Hai că încerc să rezum situația și aici, ca să înțeleagă lumea despre ce vorbim:
• În limba română regula e ca întotdeauna să se folosească liniuța de unire (cratima nonsecabilă, non-breaking hyphen, de la adresa Unicode U+2011) în cazul cuvintelor compuse gen “într-un”, “ne-am”, “le-ați”, “nu-mă-uita”, “e-mail” etc., pentru că asemenea cuvinte nu se despart pe rândul următor tocmai unde au liniuță;
• Din nefericire pentru noi, românii, majoritatea fonturilor respectabile (chiar și dintre cele incluse de Adobe cu programele lor de grafică, de Apple cu sistemul de operare sau de Microsoft cu suita Office) nu au NIMIC desenat la adresa U+2011, deci nu conțin caracterul Non-Breaking Hyphen;
• Dar, din moment ce Non-Breaking Hyphen e identic ca formă (ca “desen” să zic așa) cu cratima aia “normală”, uzuală, ce se introduce de la tastatură (Hyphen-Minus, U+002D), majoritatea procesoarelor de text (Word, Nisus, OpenOffice…) afișează un HM în loc de NBH-ul lipsă, și îi aplică acestei cratime normale atributele de “unire” necesare, pentru ca respectivul cuvânt să nu se despartă unde are liniuța;
• Bineînțeles, fiecare din aceste programe are formatul lui nativ de document, cu propriul mod de “descriere” în cod (XML sau ce-o fi) a acestei cratime normale cu atribuții speciale;
• Problema apare când în anumite programe de machetare se aduc texte ce conțin așa ceva – InDesign-ul (și nici Pages, din câte am înțeles) nu o “decodifică” așa cum trebuie, și te trezești fără liniuțe, deci nici măcar spații goale în loc nu rămân. Quark-ul nu are probleme la import de fișiere .docx (din câte știu, chiar MS le-a scris modulul de import), dar la copiere din Word și inserare cu Cmd-V în QXP, textul nu mai trece prin modulul de import scris de MS pentru QXP, ci prin clipboardu’ sistemului, care nu știe de-alea, și rămâi cu spațiu gol (sau poate cu caracterul .notdef – un dreptunghi gol sau tăiat cu X) în loc de cratimă.
Din moment ce nu pot obliga utilizatorul final să aducă textul prin import și nu prin copiere, altă soluție nu am decât o explicație mai bună, mai clară, mai explicită despre diferența dintre import și copiere, pentru ca omu’ să știe cum procedează ulterior cu textul.
* Explicația curentă (v.1.2.10) afișată de script e următoarea:
“În limba română toate cuvintele compuse precum „într‑una”, „nu‑i”, „du‑te” nu se despart la sfârșit de rând. „Liniuța de unire” (cratima nosecabilă, Non‑Breaking Hyphen, NBH) este semnul care are și funcția de a împiedica trecerea pe rândul următor a părților de cuvânt care îi urmează.
„Liniuța de unire” (NBH) și „liniuța de despărțire” (Hyphen-Minus, HM), deși vizual identice, au adrese diferite în tabelul Unicode (U+2011, respectiv U+002D). În cazul în care, în fontul utilizat, NBH lipsește de la adresa U+2011, fiecare program DTP are metoda sa proprie de a afișa o cratimă simplă (HM) în locul liniuței de unire (NBH).
Din păcate, acest NBH codificat special dispare la importul fișierelor .docx în Adobe InDesign sau în Apple Pages. Dacă textul va ajunge într-unul din aceste două programe, soluția alternativă oferită de scriptul de corectură e înlocuirea HM cu un NBH de la o altă fontă care îl conține.
Pentru celelalte programe de machetare, alegeți substituirea cu liniuța de unire (NBH) din Word.”
[ InDesign/Pages ] [ QuarkXPress/OpenOffice etc. ]
Cum altcumva să fie? Ziceți