Applecați de acasă: Leopardul pe zăpadă

Miercuri, Aprilie 29, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 22 Aprilie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Poate că, sau tocmai pentru că, în fine, poate doar că mi s-a pus pata pe Leopard, am să încerc să vă spun ceva – din auzite – despre Snow Leopard (aka PS X 10.6). Pisica asta sfioasă, pentru care mulţi au cheltuit jumătate din viaţă şi jumătate de împărăţie numai ca s-o poată fotografia, le-a dat celor de la Apple o idee bună. Un sistem de operare simplificat, esenţializat, cu mai puţine „noutăţi“, cu mai multă soliditate, scalabilitate şi siguranţă.

– Bine-bine, veţi spune, dar nu era suficient să îmbunătăţească Leopard-ul simplu, să-l dea la slăbit şi la sala de forţă?

N-ar fi mai simplu ca, prin păciuiri repetate, să ajungi la un rezultat favorabil? Numai că aşa ceva se citeşte numai în cărţi şi se vede numai în filme.
Ori în vreo ordonanţă de urgenţă. Cînd vine vorba de rescrierea kernel-ului, de reimplementarea Finder-ului, nu merge cu cîrpeli. Totul trebuie rescris de la zero. Pe scurt, pisica de zăpadă va fi mai vioaie, va înţelege şi va consuma mai bine toate resursele şi aplicaţiile şi, ceea ce e mai important, va deveni mai greu de ucis, şase. În sfîrşit, o noutate preluată din lumea Windows (care are şi părţile ei bune): integrarea plăcii grafice în lucrul procesorului. Dar toate astea n-ar fi posibile fără principala inovaţie: GrandCentral. Care reprezintă, se pare, cel mai elegant răspuns legat de domesticirea unităţilor CPU. Pe scurt, problema e cum să obţii mai multă performanţă fără ca preţul să depăşească raportul optim. Una e dacă ai, să zicem, opt nuclee care sînt doar de patru ori mai rapide decît unul singur sau de şapte sau chiar opt ori. Intel, care deţine azi cea mai avansată tehnologie, e interesat ca sistemele de operare să i-o pună în valoare. De aceea, prin alianţa încheiată cu Apple, îi va furniza chip-urile de ultimă oră, împreună cu previziunile de viitor.

Dar asta nu ne priveşte pe noi, simplii cetăţeni. Dacă Snow Leopard va oferi o viaţă nouă hardware-ului vechi, cum se zice, va fi foarte bine, chiar şi fără alte noutăţi. Numai că, ferite de ochii lumii, există cinci inovaţii care ar putea face bum! SproutCore, LLVM Compiler, CUPS printing engine, Native exchange support în Mail (la fel şi în iCal sau Address Book) şi OpenCL. Vorba lungă e sărăcia omului şi nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte. Pe scurt, vom avea cîteva aplicaţii WEB autoconţinute, care vor putea acţiona ca aplicaţiile desktop. Interesant e că browserele (în principal cele bazate pe WebKit) vor putea vizualiza şi prelucra informaţia. Astfel, un user obişnuit îşi va depune ouăle pe net la ora lui solunară şi în cuibarul pe care-l doreşte. Compilatorul LLVM va permite nu numai dezvoltatorilor, ci oricărui user pasionat să scrie aplicaţii optimizate direct pe 64 de biţi, mai mici şi mai eficiente. Apple însuşi dă un exemplu cu pachetul de aplicaţii de bază pentru Snow Leopard. Asta va trebui să ne scoată din cap faptul că aplicaţiile se îngraşă nesănătos pe seama puterii procesoarelor. CUPS printing engine e o dezvoltare a sistemului de printare inaugurat odată cu Jaguar (aka 10.2), astfel încît orice Mac să poată deveni un print server, să prelucreze şi să distribuie corect informaţia către imprimantă. Cît despre iubitorii lui Microsoft, iată: Snow Leopard include suport pentru Microsoft Exchange 2007. Sistemul va folosi protocolul Exchange Web Services pentru a asigura acces direct la Exchange Server 2007. Şi, fiindcă Exchange e suportat deopotrivă şi pe Mac, şi pe iPhone, veţi fi capabili să repetaţi experienţa şi de pe telefon. Ar mai fi, dar, deşi vorbim de pisici, parcă am vinde pielea ursului din pădure.

