Applecați de acasă: Pică para mălăiaţă

Joi, Iunie 25, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 10 Iunie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Am constatat că degeaba îmi răcesc gura. Probabil că de vină e încălzirea globală. Dacă vorbele mele aduc alinare, înseamnă că foloseşte la ceva sporovăitul meu. Acum, însă, aş vrea să tac. Să mă bucur şi eu de răcoarea minţilor înfierbîntate, puse la gheaţă.

Am să vin în ajutorul celor foarte leneşi. Sau foarte zgîrciţi. Sau applecaţi de-acasă cu treburi mai importante. Deşi cred că nu eu, ci comunitatea Open Source i-a blagoslovit cu un dar regesc: un disc conţinînd principalele aplicaţii de calitate, de folos imediat şi gratuite necesare pentru OS X.

Pe scurt, mergeţi la adresa http://www.freesmug.org/fscd şi hotărîţi-vă ce fel de calculator aveţi: PPC sau Intel.

Băieţii au împărţit bine apele, astfel încît fiecare procesor să-şi taie partea leului. Nu uitaţi: dacă un soft e scris pentru PPC, el va rula la un sfert de viteză pe Intel, iar viceversa nu va rula deloc. De aceea, deşi „grase“, aplicaţiile binare împacă şi capra, şi varza. Acum, de ce anume v-am trimis la sursă? Pentru că această colecţie, care reuneşte culegeri mai vechi, actualizate, este sursa principală de soft-uri moca şi vă scuteşte de căutări inutile.

Daţi jos FSuiteCD_0906-Intel(PPC).dmg şi montaţi-l. Sau ardeţi-l pe un CD. De acum, aveţi un aliat împotriva uitării. Există şapte categorii: Office/Editing, Graphic, Audio, Video, Net/www, Dev/ app şi Games. Aici ar trebui să mă opresc, pentru că totul pare clar. Dar am să insist, tocmai pentru că-i căldură mare, iar feciorul este un stupid. La categoria procesoare de text lipseşte OpenOffice. Dar e versiunea nouă de Bean, al cărei fan sînt. De altfel, textul de azi e cules cu Bean. Are, de exemplu, selecţii multiple, fundaluri colorate, mod full screen editabil şi, fireşte, poate salva în format .docx sau .html. E bun, dom’le. Grafica se însufleţeşte de pixeli sau de vectoriale cu Gimp şi Inkscape, nişte vechituri, e drept, dar bazate. Iar ImagePlay are o colecţie de efecte pe cinste.

La Audio avem parte de o surpriză de mari proporţii şi de mici dimensiuni. Iaca Senuti, un softuleţ care transferă muzica de pe iPod înapoi pe computer şi te scapă de duplicate. Păi, o să-mi spuneţi, unde-i surpriza? Surpriza e că versiunea actualizată a soft-ului costă. Şi cu asta cred că am spus totul. Video cuprinde, cum era şi firesc, VLC, MPlayer şi Miro. În schimb, nu găsesc Movist (pe care vi-l recomand călduros pentru scrierea elegantă a codec-urilor, http://mac.softpedia.com/get/Video/Movist.shtml) şi nici MPlayer Extended.

Iar dacă nu ştiţi cum să scrieţi discuri (că, evident, nu v-aţi făcut temele data trecută), găsiţi în Dev/app, pe lîngă toate alea, şi un burner. Să închei? Mă tem că voi fi întrebat „Şi discul… discul… tot noi îl scriem?“. Mă tem că da.
Macul şi barosul

Autor: huk

1 milion de iPhone 3Gs şi 6 milioane de download-uri la OS 3.0

Marți, Iunie 23, 2009

1 milion de iPhone 3Gs vândute şi 6 milioane de copii ale iPhone O.S. 3.0 downloadate.

Aceasta sunt cifrele pe care Apple le prezintă astăzi, 22 iunie 2009, pe site-ul oficial.

De la lansarea de Vineri 19 iunie şi până Duminică 21 iunie 2009, Apple a vândut 1 milion de terminale iPhone 3Gs în SUA, Canada, Franţa, Germania, Italia, Spania, Elveţia şi UK. Iar în intervalul 17 iunie - 21 iunie 2009, utilizatorii iPhone şi iPod Touch din întreaga lume au downloadat peste 6 milioane de copii ale iPhone O.S. 3.0.

Despre aceste cifre, Steve Jobs a declarat: “Customers are voting and the iPhone is winning” | “With over 50,000 applications available from Apple’s revolutionary App Store, iPhone momentum is stronger than ever.”

iPhone 3Gs este comercializat în SUA la preţul de $199 - 16 GB | $299 - 32 GB. Aceste preţuri se adresează clienţilor noi sau clienţilor existenţi dar eligibili după anumite criterii, clienţi ce se obligă la prelungirea perioadei contractuale cu AT&T cu încă 24 luni. Cel mai ieftin abonament lunar fiind de $39 pentru voce + $30 pentru date (abonament de date cu obligativitate pe viaţă) Sursa: AT&T

Conform detaliilor prezentate în Keynote-ul din data de 8 iunie 2009, iPhone 3Gs va fi lansat în România pe data de 9 iulie 2009. Preţurile telefoanelor, a abonamentelor şi a ofertelor nu se cunosc deocamdată.

