la universităţi şi a generat transferul de informaţie. Asta cred că ar trebui să fie; sau, mai bine zis, asta mi-aş dori să fie.
Am văzut că sunt discuţii despre dealeri, despre IRIS. Noi încercam să facem lucrurile diferit, poate unori reuşim, alteori nu. Cu siguranţă nu suntem guvernaţi de spectrul banului. Însă există nişte pieţe în jurul nostru care nu te lasă; noi suntem cumva supervizati de legile pieţei. Din punctul ăsta de vedere, utilizatorii ar trebui să stea liniştiţi.
Eu, dacă aş fi utilizator nou, mi-ar plăcea să fiu ajutat, să mi se dea sfaturi când am probleme. Care până la urmă poate fi şi sub o formă comercială: să se facă nişte cursuri de către persoanele care au timp . Au existat nişte intenţii, de exemplu la IRIS, de organizare de training center-e. Nu văd de ce o chestie d-asta n-ar putea fi organizată de un grup de 2000 de oameni, care cotizeaza o sumă relativ modica pe an. Să-şi facă un sediu, unde utilizatorul poate să vină. Privind în viitor, why not să nu avem un Mac Club care să fie o replică a lui ADAC Auto din Germania? Why not?
MacUser.ro: Offf… Bănuiesc că asta nu o să apară în interviu. Noi ne-am tot gândit, eu şi cu ceilalţi 3 care avem şi administrăm MacUser-ul asta: să primim donaţii, să nu primim donaţii, să facem sau nu ceva comercial. Până la urmă a rămas că e non-profit, nu primim donaţii, plătim noi tot, hosting, soft, inclusiv Web designer-ul. Din mai multe motive: unul ar fi că asta ar însemna organizare juridică, ceea ce implică bani, poate nu aşa mulţi, dar timp. Şi noi facem totul în timpul liber. Între două mailuri pentru servici, mai arunci un ochi, pac mai banezi pe unul, mai scrii ceva. Şi pe vremea lui Tudor, eu i-am spus: hai să-ţi dăm bani. Nu trebuie să pui public, îţi dăm 10 lei pe luna prin poştă, de la 5-10 oameni, câţi or fi, tot se strâng şi îţi plăteşti ceva. Nu a vrut. Banii aduc discuţii, de obicei. Ori facem ceva ca lumea, cu organizare juridică cu tot, ori nu facem. Nici eu şi nici ceilalţi nu putem face treaba asta, nu avem timp.
În schimb, ziceai de ajutorul oferit. Eu nu ştiu decât engleză şi franceză, dar din toate forumurile pe care le-am vizitat, inclusiv apple.discussions, al nostru oferă cel mai rapid răspunsul la o problemă pusă. Timpul mediu în care cineva îşi primeşte un răspuns avizat şi corect este de cam o zi. Uneori, câteva ore. Este un form mic, dar sunt câţiva care sunt activi, sub 50, care răspund.
CP: Îmi permit să te contrazic un pic: nu întotdeauna sunt cele mai avizate. Marea majoritate sunt OK, dar sunt și informatii greșite. Iar un nou venit nu știe pe cine să asculte și poate face ce a zis unul în mod greșit.
VN: Asta depinde şi de cultura fiecăruia. Eu am fost pe parte tehnică mai demult, acum sunt pe parte business, şi nu am mai ţinut legătura. Dar mi se pare extraordinar că un user nou să aibă un loc unde să poată întreba şi să primească răspuns. Plătit sau neplătit. Dar nu văd de ce X poate să-şi facă un blog şi să câştige nişte bani, blog care până la urmă este asemănător cu activitatea benevola pe care o faceţi voi, şi voi nu. Why not?
CP: Da, și eu cred că ar trebui organizat ceva.
VN: Este într-adevăr o problemă cu banii. Când apar banii deja ești mânat de alte motive, ai alte motoare.