Macul şi barosul

Autor: huk

AppStore a înregistrat 1 MILIARD de aplicaţii descărcate!

Vineri, Aprilie 24, 2009

Dacă la doar 3 zile de la lansarea AppStore-ului (11 iunie 2008) , Apple anunţa că deja 10 milioane de aplicaţii au fost downloadate, astăzi, numărul aplicaţiilor descărcate de pe AppStore se ridică la 1 MILIARD!!

Acest eveniment a fost pregătit de aproximativ 2 săptămâni - în acest sens, pentru fiecare aplicaţie descărcată, compania Apple a oferit şansa de a gâştiga un Gift Card în valoare de 10.000 USD, un iPod Touch 32 GB, un Time Capsule şi un Macbook Pro. În lista ţărilor eligibile pentru participare la concurs din păcate nu s-a aflat şi România.

11 iulie 2008 - lansarea AppSore
14 iulie 2008 - Apple anunţă 10 milioane de descărcări in AppStore
9 septembrie 2008 - Apple anunţă că numărul programelor descărcate a ajuns la 100 de milioane
17 martie 2009 - în cadrul Keynote-ului despre iPhone O.S. 3.0, se anunţă că numărul se ridică la peste 800 de milioane
23 aprilie 2009 (23:55 minute) - numărul aplicaţiilor downloadate de pe App Store a trecut de UN MILIARD !!!

La momentul de faţă, sunt peste 25.000 de aplicaţii în App Store | Aplicaţiile cu cele mai multe download-uri sunt:
Facebook, Google Earth, Pandora Radio - FREE
Crash Bandicoot Nitro Kart 3D ($5.99), Koi Pond ($0.99), Enigmo ($0.99)

Puteţi comenta aici

Știre scrisă de Ǻndяei

Autor: psergiu

Mac-ul, demn să stea pe masa unui Rege

Vineri, Aprilie 24, 2009

Pornind de la o discuție aprinsă în forum am hotărât să-l întrebăm pe Principele Radu al României dacă este utilizator de Mac. Ne-a declarat că in acest moment lucrează pe un MacBook Air, este un utilizator “cu ștate vechi” al calculatoarelor Macintosh - nu a avut niciodată PC-uri - și de asemenea că Alteța Sa Regală Principesa Margareta și chiar Majestatea Sa Regele Mihai sunt utilizatori de Mac.

Nu putem decât să ne bucurăm și îi așteptăm cu drag pe forumul nostru dacă au ceva de întrebat sau împărtășit

Autor: psergiu

Applecați de acasă: Cu hardul la psihiatru

Miercuri, Aprilie 22, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 15 Aprilie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Partea cea mai sensibilă, mai mocăită şi mai fragilă a unui calculator e „tarele“, adică hardul. Nici Apple nu face excepţie, ba, dacă le luăm la bani mărunţi, hardurile din Mac-uri sînt cele mai umile din împărăţie. E şi de mirare pentru o companie care a pus pe cele mai umile maşini, pînă în 1993, numai componente SCSI, de se cruceau IT-iştii la vederea unor astfel de monştri ai vitezei şi fiabilităţii… Începînd cu generaţia LC III, arhitectura IDE, cu toate bubele ei, s-a strecurat şi în Mac-uri. Iar din 1995 a devenit regulă. Sigur, noi, consumatorii, am plătit mai puţin, dar ceilalţi au putut să ne ajungă cu prăjina la nas.
Acum, că toată lumea foloseşte aceleaşi componente, trebuie s-o spunem răspicat. Hardurile moderne sînt ca seminţele şi, dacă îţi iei unul, e musai să-l iei şi pe-al doilea. De siguranţă. E foarte posibil ca în prima lună să cedeze şi să-ţi pierzi toate datele. Cu cel de-al doilea măcar ai şansa unui back-up. Apple s-a dedulcit într-atîta la economii, încît hardurile din seriile mini/portabile sînt pe cea mai de jos treaptă a evoluţiei. De regulă, hardul e prima piesă de schimbat.