Ştirea poate fi comentată aici.

Știre scrisă de Ǻndяei

Autor: Administrator

Applecați de acasă: Arză-i-ar focu’ laserului!

Miercuri, Iunie 10, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 3 Iunie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Am primit o scrisoare (nu era nici parfumată, nici de amor). Un recent macuser mi se plîngea că tot ceea ce scrie el pe discuri nu poate fi văzut pe PC sau pe player-ul DVD. Îi place Mac-ul, mi-a mai zis, dar cu asta nu se poate împăca. Şi eu m-aş simţi pe o insulă pustie dacă, în mijlocul unei mări de PC-uri, vocea mea mică şi tremurată s-ar risipi în vînt. Nimic din ce fac eu cu mînuţa mea nu este apreciat la justa valoare, pentru că nu mă vede nimeni. Omul invizibil, Robinson Crusoe, Cavalerul Tristei Figuri… şi cîte şi mai cîte figuri nobile ale umanităţii vor rămîne ascunse marelui public…

Ei, hai, că nu-i dracul atît de negru! Şi nici Mac-ul aşa de elitist (noaptea vesel, ziua trist!).

Marea problemă a corespondentului nostru vine din necunoaşterea formatelor specifice. Să fim sinceri: nici n-ar trebui să ne batem capul cu aşa ceva. Poate, dar asta e valabil numai în cazul majorităţii windozare, pentru noi, minoritarii cu merişor, va fi întotdeauna o problemă de exprimare. Pentru că există cîteva formate proprietare, cu nume exotice: FAT32, NTFS, ZFS ori HFS+. Ele se referă la modul de scriere, organizare sau la ordinul de mărime a fişierelor, la structura hardului şi la felul în care îl accesează computerul. Repet: sînt formate proprietare.

De aia, un format HFS+ (de Mac) nu va fi văzut nativ pe PC. Viceversa e mai probabil, pentru că Apple şi-a luat măsuri de precauţie, ca orice minoritar. Mai mult, la scrierea de discuri sau DVD-uri, sistemul nu te întreabă cărei platforme vrei să i te adresezi? Regula generală e că ţi se oferă un format hibrid, compatibil pe ambele platforme. Dar să zicem că n-ai ochi pentru scrisul puchinos, n-ai ţinere de minte, n-ai chef… Ei, dacă n-ai chef, închide calculatorul, scoate-l din priză şi du-l îndărăt la magazin. Dar, dacă vrei să te dai mare, să fii un membru de nădejde al societăţii, pregăteşte-te pentru un strop de efort.

În primul rînd, scrisul direct din Finder sau cu ajutorul formatului Burn Folder e bun numai pentru chestii primare. Nu ai cine ştie ce opţiuni. E o funcţie de bază. E greu de configurat altfel decît pentru Mac. E păcat, dar e adevărat. Ceea ce recomand eu e scrierea din Finder sau Disk Utility a discurilor de sistem, butabile. Atît. Dar există, cum v-am mai spus, un snop de aplicaţii vesele, simple, curate şi exacte, de care ne putem folosi în 90% din cazuri. LiquidCD, Burn, SimplyBurns sau Disk Burner, ca adjuvant al Finder-ului pot să vă facă viaţa mai uşoară, fără să vă scoată fire albe în cap sau aţe din guler.

Am mai prezentat programele astea o dată. Important e să ne uităm ce anume facem cu ele şi e cazul să căscăm un pic şi ochii. Dacă scriem un disc de muzică, vom clica pe tabul de muzică, apoi ne vom alege formatul preferat (CD, mp3 sau DVD music). Fiecare program îndeplineşte altfel această misiune de luptă, dar rezultatul e întotdeauna acelaşi, adică perfect compatibil şi cu player-ele de muzică, şi cu calculatoarele. Avem, de exemplu, nişte fişiere VIDEO_TS. E clar că avem nevoie de un DVD. Acuma, nu apăsăm ca ghiolbanii pe primul buton care ne pulsează-n cale. Alegem formatarea UDF. Sau Video DVD. E atît de greu? Dar parcă nimic nu-i mai încîlcit ca scrierea unor fişiere pentru PC. Încîlcit, pe naiba. Alegem formatul Mac+PC, sau ISO (Joliet)+HFS.

Apoi, cu conştiinţa datoriei împlinite, apăsăm butonul ăla ca o bubă verde-albastră: „Arză-te-ar focu’, lighioană informatică!“.

