Interviu Sorin Paliga

Vineri, Mai 23, 2008

MacUser.ro a început o serie de interviuri referitoare la prezența Apple în România. Inaugurăm acest demers cu interviul lui Sorin Paliga (Cattus Thraex pe forum).

Mai ții minte care a fost primul tău contact cu lumea Apple?

Da, ca ieri… Era prin vara lui 1990, probabil prin august, eram în grupul de start al săptămânalului Tinerama, pe canicula verii am fost chemat nu știu unde, prin Pantelimon parcă, să mi se arate primele „utilaje” cu care vom lucra. Erau două mac‑uri Classic, alea cu ecran de 8 inci. Nu vă vine să credeți astăzi, primele numere ale Tineramei, au fost create pe două mac‑uri cu ecran de opt inci! Imaginați‑vă cum e să paginezi 16 pagini A 3 (ulterior au fost 32 de pagini) pe un ecran de opt inci… Încercați cu un ecran de 12-15 inci, că de 8 inci e mai greu să faci rost acum. Ceva mai încolo, după primele numere, a apărut un mac mai mare, un Apple II cred, asta nu mai țin minte. Acele Classic‑uri din vara lui 1990 încă mai funcționau acum vreo doi ani.
Eu eram, pe vremurile alea, redactor de carte și mai scriam despre zona central‑europeană, despre lumea slavă mai ales, dar am început să pipăi timid mac‑urile din redacție, le întrebam pe colege cum se face asta, cum se face aia (da, aproape toate din secția mac‑uri era fete, era doar un flăcău acolo, Cristi, a plecat relativ repede, nu s‑a înțeles cu patronul). Prin 1995 mă puteam numi un soi de timid macuser, am plecat din redacție, prin 1996 mi-am luat primul PC acasă, nu era mac, era un second hand oarecare, nu mi-a plăcut. La circa un an, l-am schimbat cu o Performa din seria 6400. Felul cum am schimbat acel PC pe un mac este însă unic, nu știu însă dacă ar interesa pe cineva…

(Citește tot articolul pentru restul interviului.)

Ba da, ar fi interesant de știut cum se schimba un PC pe o Performa prin 1997–1998.

Da, numai că a fost ceva cu totul atipic. Într‑o bună zi, vine la mine la birou amicul Jimmy (nu‑i dau numele, nu știu dacă se dorește citat!), era însoțit de un flăcău, dăm mâna și mă întreabă dacă poate să‑mi lase ceva, un pachet mai mare… Eu fac ochii mari, devin curios și, în același timp, suspicios, eram primarului sectorului 3 pe vremea aia și erau tot soiul de ciudați care se perindau pe acolo… provocatori, informatori, mai știu eu…. Revine peste circa un minut cu 2-3 cutii, una mare, alta mai mică, parcă era și o a treia… Zice „bă, Sorine, am auzit că ai un jeg de pisiu; păi tu ești de pisiu? Uite, ți‑am adus un mac, o Performa. Eu am firmă de calculatoare, dă‑mi mie pisiu ăla, ți-l plasez eu, dă-mi și imprimanta, uite, ți-am adus și imprimantă, un Style Writer 2500 etc. etc.
Eu eram din ce în ce mai uluit, nu‑mi venea să cred, pur și simplu nu aveam glas. Am desfăcut Performa, am aranjat‑o pe birou… Cred că avea MAC OS 7.6.1 Romanian, primul și ultimul sistem de operare integral românesc, muncă ceva la el. Dupăamiază a venit la mine acasă, i-am dat pisiul, iar eu am rămas cu Performa aia. La ceva zile după asta, m‑am dus la IRIS, am cunoscut‑o pe Dora, aveau biroul undeva prin Floreasca, la etajul I al unui complex industrial din anii comunismului victorios la orașe și sate, mi se pare că am cumpărat, curios fiind, MAC OS 8, care tocmai apăruse. Am și acum acel CD. La circa un an după asta, m‑am întors din state cu MAC OS 9.1. Și pe ăsta îl mai am și acum. Am și MAC OS X 10.0, venit tot din America, la circa o săptămână după ce fusese lansat în State, asta era prin aprilie 2001, cred.
Să revin la Performa aia. După circa un an de utilizare, m-am dus cu ea la Transilvae (între timp îl cunoscusem și pe Bogdan Vasilescu), am dat‑o în regim sh și am plătit o diferență pentru un iBook G3 colorat, tocmai apăruseră și la noi. De atunci încoace, am mai schimbat câteva mac‑uri, am avut și PowerBook 3400 adus de undeva din Danemarca cred, l‑am vândut relativ repede; apoi am avut un iMac G3, iMac G5, macmini (vreo trei), PowerBook G4 de 15 inci (îl am și acum), PB de 12 inci (îl folosește fetița mea de 8 ani), soția are un MacBook alb… Recent, am revenit la una dintre primele pasiuni, am luat iarăși un PowerBook 3400. Soția zice că am devenit maniac… mi‑e teamă că are dreptate, va trebui să mă opresc, dar e greu.