MacUser.ro: Eu unul, dacă aș fi plătit pentru chestia asta, păi m-aș gândi de 10 ori înainte să răspund. Băi frate, dacă nu sunt sigur pe o chestie, păi n-o mai spun, că sunt platit!
VN: Poate să fie vorba de niște sume minime care să fie strânse. Ca la bloc. Dai banii pentru femeia de servici…
CP: Să nu fie vorba de o suma mare, sa nu fie 100 de Euro…
VN: Adică de ce să beneficieze 2000 de oameni de un forum care să fie hostat şi plătit de 4? De ce să nu accepţi donaţii? Poate eu, care sunt avocat, mi-am luat un laptop de 5.000 de Euro şi tu m-ai scos într-o oră dintr-o chestie care m-ar fi făcut să pierd nu ştiu cât. Şi poate zic: “ia să dau şi eu 100 de Euro”. Ar trebui găsită o formulă, poate chiar abonament, nu ştiu, un fel de cotizaţie, care să asigure serviciile. Chiar dacă se mai spun prostii pe forum, dom’le, asta e părerea mea, nu ţi-am spus să faci că mine. Ţi-am spus cum să decodezi iPhone-ul, dar n-am venit la ţine şi ţi l-am luat din mână şi ţi l-am stricat.
Mie mi se pare super OK că s-au adunat atâţia oameni, că se discută.

MacUser.ro: Acum un an, când am preluat noi jucăria, erau 1.000 de utilizatori. Acum sunt 2.700. Bănuiesc că simțiți și voi în vânzări, mi se pare că a crescut foarte mult. Încă o dată, din aștia 2.700, 2.000 poate intra doar o data, sau intră doar la vânzări.
VN: Organizat sau nu, din ce am văzut eu, aveţi link şi pe Apple. Aveţi link pe situl oficial al distribuitorului, aveţi link pe la dealeri; lucru care încet-încet, va duce utilizatorii către această comunitate.
Poate că IRIS-ul n-o să vină să-şi facă publicitate la voi, că zice că e cunoscut, sau n-are bani, sau zice că utilizatorii respectivi sunt deja câştigaţi. Dar foarte bine ar putea să facă publicitate la voi un distribuitor de periferice. Care ştie foarte bine ce înseamnă loialiatea utilizatorilor de Mac.
CP: Pot să-ţi împărtăşesc din experienţa mea proprie: am avut PC iniţial, după care am mirosit Macul, am văzut despre ce e vorba, în ‘95-’96, când am avut Quadra 950. Macul ăla a fost foarte scump, o parte l-am plătit, o parte am muncit pentru el. L-am luat de la un studio, care îl avea de la un ziar care dăduse faliment, îl folosiseră ca server. La acel studio au vrut să pună Avid pe el. Avid a fost prima platformă de editare video non-liniară (non-distructivă), editare video profesională pe computer, care rula evident pe Mac. Apoi cei de la studio au vrut să pună ceva mai ieftin, Video Vision Telecast, a unei companii care făcea numai pentru Mac, Radius. Ar fi trebuit să pună o placă în Mac, dar nu mergea pe Quadra 950, ci numai pe 850 AV. 950 era server; chiar îmi aduc aminte că scria pe el că era testat aerospaţial. La vremea aia costa 6.000 de dolari, când îţi puteai luă un PC bun cu 1.500.
Deci, l-am luat eu şi am lucrat o perioadă pe el: Photoshop, Illustrator, Freehand, After Effects, care era Mac only. Compania se numea Coza, nu era cumpărată încă de Adobe. Era cel mai accesibil soft de compozitare 2D pe o platformă tip personal computer; nu mă refer la Silicoane şi alte nebunii. Am lucrat şi pe Silicoane, acolo m-am cunoscut cu Viorel. Cât îl vezi tu business, marketing nu-ştiu-ce, a fost grafician 3D la o televiziune, noi de acolo ne ştim. Şi lucra pe echipamente de sute de mii de dolari.