Aşa se face că orice utilizator serios îşi face ochii roată şi se pune pe căutat. Dar, mai întîi, îmi pune inevitabila întrebare: sînt hardurile de pe piaţă compatibile Apple? Întrebarea mă zgîrie pe creier. Respir greu, suflîndu-mi nasul şi smulgîndu-mi părul din el (toate astea le fac în gînd) şi răspund: „Da! Dacă respectă specificaţiile“. Alegerea unui hard de 2,5” a devenit, deja, o aventură. În urmă cu un an- doi, 160 GB păreau opţiunea ideală, suficientă şi rezonabilă. Dar te pui cu producătorii? În goana după celebritate, platanele s-au îndesit, vitezele s-au zărghit, inovaţia a înnebunit. Azi poţi găsi, la un preţ rezonabil, harduri de 500 GB, rapide, tăcute şi credincioase. S-au schimbat ierarhiile. De unde strălucea ridicînd fiare, Hitachi a depus armele, Samsung a rămas în pluton, Fujitsu-Siemens e lent ca moartea, Toshiba a tras obloanele, iar pentru primul loc se bat Seagate (Momentus 4) şi Western Digital (Scorpio Blue). Ce punem în balanţă? Viteza cu care sînt citite sau scrise datele, zgomotul de fond, vibraţiile şi consumul de curent. Producătorii oferă cifre atît de asemănătoare, încît nu vă pot da nici un sfat. Eu prefer garanţia de cinci ani.

Ceea ce, însă, părea a fi sfîrşitul jocului a devenit, de anul acesta, debutul unei noi nebunii. Sfîrşitul jocului înseamnă limitele fizice ale platanelor. Debutul nebuniei e trecerea spre alte medii de stocare. Lipsa elementelor mobile, consumul mic şi viteza cvadruplă de citire sînt numai cîteva avantaje ale hardurilor solid state (SSD). Da, dar, pentru că sînt device-uri noi, e bine să belim ochii dacă nu vrem să luăm mielul la trîntă. Nu toate SSD-urile sînt ce par a fi. La o primă analiză, Tom’s Hardware a demontat mitul economiei de energie. Nu a trecut mult timp şi mitul eficienţei a fost aruncat în aer. Calculatoarele care aveau de făcut două funcţii concomitent (un multitasking banal) îngheţau sau îmbătrîneau într-o clipă. Funcţia de scriere a datelor (în paralel şi nu succesiv) omora SSD-urile. Apoi, mai erau nişte litere enigmatice, SLC-MLC, care acopereau nişte suspecte scăderi de preţ. Ţineţi minte: MLC (multi level cell) şi SLC (single level cell) înseamnă parametri foarte diferiţi şi performanţe diametral opuse. Dar asta a fost anul trecut. Între timp, tehnologia NAND Flash a trecut de la 50 la 32 µ, controller-ul a urcat pe zece armăsari (căi), timpii de scriere-rescriere au trecut de un milion de ore. Singura chestie nerezolvată a rămas aceea a puterii. De aceea, cînd veţi vedea oferte imbatabile, cifre astronomice, cercetaţi puţin consumul de curent. Tot ce depăşeşte cuplul 0,1/0,7W idle/average e, deja, istorie. Deci, atenţie, că, dacă aţi luat ţeapă, nu vă mai dă nimeni banii înapoi, nici măcar psihiatrul.

Autor: huk

Applecați de acasă: La mere, înainte!

Miercuri, Aprilie 22, 2009

Acest articol a fost publicat de Florin Iaru în Academia Caţavencu din 08 Aprilie 2009. Text reprodus prin amabila permisiune a autorului. © 2009 Academia Cațavencu, marcă a grupului Realitatea-Cațavencu.

Foarte mulţi switcheri (răzgîndaci, cum le-aş zice eu) de la PC la Mac îşi păstrează, pentru orice eventualitate, un dinte împotriva mărului. Primul reproş, cel mai des şi cel mai îndărătnic, e legat de interfaţă: „De ce nu arată ca Windows, de ce nu răspunde ca Windows?“. E întrebarea la care eu răspund cel mai uşor şi care, paradoxal, îi întoarce din drum pe cei mai mulţi: „Pentru că nu e altfel de Windows!“. Îi înţeleg, ei ar dori acelaşi sistem de operare, dar fără slăbiciunile care îl macină. Spre cinstea softiştilor de la Redmond, un Windows instalat corect, pe o maşină impecabilă hardware, cu componente compatibile, va funcţiona mult şi bine.