De ce au „prins” așa de bine în tipografii, la fel ca în alte tari? De ce nu au ieșit din această nișă timp de mulți ani.

Păi în tipografii au prins peste tot în lume, așa a fost și la noi la începutul anilor ’90. Acasă la utilizator nu puteau prinde, pe vremea aia erau prea scumpe pentru buzunarul unui român, acum s‑au mai democratizat prețurile, la performanțe și la componente similare costă cât costă un calculator „de firmă”. Evident, sunt ceva mai scumpe decât în țări occidentale precum Germania ori Olanda, dar la fel de scumpe ca la noi sunt, de exemplu, și în Bulgaria și în Cehia, chiar am studiat prețurile zilele astea. Diferența asta de preț nu are niciun sens la prima vedere, de ce un ceh ar da, de exemplu, 230 euro în plus pe un MacBook Air, când îl poate cumpăra cu 230 în minus din Austria ori din Germania? Cred că aici un rol esențial îl joacă segmentul de piață, ai un preț într‑o țară unde mac‑urile reprezintă, să zicem, 15 % din numărul total de PC‑uri vândute și alt preț într‑o țară unde mac‑urile reprezintă 3 %, cum e lumea fostă comunistă. Sigur, nu ne place să facem asemenea analize, dar ele încă reflectă o dureroasă realitate a două lumi încă diferite. Timpul va vindeca însă și aceste răni…
Mac‑urile vor deveni „populare” pe măsură ce societatea românească se va maturiza, pe măsură ce utilizatorul va deveni mai educat, va avea mai multe opțiuni. Piața Apple a crescut simțitor și în România ultimilor 3 ani, chiar înainte de 1 ianuarie 2007. Nu este o piață spectaculoasă și nici prea atractivă pentru Apple, să fim sinceri, dar este în creștere. Să nu ne facem iluzii, nu calculatoarele Apple au condus la creșterea segmentului de piață, ci Ipod‑urile și, recent, iPhone‑urile, deși încă nu se vând în magazinele marilor furnizori de telefonie celulară.

Să revenim un pic la atmosfera și la piața anilor ’90. Care a fost primul „măr mușcat”?

Cum ziceam primul a fost un Classic cu monitor de 8 inci, la Tinerama. Pe astea m-am școlit. Acel Classic a fost, de altfel, primul calculator pe care l‑am atins și pe care, ulterior, am făcut primii pași în lumea calculatoarelor. Cu Windows am lucrat mult mai târziu, prin 1995 când am plecat de la Tinerama, apoi am revenit la Apple, cum arătam mai sus.
Eu cred că ceea ce s‑a întâmplat în România nu a fost nimic atipic, cam așa s‑a întâmplat în toate lumea fostă comunistă. Apple nu avea un segment important de piață nici în țări care nu au avut comunism la ei în ogradă, deci ar fi simplist să asociem situația numai politicului. Strategia companiei Apple a fost aparte de la bun început, să nu uităm că a fost la un pas de colaps la începutul anilor ’90, adică exact în perioada când mac‑urile începuseră să se răspândească și la noi. Acest fapt nu putea avea efecte pozitive. Sigur, România acelor ani avea o cu totul altă situație, nici acum nu se poate compara cu Japonia, unde mac‑urile ocupă circa jumătate din piața calculatoarelor, extraordinar succes au avut acolo.

Care au fost primii germeni ai comunității Apple în România? (liste de discuții, intâlniri, forum etc.)

Primul meu „grup restrâns” a fost când am ajuns la Florin Iaru, la Cațavencu, pe vremea aia aveau redacția pe la Izvorul Rece, m-am dus să-l întreb cum e cu fonturile, tocmai voiam să fac un font cu totul special, cu semnele și grafemele neolitice din sud‑estul european (Tăblițele de la Tărtăria). Mi-a arătat una-alta, apoi, pas cu pas, am învățat singur. Până la urmă, am creat și fontul ăla, după vreo doi ani de pritocit documentația. Dar mi‑a prins bine, am luat‑o sistematic și am priceput multe lucruri, cum e cu codarea caracterelor, cu Unicode…
Actuala formă de întruniri a apărut mult mai târziu și a mers paralel creșterii pieței produselor Apple. Prima întâlnire a fost pe 29 ianuarie 2005, ultima sâmbătă a lunii (a fost prima ninsoare adevărată în acel an!) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, în sala de consiliu. Nu mai țin minte cum am ajuns la forma aia de organizare, dar îl contactasem pe Alex Cioba și am convenit să o facem acolo, la mine la facultate. Un an mai târziu, am ales un loc aparte, la Muzeul Municipal din Palatul Șuțu, a treia oară (adică anul trecut), la Dora (de data asta, s‑a ocupat Alex Cioba), apoi ne‑am dus la un restaurant din zonă; ultima oară, ultima sâmbătă din ianuarie 2008, ca să respectăm tradiția – a prins propunerea mea – la Cluj, deja acolo există o comunitate importantă, iar Alex Cioba – unul dintre inimoșii promotori ai produselor Apple – să se bucure că macuserii vin la el acasă, nu merge numai el la București.
Nu au fost prea mulți bucureșteni acolo, nici eu nu am stat prea mult la acea întâlnire (venisem cu două zile mai devreme, cu alte treburi, nu prea mi‑au ieșit pasențele și pasiențele, așa că m‑am cam grăbit să ajung la tren). Oricum, cred că deja s‑a ajuns la o comunitate matură, în continuă creștere, adică tinde spre normalitate. Nu cred că Apple a sărit de pragul psihologic de 5 % (mă refer la calculatoare, nu la iPod‑uri, desigur) din piață, dar nu cred că va mai dura mult până atunci. Nu am date statistice…