Macul şi barosul

Autor: huk

Eveniment: MUME Brașov

Marți, Iunie 09, 2009

Nu ne-a plăcut că Apple a suprapus WWDC cu evenimentul nostru, deși l-am anunțat din timp, dar am fost un “tăvălug” de patru persoane, absolut de neoprit. Drept urmare, și cu lacrimi în ochi, anunțăm primul Mac Users Meeting Extraordinaire ținut la Brașov!

Autor: szlaeyer

Applecați de acasă: Cutia cu surprize, surprize

Sâmbătă, Iunie 06, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 27 Mai 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

În general, cînd un străin îmi dă bună ziua şi se oferă să-mi facă trampa fără să i-o fi cerut, bănuiesc că vrea să-mi fure calul. Cei pe care îi dai afară pe uşă îţi intră după aia pe fereastră şi te trezeşti cu ei la masă, la casieria lui Vântu sau chiar în pat, între tine şi jumătatea ta. Pînă la urmă, tot ieşi dator. Nu e cazul cu Dropbox, un serviciu de sharing integrat sistemului de operare. Nu mai ţin minte cum am ajuns să fiu băgat în seamă de serviciul lor de propagandă. Nici nu mai ţin minte de ce l-am aruncat prima dată de pe calculator, întrebîndu-mă la ce foloseşte.

Mi s-a părut foarte înrudit cu Mozy, pe care, tot aşa, îl dezinstalasem pentru că-mi rupea procesoarele. Mi-am amintit de el în clipa în care a trebuit să trimit în străinătate un cîrnat de poze de înaltă calitate, de 12-14 MB fiecare. Am apelat la transfer.ro, cu conştiinţa datoriei împlinite. Străinezul, însă, m-a făcut cu ou şi cu oţet. A pătimit, săracu’, pentru juma’ de giga, cîteva zile la rînd. Asta pentru că transfer.ro e mai degrabă un operator metropolitan şi nu unul internaţional, iar rata de download nu sare de cîţiva k pe secundă. Mai există soluţii de sharuire, dar, la mai toate, eşti ca şi orb. Aşa se zice: ca şi ministru, ca şi cetăţean. Nu ştii ce se petrece ca şi cu fişierele tale.

Aşa că m-am întors cu mai multă băgare de seamă la programele de backup şi share de pe Internet. Am reactivat contul de Dropbox şi m-am pus pe studiat. Programul creează pe hard, în Users, un folder Dropbox – pe care îl sincronizează cu serverul. Ce introduci în acest folder (alte foldere sau documente) se transferă automat. Asta e un lucru la mintea cocoşului. Ce nu e la mintea cocoşului e că, de îndată ce muţi fişierele de aici în altă parte, tot automat, dispar de pe server. Naşpa… Dar nu chiar atît de naşpa, întrucît, pe server, unde intri cu orice browser – prin meniul care se instalează în bara de sistem –, ai acces la fişierele tale şi la istoria acţiunilor personale. Timp de mai multe luni, poţi recupera documentele şterse, fără ca ele să reapară pe computer. Asta nu-i rău deloc! Mai mult, dacă ai lucrat asupra unui document, iar Dropbox a indexat tot ce ai făcut, ai acces la versiunile intermediare. Asta chiar că sună mai bine ca viitorul!

Apoi, deşi serviciul gratuit al lui Dropbox îţi oferă doar 2 GB (versiunile Pro 50 şi Pro 100 costă 100 sau 200 de dolari pe an), poţi să mai creşti pe principiul „lanţului sfîntului Anton“. Trimiţi invitaţii la alţii şi, pe măsură ce ei se înregistrează, cîştigi extraspaţiu. Din păcate, joaca nu durează la infinit, creşterea nu depăşeşte 3 GB suplimentari. Sfîntul Anton e mai puţin darnic în cazul ăsta, mai puţin decît la Mozy, dar ce să fac dacă nu mă împac cu interfaţa lor? Acum, cel mai important, cum shăruieşti? Simplu, fiecare folder de pe server are o rubrică în care pui adresa de mail a celui ce trebuie să primească mesajul, dimpreună cu un spaţiu pentru corespondenţă intimă. Poţi şterge oricînd persoanele care-şi iau nasul la purtare. Important e că poţi intra de oriunde pe serverul Dropbox, de pe orice computer şi orice sistem, e suficient să ai parola.

Pentru cei interesaţi de securitatea datelor, se pare că transferul efectelor personale e încriptat AES-256 înainte de operaţie. Pe mine nu mă tulbură, dar ştiu mulţi paranoici care vor fi gîdilaţi plăcut de această ştire.

Acum, cîte ceva despre resurse: Dropbox e cel mai liniştit program de backup online. Nu consumă mai mult de 2-3% din procesor, iar memoria reală (în plin efort) nu sare de 60-70 de megi. Cînd procesul se încheie, nu mai consumă nimic. Restul e tăcere!

Macul şi barosul

Autor: huk