Ei, deci am luat eu Macul ăsta, am găsit şi un monitor de 21 de inch Ikigami, care mi-a îndoit biroul de greu ce era, nu puteai să-l cari singur. La un moment dat, din lipsa softurilor şi a banilor, că nu aveam atunci mulţi bani, am renunţat. Şi din cauza jocurilor, că mă mai şi jucăm pe atunci, am revenit pe PC. M-am întors la Mac odată cu acel produs pe care Viorel l-a menţionat mai devreme: iMac-ul. Am făcut o mică cercetare pe net în 2000, să văd ce soluţii am pentru studioul meu: Avid, Canopus sau Apple, care tocmai introdusese atunci Final Cut 1. Şi mi s-a părut de departe cel mai accesibil Final Cut-ul. Am fost la Viorel, care lucra la un dealer, am văzut despre ce e vorba, mi-a plăcut foarte tare şi l-am luat (iMac-ul). Care iMac a făcut la vremea respectivă în jur de 40 de videoclipuri dintre cele mai bine cotate de pe piaţă. Deci, cu o sculă de casă, iMac-ul nu e ceva profesional. De asemenea, lucrul cu Final Cut-ul m-a făcut să lucrez mult mai bine, nu mai trebuia să pendulez între diverse aplicaţii. Înainte făceam editarea în Avid, exportăm în After Effects, iar importam în Avid.
VN: Și vorbim de perioada când videoclipuri se făceau la studiouri (profesionale). Cătălin a avut curajul să investească și să învețe.
CP: Eu am lucrat cu foarte multe soluții, dar Final Cut mi se pare cea mai bună. Și dacă ne uităm la Adobe Premiere Pro, cel putin interfața e copiată la greu din Final Cut, care s-a lansat pe OS 9, înainte de X.

MacUser.ro: Deci tu zici că pentru editare video profesională, pentru un utilizator sau studio mic, este un Mac cu Final Cut Studio, nu?
CP: Da.
VN: E mai mult decât atât. Tu trebuie să fi doar creativ…
CP: Da. Exact.
VN: Sunt oameni care au idei, pot să împrumute o camera video profesională, știu ce să facă cu ea, cu un sistem de genul ăsta, care e relativ accesibil, pot produce un material care să spună o poveste, să fie un film de prezentare pentru o companie, să fie eventual un film pentru un student. Nu mai trebuie să te duci să închiriezi studiouri.
CP: Pot să-l citez aici pe Walter Murch, care e dintre primii trei editori de film din lume, şi e un guru al Final Cut-ului, a lucrat cu Copolla, a montat Cold Mountain, de exemplu, în România. A fost la un seminar la Facultatea de Film şi un student i-a pus întrebarea “de ce ai trecut de pe Avid pe Final Cut?”. El a răspuns: “din raţiuni economice”. Chiar şi un film de buget mare, cum a fost Cold Mountain, are bugete limitate pe fiecare departament. Şi de ce să aduc 2 sisteme Avid, care să presupună să stau unul în spatele altuia să văd ce se întâmplă, când pot să fiu creativ şi să cumpăr many portabile Apple pe care să pun Final Cut? Copiez materialul pe hardul fiecăruia şi îi spun omului: du-te la mare, la munte, doar să-mi vii cu treaba făcută într-o săptămână”. Deci îţi oferă flexibilitate mai mare, ceea ce duce la creativitate. Pui mâna şi faci, nu doar te gândeşti cum ai face şi stai să termine colegul ca să ai şi tu loc la maşină.
Tot vorbind de creativitate, Apple este printre primii care au oferit în pachete biblioteci cu materiale royality free. Ca să ai cu ce să faci. Altfel ai softul, dar nu ai nimic altceva; te apuci să te duci cu microfonul prin pădure să-ţi înregistrezi ciripele, sau să cumperi, că sunt companii care vând aşa ceva. Apple îţi dă toate astea în pachet; şi grafica şi sunete.

Autor: psergiu