Ai fost vreodată solicitat să contribui la dezvoltarea pieței Apple în România? Cum, dacă se poate spune?

A fost o vorbă acum circa trei ani, să contribui la localizarea sistemului de operare precum și a câtorva aplicații de bază. Discuțiile păreau destul de avansate, după care nu s‑a mai întâmplat nimic. Este drept că problema localizării sistemelor de operare și a aplicațiilor în limba română este deosebit de complexă și nu se referă doar la operația în sine, care poate fi mai mult sau mai puțin laborioasă, ci – mai ales – la problema terminologiei, ceea ce implică și reacția utilizatorului la o asemenea acțiune. Nu fără motiv, mulți resping folosirea aplicațiilor localizate în limba română (sunt câteva, foarte puține), deoarece li se par – mai degrabă – hazlii. Fără doar și poate, nu hazlii trebuie să fie! Undeva se petrece ceva ciudat. Utilizatorul român este atipic, psihologia noastră națională este net diferită de a altora, de exemplu de a ungurilor ori de a polonezilor, unde efortul localizării este mult mai închegat și mai coerent. Nu întâmplător, Leopard include localizarea în polonă pe DVD‑ul de instalare.
Părerea mea este că eforturile de localizare nu vor fi eficiente și nici nu vor avea rezultate notabile dacă nu va exista o concertare a eforturilor, în care un rol, fie și formal, ar trebui să‑l joace și Academia Română. Conform legislației noastre, este instituția care veghează asupra corectitudinii limbii române. E drept, nicăieri nu scrie expressis verbis că trebuie să se ocupe de localizarea sistemelor de operare și a aplicațiilor, dar este evident că așa trebuie să fie.

De ce ai ales, până la urmă, produsele Apple? Ești mulțumit? Regreți ceva?

Așa cum spuneam la început, primele calculatoare pe care le-am pipăit și le-am folosit au fost Apple, la Tinerama. Ulterior, când am plecat de acolo, aproximativ doi ani am folosit Windows, primul meu PC l‑am luat în 1996, prin 1997 am avut primul meu mac, acea Performa, apoi un PowerBook 3400… Mult mai târziu, prin 2004-2005, câteva luni am folosit la facultate diverse distribuții de linux, doream să le testez eficiența în mediu universitar. Așadar, am folosit toate cele trei sisteme de operare uzuale. MAC OS mi se pare, de departe, cel mai adecvat activității mele principale: studii lingvistice, studii umaniste în general. MAC OS este, clar, cel mai ușor de folosit în acest domeniu. Nu mai vorbesc de alte domenii unde, deși nu sunt expert, știu că MAC OS este cea mai bună soluție.

Ce deranjează la Apple, ca producător, ca politică...

Greu de spus. Strategia companiei este adesea ciudată și greu de înțeles, dar trebuie să o iei ca atare. Nu mă deranjează, în esență, nimic. Temerea mea este că, în ultimul timp, a început să aibă un comportament arogant, indus – probabil – de seria de succese de piață: iPod, iPhone, trecerea la Intel, nu mai vorbesc de ritmul alert de modernizare a sistemului de operare. Sper ca acest trend să fie corectat printr‑o apropiere „umană” de utilizator, nu prin a impune soluții arogante, nedorite de utilizatori. Nu intru în detalii, discuția poate deveni prea complicată.

Ce sfaturi ai da noilor utilizatori, mai ales celor care vin dinspre Windows sau dinspre Linux.

Cei care vin dinspre Linux au avantajul că s‑au obișnuit cu altceva decât Windows, ca atare se adaptează mai ușor la un sistem care, la urma urmei, este bazat tot pe Unix, cum este și Linux. Cei care vin dinspre Windows, în măsura în care nu sunt legați de jocuri neportate pe MAC OS, se vor adapta relativ repede, cu condiția să dorească acest lucru. Nu e obligatoriu însă să abandoneze Windows, dacă nu mă înșel, unii doresc că treacă la MAC OS deoarece „dă bine”! Asta e o prostie, snobismul nu trebuie să aibă nimic de‑a face cu adoptarea unui alt stil de lucru, dacă te simți bine, îl adopți, dacă nu, mai bine rămâi acolo unde te simți bine.
Altfel, nu dau sfaturi, nici chiar când mi se solicită…

Autor: psergiu

Permalink