Iluzia (periculoasă) care pluteşte în aer e că Apple oferă un altfel de Windows, mai la îndemînă. Îi ajută şi legendele urbane, dar OS X e alt sistem de operare. Portugheza nu-i altfel de spaniolă şi iarna nu-i altfel de vară. Un om celebru chiar a spus-o răspicat: „Iarna nu-i ca vara!“. Mare dreptate a avut!

A doua întrebare e dacă există softuri pe Mac. Iarăşi o întrebare cu tîlc, pentru că mai toată lumea are dosite nişte cadavre de piraţi pe discuri şi DVD-uri. Ei bine, toată acea colecţie de oase, medalii, puşcoace (într-un cuvînt, .exe) e inutilă. Asta măreşte furia sau resemnarea răzgîndacului. „Unde mama dracului mă duci, bestie?“ N-am să fiu atît de ipocrit încît să-i îndemn pe toţi să-şi cumpere toate softurile, deşi le doresc să fie într-atît de bogaţi încît să-şi permită extravaganţa. Dar am să spun că există o frumoasă colecţie de gratuităţi sau ieftinăciuni pe versiontracker.com, pe macupdate.com sau usingmac.com ori boydcreative.net ori mac-software.suite101.com. Dar, tanda pe manda, puneţi-vă .exe-n cui! Şi uitaţi de el. Există programe să faci ce-ţi doreşte inima pe Mac, numai să ştii ce vrei.

Alţii iau hardware Apple şi, sfătuiţi de cîţiva binevoitori IT, instalează o partiţie de Windows şi apoi Vista. Apoi trec temeinic la ştergerea partiţiei de Mac. Uf! Pentru că – le explică aceiaşi atotştiutori – OS X nu e un adevărat sistem de operare. N-are click dreapta, n-are Task Manager! Dar, vine concluzia, dacă tot ai dat o căruţă de bani pe ea, poţi păstra maşina, deşi ai dat cam mult pe ea. Sigur, o maşină e o grămadă de sîrme şi conductori neînsufleţiţi. Dar, tot aşa, omul poate fi canibal sau filozof, depinde cum îl hrăneşti. Sufletul unui calculator e sistemul de operare. Nici nu bănuiesc ce pierd cei care-şi încredinţează destinul experţilor. Nu-i păcat să plăteşti, dimpreună cu calculatorul, setul complet de discuri şi să-l atîrni în cui? N-ar fi mai simpatic să-ţi pierzi o săptămînă din viaţă ca să vezi ce mama dracului ţi-au pus în ciorăpel Moş Crăciunii de la Cupertino?

În sfîrşit, cei mai dîrji răzgîndaci cer cu hotărîre Total Commander şi, neapărat, un antivirus. Ei explorează cu multă mefienţă grădina de merişoare şi intră imediat în panică atunci cînd Kaspersky ori Sophos mai descoperă o vulnerabilitate. Adevărul e, cum v-am spus demult, că deşi, la multe concursuri, Safari a fost spart în treizeci de secunde, în viaţa de toate zilele, în ultimii zece ani, nimeni nu a zombizat un Mac. De altfel, campionul se mîndreşte că îşi îmbogăţeşte colecţia de Mac-uri, el fiind un fan dedicat. Bun, pînă aici am răspuns cu brio. Ce mă fac, însă, cu softul de navigare? Păi, caut şi dau soluţii: (Path Finder), (ForkLift) sau (Disk Order). Tot ce ne-ar mai trebui ar fi un BSOD, pentru ca tacîmul să fie complet. Staţi liniştiţi la locurile voastre! Ne ducem binişor la jwz.org şi dăm jos fişierul de 28 de mega (enorm, dar arta cere sacrificii). Apoi, facem click-click pe fişierul BSOD.saver. Gata. Vă las muşcaţi de măr.

Autor: huk